Acordul de la Paris, 10 ani mai târziu – quo vadis?
Azi, 12 decembrie 2025, se împlinesc 10 ani de când a fost adoptat Acordul de la Paris, prin care statele lumii (în prezent 195 de state sunt parte la Acord) părea că au ajuns la un consens în ce privește combaterea schimbărilor climatice. Privit la acel moment ca un punct de cotitură pentru istoria recentă, pe parcursul celor 10 ani, atât Acordul, precum și dezideratul pe care îl susține au dus la o divizare crescândă a societății față de schimbările climatice. Dar să o luăm cu începutul.
Ce obiective a setat Acordul și ce s-a schimbat de atunci?
În primul rând, s-a concluzionat pe baze științifice că principala cauză a schimbărilor climatice de origine antropică (cauzate de om) ar fi emisiile de gaze cu efect de seră, generate în special de folosirea combusibililor fosili. Astfel, obiectivul crucial al Acordului este „menţinerea creşterii temperaturii medii globale mult sub 2°C peste nivelurile preindustriale şi continuarea eforturilor de limitare a creşterii temperaturii la 1,5°C peste nivelurile preindustriale”.
De aici, efectele Acordului și măsurile luate pentru atingerea obiectivului se văd peste tot în jurul nostru. Începând cu anul 2015, producția și dezvoltarea de surse de energie regenerabilă au cunoscut o evoluție fără precedent – s-a ajuns până în punctul în care azi mulți oameni sunt deja independenți energetic utilizând exclusiv energia verde. De asemenea, suntem în plin proces de înlocuire a autovehiculelor care utilizează combustibili fosili, cu cele electrice sau hibrid. Aici însă va mai dura ceva până la echivalarea performanțelor autovehiculelor clasice.
Dar poate cel mai de impact efect al Acordului a fost creșterea conștientizării în rândul populației. Lăsând la o parte scepticismul privind cauza acestora, este foarte dificil de negat existența schimbărilor climei – este relativ ușor de verificat pe baza datelor grafice ale instituțiilor meteorologice. Pe scurt, temperatura medie globală a crescut cu 1,11°C față de anul 1850.
Poate părea puțin, dar efectele sunt cât se poate de evidente. Temperaturile au crescut simțitor în anotimpurile calde, până în punctul în care au produs modificări substanțiale în sectoare precum turismul sau agricultura. E suficient să ne uităm la noi în țară - specii de plante care acum 50 ani creșteau exclusiv în zona mediteraneană, s-au adaptat între timp fără probleme la clima modificată din sudul și vestul țării. Reversul însă sunt perioadele de secetă prelungită, afectarea pe termen lung a surselor de apă potabilă și în final creșterea riscului de deșertificare.
Concluzionând, de-a lungul deceniului de când există Acordul, tranziția spre decarbonizare a accelerat puternic, iar efectele au ajuns să ne afecteze într-un fel sau altul pe fiecare dintre noi. Părea că drumul spre atingerea obiectivelor de stoparea a creșterii temperaturii globale este doar cu un singur sens.
Cum arată obiectivele climatice azi și unde ne-am blocat?
Subiectul schimbărilor climate, cu un impact extrem de puternic la început, a suferit în timp de aceeași maladie care a afectat multe alte teme de interes – erodarea.
În primii ani post-2015, entuziasmul în a contribui la atingerea obiectivelor climatice a fost vizibil mai ales în rândul tinerilor. Figuri noi și influente au început să susțină cauza, iar eforturile s-au materializat inclusiv în plan politic – spre exemplu, în anul 2019, în ceea ce avea să fie redenumit “the green wave”, partidele verzi au obținut un număr record de locuri în Parlamentul European, contribuind decisiv la adoptarea pachetului de măsuri Green Deal (da, acel Green Deal care a ajuns atât de blamat astăzi de critici ca fiind cauza tuturor relelor).
Cu toate acestea, măsurile menite să implementeze tranziția verde s-au suprapus peste o piață globală extrem de diversificată și de volatilă. Ca orice schimbare radicală de paradigmă, efectele asupra piețelor au devenit din ce în ce mai viziblile și au afectat un procent extrem de ridicat al populației.
Și astfel au apărut problemele – închidem centralele pe gaz și cărbune, dar avem cu ce să le înlocuim pentru a asigura necesarul populației și a evita prețurile exorbitante la energie? Răspunsul este că da, avem, după cum o demonstrează statele care au investit masiv în surse de energie verde pe parcursul celor 10 ani (ca o paranteză, în Norvegia sau Suedia, ponderea energiei din surse regenerabile este de peste 65%). Din contră, statele care au amânat investițiile în energie din surse regenerabile în ultimul deceniu sunt în continuare dependente de energia „murdară”.
Mai este apoi factorul politic. Profitând de dificultățile care au apărut de-a lungul timpului în ce privește tranziția verde, un anumit segment al politicii a simțit miros de capital electoral. De aici până la a blama mișcarea verde pentru orice merge rău din punct de vedere economic și social, nu a mai fost decât un singur pas. Alegerile din ultimii doi ani au fost câștigate de partide cu un puternic mesaj anticlimatic, iar anul acesta președintele Donald Trump a decis retragerea SUA (pentru a doua oară!) din Acordul de la Paris, denunțând subiectul schimbărilor climatice ca fiind o „escrocherie”.
Ce se poate concluziona în urma mișcărilor politice și sociale din prezent este că tema schimbărilor climatice rămâne una extrem de sensibilă. Pe de o parte, se observă cum unii dintre susținătorii ideii de tranziție verde, văzând asaltul sub care se află obiectivele lor, tind să se îndrepte spre ripostă impulsivă și haotică. Pe de altă parte, opozanții acestei mișcări, fac tot ce pot pentru a pune bețe în roate avansului tranziției verzi și a decredibiliza Acordul. Într-un astfel de peisaj, a fi moderat și a căuta un echilibru pare o utopie.
Ce urmează?
Ne aflăm într-o perioadă extrem de impredictibilă. „Conflictul” dintre susținătorii și opozanții obiectivelor Acordului de la Paris reprezintă doar una dintre fațetele disensiunilor care separă societatea în prezent. În aceste condiții, a face predicții privind evoluția (sau, dimpotrivă, involuția) îndeplinirii obiectivelor Acordului pare deosebit de dificil.
Unica certitudine este că la acest moment nimic nu este clar în privința direcției spre care vor vira lucrurile. Iar asta se poate constata privind ce s-a întâmplat la COP30, conferința anuală pe tema schimbărilor climatice, încheiată recent în jungla amazoniană din Belem, Brazilia. Spre finalul conferinței, în contextul adoptării unui acord de principiu între participanți, a reieșit că din conținutul acestuia lipsea un plan clar pentru reducerea dependenței de combustibilii fosili. Practic, acordul se limita la angajamente pur declarative și facultative, fără a oferi un plan de parcurs concret.
Drept urmare, statele care susțin demersurile de reducere și eliminare a combustibililor fosili, în frunte cu Uniunea Europeană au declarat că se opun adoptării unui astfel de text. De cealaltă parte, statele producătoare și exportatoare de petrol și gaze naturale, în special țările din Orientul Mijlociu, Rusia sau China, au susținut forma acordului. În final, problematica planului de reducere a combustibililor fosili a rămas oarecum în aer în urma COP30, iar acordul de principiu a fost adoptat fără o referință expresă la combustibilii fosili.
Pe de altă parte, disensiunile iscate au separat și mai mult apele pe tema schimbărilor climatice, reliefând clar cele două tabere. Astfel, Uniunea Europeană (sau cea mai mare partea a ei), alături de țările cele mai grav afectate de schimbările climatice, precum statele din America Latină și cele insulare din Pacific, își mențin pozițiile, cel puțin deocamdată. De cealaltă parte, marii jucători pe piața combustibililor fosili vor continua să facă tot ce pot pentru a sabota din interior Acordul.
Ce se va întâmpla mai departe depinde de mulți factori. În primul rând, va conta impactul schimbărilor climatice și cât de tare vor afecta acestea populația – dacă într-adevăr predicțiile oamenilor de știință se vor confirma, este de la sine înțeles că oamenii vor pune presiune pe politicieni pentru acțiuni concrete.
De asemenea, va depinde și de evoluția climatului geopolitic – în prezent, atenția publică este îndreptată mai degrabă spre conflictele militare în curs și spre eforturile pentru încheierea lor. Când apele se vor calma cât de cât, poate că opinia publică își va „aminti” de subiectul schimbărilor climatice și acestea vor reveni în prim plan.
Totuși, rămâne de văzut dacă se vor găsi soluții pentru a face tranziția verde mai digerabilă pentru omul de rând și pentru a nu împovăra excesiv populația – altminteri, după cum s-a văzut, susținătorii mișcării se vor pierde pe drum, rând pe rând.
Schimbările climatice – eșecul unui consens global?
Privit mai larg, subiectul schimbărilor climatice ne arată în fapt cât de dificil este ca statele lumii să ajungă la un consens global pe termen mediu și lung. Ceea ce părea un obiectiv comun, s-a transformat într-un subiect de disensiuni, guvernat de interese economice și politice individuale.
Pe de altă parte, organismele internaționale, în frunte cu Organizația Națiunilor Unite, și-au arătat încă o dată limitele în a gestiona cooperarea între state la nivel mondial. La fel cum s-a demonstrat deja de-a lungul timpului, forța reală a organismelor mondiale este în realitate dictată de interesele marilor puteri, arătând că nu există o unitate reală și proporțională.
Schimbările climatice ar putea însă să schimbe această veșnică discordie la care ar părea că suntem condamnați ca umanitate. Și ar putea să o facă într-un mod cât se poate de neplăcut. Dacă, așa cum menționam mai sus, efectele acestora vor ajunge să ne afecteze pe toți într-un mod de nesuportat, atunci consensul mondial va deveni unicul răspuns posibil. Să sperăm însă că acestă unitate nu are să vină când deja va fi prea târziu.
Marc Bărăbaș este avocat. În aria sa de acoperire intră dreptul civil și comercial, precum și dreptul european și internațional. În plus, este specializat și în concurență și drept corporativ apărător al mediului.
 | A guest post by
|