America lui Trump atacă Iranul. Ziua în care regimul de la Teheran a rămas fără opțiuni de viitor
SUA lui Trump nu mai sunt doar partenerul strategic al Israelului, ci un actor direct într-un conflict cu Iranul care ar putea schimba fața Orientului Mijlociu.
Donald Trump a anunțat că americanii au atacat trei situri nucleare din Iran (Fordow, Natanz și Isfahan), iar în operațiune au fost folosite avioane B-2.
Trump a descris loviturile militare americane asupra instalațiilor nucleare iraniene drept un „succes militar spectaculos” și a adăugat că siturile au fost „complet și total distruse” într-un discurs susținut de la Casa Albă. Mesajul lui Trump către regimul de la Teheran a fost scurt, simplu și direct: veniți la masa negocierilor sau vor urma mai multe atacuri.
Foto: Profimedia Images
Un război e întotdeauna un război. Oricât de mult am căuta să-l argumentăm, nu putem evita faptul că el aduce distrugere, stări puternice de imprevizibilitate, ură din partea adversarului, oportuniști care vor să profite de contextul dezordonat și moarte, multă moarte.
Cu toate astea, decizia lui Trump ca SUA să atace trei situri nucleare iraniene și să intre astfel în război alături de Israel va duce mai mult ca sigur la o schimbare de regim la Teheran, indiferent de cât vor dura ostilitățile.
De acum, Trump nu se va mai putea retrage din acest conflict până când ayatollahul Ali Khamenei nu cade, căci va fi privit ca un pierzător. Ori Trump nu vrea să pară un ratat. Vrea să arate că are suficiente resurse pentru a elimina a controla tabla de șah din Orientul Mijlociu. Problema însă e ce pui în locul unui regim pe care îl dai jos și modul în care faci ca societatea din acel loc să accepte schimbarea propusă de tine. Ăsta va fi marele test pentru Trump și Netanyahu.
În rest, așa cum am mai spus zilele trecute, prăbușirea regimului iranian actual ar reprezenta o lovitură majoră pentru Rusia lui Putin, care și-a construit o parte importantă din influența sa în Orientul Mijlociu prin alianța cu Iranul. Pe lângă pierderea unui aliat strategic ce a furnizat drone, know-how militar și legitimitate geopolitică, Moscova își vede acum limitele reale ale puterii sale.
În același timp, lipsa unui plan clar din partea Occidentului pentru tranziția post-regim riscă să transforme Iranul într-un nou focar de haos, violență și fragmentare etnică.
În rest, decizia lui Trump de a bombarda cele trei situri nucleare din Iran a venit ca urmare a faptului că cei din jurul său care se opuneau intervenției SUA în conflict și-au schimbat părerea în favoarea unei lovituri limitate și punctuale.
Foto: BBC
Președintele american a fost supus unor presiuni imense în ultimele zile din partea republicanilor MAGA influențați de Kremlin, care se opuneau unei intervenții directe a americanilor împotriva Iranului, temându-se că SUA ar putea fi târâte într-un angajament prelungit pentru a răsturna conducerea Iranului sau că loviturile asupra instalațiilor ar putea avea un succes limitat.
Unele voci importante, atât din interiorul, cât și din afara Casei Albe, au încercat să-l descurajeze pe Trump să se implice în ceea ce au caracterizat drept un conflict declanșat de Israel. Aceștia au sugerat inițial că SUA ar putea continua să ajute Israelul cu sprijin din partea comunității de informații, potrivit The Guardian.
Însă, în ultimele zile, pe măsură ce Trump a luat în considerare din ce în ce mai mult perspectiva unor lovituri directe asupra Iranului și le-a spus consilierilor săi că nu este interesat de un război prelungit pentru a aduce o schimbare de regim, unii consilieri și-au schimbat viziunea pentru a sugera că SUA ar putea efectua un bombardament rapid.
Ceea ce se va întâmpla în continuare depinde, în mare măsură, de Iran. Concret, ceea ce vor alege să facă iranienii va determina cum va arăta viitorul apropiat în Orientul Mijlociu.
Așa cum observă și jurnaliștii de la Sky News, există posibilitatea ca Iranul să desfășoare un răspuns mic și simbolic pentru a salva aparențele, pentru a avea ultimul cuvânt și a oferi regiunii o rampă de ieșire. Și tocmai asta ar fi speranța Washingtonului.
Dar chiar și în acest scenariu optimist, cu siguranță va trebui ca regimul de la Teheran să provoace pagube israelienilor sau americanilor pentru a arăta că pot răspunde puternic. Iar un astfel de răspuns ar atrage unul și mai puternic din partea celor atacați.
Altfel spus, regimul de la Teheran se confruntă cu o dilemă existențială, fiind în același timp grav slăbit pe plan intern și extern. Dacă escaladează mai mult decât limita simbolică a unui răspuns pe care americanii, cel mai probabil, l-au anticipat deja, iranienii riscă un răspuns sever din partea SUA, care ar putea fi o lovitură fatală, cu multe victime și pagube.
Dacă nu răspunde dur, căderea regimului de la Teheran e o chestiune scurtă de timp, căci se vor intensifica disensiunile interne. Scurt pe doi, pentru liderul suprem al Iranului e o zi în care descoperă că nu mai există opțiuni bune pe masă pentru el.