Am fost azi la Parlament, la declarațiile de presă ale blocului politic PNL, USR și parțial UDMR, în frunte cu premierul desemnat Siegfried Mureșan. Și am regăsit un detaliu de la finalul lui iunie care mi-a rămas în minte și care, privit astăzi mai clar, spune mai mult decât părea atunci.
Când PNL, USR și UDMR au ieșit public, pe 26 iunie, să-l propună pe Siegfried Mureșan pentru funcția de premier, în curtea liberalilor erau Ilie Bolojan, Dominic Fritz și, din partea UDMR, senatorul Lóránd Turos. Kelemen Hunor nu era acolo. Nu a vrut să bage capul în poză, cum nu a făcut nici azi.
UDMR, deci, și-a păstrat încă de atunci cărți de joc și a preferat să vadă până unde ajunge confruntarea înainte ca liderul partidului să se lege personal de o soluție care înseamnă poză lângă Bolojan.
Ce trebuie noi să înțelegem mai bine e că nominalizarea lui Siegfried Mureșan nu s-a născut într-un vid. România traversează deja de peste 4 luni cel mai mare blocaj politic din istoria sa postdecembristă.
La finalul lunii iunie, după momentul Veștea, PNL, USR și UDMR au pus pe masă propunerea de premier Siegfried Mureșan, chiar dacă majoritate nu aveau, cum nu au nici acum.
S-a jucat psihologic în aceste luni, nu doar politic, iar Nicușor Dan a așteptat momentul potrivit pentru a întoarce masa. Mai exact, dincolo de declarațiile oficiale, miza a devenit evident una de putere și legată direct de cine cedează primul, cine își asumă costul blocajului politic al acestor luni de criză și cine îl obligă pe celălalt să facă următoarea mutare.
La momentul 26 iunie 2026, în baza discuțiilor pe care le-am avut cu mai mulți liberali (care nu sunt din aripa Thuma/Gorghiu/Pauliuc/Bode), pot să indic că propunerea Siegfried Mureșan era considerată mai mult un instrument de presiune asupra președintelui Nicușor Dan.
Deci, mai pe scurt, era un fel de bluf din partea lui Ilie Bolojan, pe care Kelemen Hunor l-a mirosit, de aia nu a vrut să bage capul în poză.
De ce era un bluf? Pentru că președintelui Nicușor Dan i se punea în față un nume greu de respins fără explicații. De ce? Păi pentru că Siegfried Mureșan e europarlamentar PNL, vicepreședinte al grupului PPE (deci influent la Bruxelles) și un om aflat în centrul negocierilor europene pentru viitorul buget al UE.
Ei bine, dacă președintele îl refuza atunci, răspunderea pentru prelungirea crizei se muta mai ușor spre Palatul Cotroceni. Numai că, două luni și jumătate mai târziu, Nicușor Dan a făcut exact mișcarea pe care puțini o mai așteptau: joi, 17 septembrie, l-a desemnat pe Siegfried Mureșan candidat pentru funcția de prim-ministru, anunânțându-l cu doar 30 de minute înainte de desemnare.
Ironia amară a politicii de la București e că propunerea care în vară era folosită pentru a pune presiune pe Nicușor Dan a devenit ieri, prin decizia președintelui, o obligație politică pentru cei care îl propuseseră.
Cu numai o zi înainte de desemnare, PNL și USR spuneau încă public că își mențin susținerea pentru Siegfried Mureșan, iar Dominic Fritz confirma după consultările de la Cotroceni că propunerea comună PNL-USR-UDMR rămâne pe masă.
Nicușor Dan n-a inventat, așadar, un candidat nou. A luat candidatul pus de aceste trei partide pe masa lui în iunie și le-a spus, practic: „bine, îl desemnez pe el și creați voi o majoritate”.
Să dăm și cezarului ce e al cezarului. Siegfried Mureșan nu e un politician trimis la Bruxelles ca să ocupe un fotoliu pe bani europeni, cum România are proasta tradiție să tot trimită. Siegfried Mureșan are un rol instituțional foarte important în Parlamentul European, căci e co-raportor pentru cadrul financiar multianual 2028–2034, adică unul dintre cei doi eurodeputați care au construit și susținut poziția Parlamentului European pentru următorul buget pe șapte ani al UE.
Asta înseamnă că plecarea lui de la Bruxelles nu ar fi o simplă mutare administrativă banală. Ar înseamna practic că abandonează, în mijlocul unui ciclu bugetar european decisiv, o poziție politică construită cu greu în ani întregi de muncă.
Tocmai de aceea cred că adevărata întrebare a momentului nu e dacă Siegfried Mureșan are CV potrivit pentru Palatul Victoria. Pentru că are. E un om pregătit și competent, care știe politică.
Întrebarea mai importantă e cât de reală a fost, încă din iunie, disponibilitatea tuturor celor trei partide care l-au propus (PNL, USR și parțial UDMR) de a duce această candidatură până la capăt.
De ce e important un răspuns onest? Păi tocmai pentru că lipsa de onestitate în politică generează efecte de bumerang de care profită adversarii. Iar Nicușor Dan a așteptat strategic fereastra de oportunitate potrivită pentru a schimba natura jocului politic care părea că nu-i mai este favorabil.
Până ieri, Siegfried Mureșan era propunerea cu care PNL, USR și UDMR puteau presa Palatul Cotroceni. După ziua de ieri, lucrurile s-au schimbat. Mutare politică pe care adversarul lui Ilie Bolojan (adică președintele Nicușor Dan) trebuia să o refuze a căpătat o altă valență după ce acesta a acceptat-o.
Prin urmare, Nicușor Dan încearcă acum să rezolve două lucruri cu aceeași mutare:
Pe de o parte, vrea să oblige PNL să demonstreze în Parlament că poate face ceea ce spune de trei luni că poate face: „Aveți premierul pe care l-ați cerut, aveți USR, aveți UDMR, aveți zece zile și aveți Parlamentul în față. Strângeți majoritatea”.
Problema e că majoritatea nu există astăzi, lucru recunoscut chiar de președinte la momentul desemnării, iar PNL-USR-UDMR nu au singure voturile necesare. Dacă Siegfried Mureșan ajunge la vot și nu trece, PNL pierde unul dintre cele mai importante argumente pe care le-a folosit în ultimele luni: că blocajul există fiindcă Nicușor Dan nu acceptă soluția lor. De data asta a acceptat-o. Mingea nu mai e la Palatul Cotroceni.
Pe de altă parte, lucru pe care îl cumpără Nicușor Dan prin această desemnare este timp. Timp pentru ca Sorin Grindeanu și PSD să poată construi în Parlament o majoritate, dar și timp pentru ca raporturile de forță din interiorul PNL să înceapă să se miște dacă experimentul guvernului condus de Siegfried Mureșan eșuează.
Iar după un vot ratat, discuția cu liberalii va arăta complet diferit. Li se vor spune din mai multe părți: „ați primit nominalizarea de premier și majoritatea tot n-a existat”. Iar de acolo poate începe o negociere nouă cu un PNL în care nu toată lumea are aceleași interese ca Ilie Bolojan.
Chiar Dominic Fritz a spus astăzi că vor exista discuții inclusiv cu PSD, semn că ușa pe care public cele două blocuri încearcă s-o țină închisă nu este, în realitate, zidită.
Și aici devine relevant ce a spus astăzi Tánczos Barna, în discuțiile informale cu jurnaliștii de la Parlament. Din perspectiva UDMR, ieșirea reală din criză continuă să treacă printr-o formulă în care PNL și PSD ajung din nou la aceeași masă. Bine, nu este o idee apărută azi. Tánczos Barna spunea public încă de la sfârșitul lui august că, fără reluarea dialogului dintre cele două partide mari, variantele de guvern devin foarte puține.
Deci, pentru UDMR, problema nu mai este dacă cele două partide se plac. Evident că nu se plac. Problema e că aritmetica Parlamentului nu ține cont de sentimente, iar după patru luni de blocaj, numerele sunt încă aceleași. Asta poate schimba și raporturile de putere din interiorul PNL.
Iar pentru ca liberalii să se întoarcă într-o formulă de guvernare alături de PSD după ce conducerea actuală a exclus public o asemenea coaliție, cineva trebuie să plătească politic întoarcerea. Acela va fi, cel mai probabil, Ilie Bolojan și apropiații săi.
Evident, PNL-ul condus de Bolojan a exclus până acum refacerea coaliției cu social-democrații, în timp ce PSD spune că nu va susține un guvern din care nu face parte.
Așa că un eșec al lui Siegfried Mureșan poate deveni argumentul perfect cu care o altă parte a PNL va spune: „am încercat formula propusă de Bolojan, n-a produs majoritate, acum trebuie să discutăm altceva”.
Și exact aici s-ar putea afla costul real al acestei desemnări pentru actuala conducere liberală. Ea (desemnarea) nu e menită doar să pice la votul în Parlament, ci să genereze și pierderea controlului asupra discuției despre ce urmează după...!
Ahh, și mai e un detaliu de reținut după discuția de azi a lui cu Tánczos Barna cu jurnaliștii, care merită ținut minte pentru ceea ce se va întâmpla după votul pentru guvernul condus de Siegfried Mureșan.
UDMR a spus public și retoric că își păstrează linia roșie față de orice formulă de guvern sprijinită de AUR, SOS și POT (forțele extremiste din Parlament), poziție pe care ministrul Tánczos a repetat-o azi.
În schimb, când eu l-am întrebat dacă și Victor Ponta + parlamentarii din grupul său sunt extremiști, Tánczos Barna a făcut o distincție și nu i-a introdus în aceeași categorie politică cu AUR, SOS și POT, chiar dacă a spus că, numeric, gruparea nu rezolvă problema majorității. Detaliul însă contează, căci în politică, uneori nu trebuie să ți se spună cine intră în negociere. E suficient să vezi cine nu este exclus din ea.
Asta înseamnă că adevărata negociere s-ar putea să nici nu fi început încă. Votul pentru guvernul Siegfried Mureșan poate fi mai degrabă finalul unei alte reprize din joc decât finalul crizei. Dacă guvernul Mureșan pică la vot, fiecare partid va reveni la masă cu altă poziție de negociere, cu alte slăbiciuni și cu alte justificări pentru propriul electorat.
PNL, USr și Bolojan vor trebui să explice de ce n-a reușit să strângă majoritatea în jurul propriului candidat, PSD-iștii va putea spune că fără ei nu se poate construi nimic stabil, iar UDMR va decide, ca de obicei, cu cine guvernează și în ce ministere își va instala oamenii.