Care este situația cu Acordul UE-Mercosur și de ce se poate aplica, chiar dacă a fost trimis pentru aviz de Parlamentul European la Curtea de Justiție
Negocierile privind un acord de asociere între UE și Mercosur au fost lansate în 1999 și un acord politic de principiu privind rezultatul negocierilor a avut loc la 6 decembrie 2024. În 3 septembrie 2025, Comisia Europeană a inițiat procesul de semnare a Acordului UE-Mercosur.
La nivel instituțional, anul trecut au existat deja discuții foarte clare între Comisia Europeană (în particular DG Comerț, Sabine Weyand-Director General) și Parlamentul European (în particular Comisia pentru comerț internațional-INTA) cu privire la modul în care se preconizează că vor funcționa semnarea și încheierea acordurilor. Deși erau publice de mai multe luni, toate prevederile au fost clar explicate și Comisia a avut grijă să interacționeze cu Parlamentul pe durata procedurilor de negociere și încheiere a Acordului.
Uniunea Europeană și țările din Mercosur au negociat două instrumente juridice, în conformitate cu abordarea recentă a Comisiei Europene.
Acordul de Parteneriat (Partnership Agreement), care include (a. pilonul politic și de cooperare; b) pilonul comercial și de investiții); și
Acordului comercial interimar (interim Trade Agreement-iTA), care acoperă liberalizarea comerțului și a investițiilor.
Recente, o asemenea abordare a fost adoptată cazul acordului cu Chile și Mexic, foarte similare cu Mercosur, unde nu a existat aproape nicio controversă.
Acordul de parteneriat urmează să fie ratificat ca un acord mixt. Acordurile sau tratatele mixte reprezintă acele acorduri care acoperă atât competențe exclusive ale UE, cât și competențe ale statelor membre.
Asta înseamnă că Acordul de Parteneriat va fi ratificat de toate statele membre, în conformitate cu procedurile lor constituționale interne. Acesta va fi un acord între UE și statele sale membre, pe de o parte, și Mercosur, pe de altă parte.
Parlamentul European trebuie, de asemenea, să își dea aprobarea pentru Acordul de Parteneriat. Acordul comercial interimar intră în sfera competenței exclusive a UE.
Acesta urmează să fie ratificat numai de UE, fără ratificarea individuală a statelor membre. Va fi un acord între UE și Mercosur. Acordul interimar expiră odată ce Acordul de parteneriat este ratificat de toate statele membre. Procedura internă a UE e puține mai complicată și presupune două acte juridice care trebuie adoptate:
Decizia Consiliului (prin majoritate calificată) privind semnarea Acordului interimar (un fel de etapă intermediară) și aplicare provizorie;
și
Decizia Consiliului (majoritate calificată) privind încheierea acestuia.
Decizia Consiliului privind încheierea sau ratificarea poate fi adoptată numai după obținerea aprobării Parlamentului, acesta fiind o obligație legală procedurală, în conformitate cu articolul 218 TFUE. Cu alte cuvinte, acordul interimar nu poate (și nu va!) fi încheiat de UE fără aprobarea Parlamentului.
Decizia Consiliului (majoritate calificată) privind semnarea Acordul comercial interimar și a aplicării provizorii nu necesită aprobarea Parlamentului.
Potrivit articolului 218 TFUE, Parlamentul trebuie doar să fie informat imediat și pe deplin cu privire la această decizie. Aprobarea Parlamentului nu este necesară în această etapă.
Au existat în trecut situații în care Parlamentul a adoptat o rezoluție prin care și-a exprimat sprijinul pentru aplicarea provizorie înainte de decizia Consiliului. Cu toate acestea, acest lucru nu reprezintă o cerință procedurală, conform articolului 218 TFUE.
De regulă, acordurile sunt aplicate provizoriu fără nicio aprobare din partea Parlamentului European (de exemplu, acordurile cu Grupul statelor din Africa, Caraibe și Pacific (ACP), Acordul UE–Regatul Unit, UE–Republica Kârgâză, acordurile în domeniul pescuitului), iar o astfel de aplicare provizorie se află chiar în textul Acordului comercial interimar.
Aplicarea provizorie este permisă atât de dreptul internațional (Convenţia de la Viena 1969 privind Dreptul Tratatelor) cât și de dreptul UE. Unele acorduri, sau unele dispoziții ale acestora pot fi aplicate provizoriu înainte de intrarea în vigoare (sau a ratificării).
Motivul unei astfel de aplicări provizorii în cazul Acordul comercial interimar cu Mercosur este legat de un avânt sau entuziasm politic în contextul finalizării negocierilor și de dorința de a profita cât mai repede de beneficiile favorabile pentru comerț.
În acest caz, UE nu trebuie să aștepte pentru ca Acordul să parcurgă procedurile interne în toate statele Mercosur. În momentul în care unul dintre state notifică UE cu privire la finalizarea procedurilor lor interne necesare pentru aplicarea provizorie, Acordul începe să fie implementat.
Se pare că Javier Milei a insistat deja ca Acordul să fie pus pe agenda Congresului în februarie, iar Argentina ar putea fi primul stat care va ratifica Acordul.
În acest moment, suntem la stadiul semnării Acordului UE-Mecosur (Acordul de Parteneriat și a Acordului comercial interimar) și a deciziei privind aplicarea provizorie.
Miercuri, Parlamentul European a decis să solicite un aviz al Curții de Justiție cu privire la compatibilitatea Acordul de Parteneriat și a Acordului comercial interimar cu prevederile Tratatelor UE. O astfel de procedură este permisă de dreptul UE și are o durată de aproximativ 2 ani.
Care sunt probleme din perspectiva Parlamentului European?
În primul rând, Parlamentul arată că nu este de acord cu abordarea de a avea Acordului comercial interimar, ulterior absorbit de Acordul de Parteneriat. Însă, această practică există de mult timp în UE. Fix acest tip de abordare a fost aplicat în cazul Chile și Mexic, unde Parlamentul nu a avut nicio obiecție, din contră, și-a dat deja aprobarea pentru ratificarea Acordului UE-Chile, iar cel cu Mexic este în așteptare.
Mai mult, după acordul UE-Canada (CETA), și UE-Singapore, care au suferit multiple dezbateri juridice și procedurale, Comisia (cu încuviințarea Consiliului European) a decis să negocieze mereu două Acorduri separate.
Primul privește aspectele de comerț, competență exclusivă a UE, și ratificat doar de UE, cu aprobarea Parlamentului European. Al doilea privește aspectele de investiții, unde statele membre încă au competențe. Acest al doilea Acord e ratificat de UE și statele membre, cu acordul parlamentelor naționale și a Parlamentului European.
Pe lângă aceste două acorduri, în paralel, UE mai negociază și acorduri de cooperare politică, unde statele membre trebuie să parcurgă iar proceduri de ratificare naționale.
Oarecum evident, deoarece procedurile naționale sunt îndelungate, UE a decis să fie eficientă cu aspectele ce țin de propria competență și să profite de avantajele deschiderii comerțului cu statele terțe.
În al doilea rând, Parlamentul European este îngrijorat cu privire la funcționarea mecanismului de reechilibrare (rebalancing mechanism). Pe scurt, părțile la un Acord de comerț își recunosc dreptul de a-și stabili viitoarele politici referitor la ocuparea forței de muncă și protecția socială, mediul sau clima sau în ceea ce privește controlul subvențiilor.
Uneori, însă, pot să existe divergențe semnificative în aceste domenii. Acestea pot avea un impact asupra comerțului sau a investițiilor dintre părți într-un mod care modifică circumstanțele care au stat la baza încheierii Acordului de comerț.
Când aceste divergențe au efecte semnificative asupra comerțului sau investițiilor dintre părți, oricare dintre acestea poate lua măsuri adecvate de reechilibrare pentru a remedia situația. Un mecanism destul de similar există și în cadrul Acordului UE-UK, unde, din nou, Parlamentul European și-a dat aprobarea.
În final, Parlamentul și-a mai arătat îngrijorarea cu privire la funcționarea principiului precauției (cu privire la chestiuni de dreptul mediului). Acest principiu se referă la o abordare a gestionării riscurilor (de mediu) în baza căreia, „dacă există posibilitatea ca o anumită politică sau acțiune să dăuneze publicului sau mediului înconjurător și dacă nu există încă un consens științific cu privire la această problemă”, trebuie ca politica sau acțiunea în cauză să nu fie demarată.
Din nou, această problemă este artificială. Principiul precauției inclus în Acordul UE-Mercosur asigură faptul că se poate continua protecția mediului și a sănătății, „chiar și atunci când acest lucru afectează comerțul, inclusiv în situațiile în care informațiile științifice sunt neconcludente”.
Mai mult, Acordul UE-Mercosur cuprinde un capitol dedicat Comerțului și Dezvoltării Sustenabile. Aici, statele Mercosur își asumă să implementeze cele mai recente Convenții și Acorduri de mediu și protecție a muncii, precum Acordul de la Paris sau Convențiile și Protocoalele Organizaţiei Internaţionale a Muncii (ILO).
Deci nu există risc real ca statele Mercosur să invoce o deteriorare a comerțului din cauza prevederilor de protecție a mediului sau standardelor de dreptul muncii și securității sociale.
Care este impactul juridic si politic?
Juridic, această procedură va împiedica Parlamentul European să adopte o decizie privind aprobarea pentru ratificarea Acordului comercial interimar de către UE. Însă, acesta va putea fi aplicat provizoriu, deoarece solicitarea unui aviz al Curții nu suspendă procedurile UE. Consiliu UE a adoptat deja Decizia de semnare și aplicare provizorie a Acordului comercial interimar, iar, cum am mai menționat, Parlamentul nu trebuie să își dea aprobarea la acest moment.
În ceea ce privește Acordul de Parteneriat, acesta se va aplica și el provizoriu cu privire la aspectele ce țin de competența UE. În plus, Acordul comercial interimar și Acordul de Parteneriat conțin ele însele prevederi agreate de UE și statele Mercosur care fac posibilă această aplicare provizorie.
Politic, dacă Acordul UE-Mercosur nu se va aplica provizoriu, există riscul real ca UE să devină de interes și încredere 0 pentru partenerii din America Latină. Deja Brazilia și-a manifestat frustrare în decembrie anul trecut, când semnarea Acordului a fost amânată cu o lună, pentru ianuarie 2026. Mai mult, UE se apropie de finalizarea celor mai importante negocieri de comerț actuale, cu India. Dacă India observă că Acordul cu Mercosur este blocat pentru doi ani, și nu se aplică provizoriu, nu va avea niciun interes să ajungă la un Acord cu UE pe care nu-l poate implementa. Din fericire, deja mai mulți lideri europeni s-au pronunțat cu privire la necesitatea aplicării provizorii a Acordului UE-Mercosur.
Care sunt, de fapt, mizele Acordului cu Mercosur și ce beneficii aduce?
În ceea ce privește sectorul agricol, acordul prevede protecțiile necesare pentru produsele sensibile. Mai mult, UE va institui un fond de 6,3 miliarde de euro pentru a răspunde la eventuala apariție a unor efecte negative asupra fermierilor din UE și a piețelor agricole.
Însă, UE se așteaptă la o creștere de 50% a exporturilor agroalimentare către regiunea Mercosur, prin eliminarea taxelor vamale ridicate și prin limitarea concurenței neloiale din partea imitațiilor locale ale produselor tradiționale europene.
Acordul va proteja 344 de produse alimentare și băuturi din UE împotriva imitațiilor.
Acordul mai stabilește o cotă maximă pentru cantitatea de produse agroalimentare importate:
99.000 de tone de carne de vită, corespunzător a 1,5% din producția totală a UE;
25.000 de tone de carne de porc, reprezentând 0,1% din producția totală a UE;
180.000 de tone de carne de pasăre, adică 1,3% din producția totală anuală a UE.
Din aceste date, impactul potențial negative este extrem de redus.
Cu privire la aspectele de comerț și servicii, reducerea taxelor vamale pentru exporturile UE către una dintre cele mai protejate piețe din lume va reprezenta un avantaj competitiv.
UE estimează o creștere anuală de 49 miliarde EUR la exporturi, cu impact direct și asupra creșterii locurilor de muncă (în prezent, 600.000 locuri de muncă în UE sunt susținute direct de exporturile către statele Mercosur, conform Comisiei).
Doar exporturile din sectorul auto ar putea crește cu 200% datorită acordului în următorii ani. Alte sectoare cheie, precum e-commerce, sectorul pharma, au de câștigat, precum și protecția investițiilor.
Pe lângă acestea, și mult mai important, este că Acordul aduce beneficii privind materiile prime critice sau minereurilor rare. Astfel, UE are acces la unele dintre cele mai mari zăcăminte din lume, în condiții favorabile.
Mai mult, Acordul facilitează stabilirea companiilor din UE în statele Mercosur și favorizarea producției locale pentru dezvoltarea și procesarea minereurilor rare.
Companiile din UE nu vor fi discriminate, iar exportul către UE nu va fi restricționat. Din păcate, UE este deficitară la zăcăminte și exploatare de minereuri rare, care sunt esențiale în dezvoltarea noilor tehnologii.
Acordul cu Mecosur pune UE într-o poziție geopolitică puternică și consolidează poziția economică și politică într-o zonă dominată de China și SUA.
Directoarea Generală din cadrul Directoratului pentru Comerț (Comisia Europeană), Sabine Weyand, spune: „în ultimele două decenii, cota noastră de piață în Mercosur a scăzut semnificativ pe fondul extinderii Chinei: de la 28% la 20%, în timp ce cota Chinei a crescut de la aproape zero la 30%. Fără un acord, această tendință va continua: cota noastră de piață ar urma să scadă cu încă 2,5%, în timp ce China ar câștiga aproximativ 7,5% până în 2040.”
Ciprian Grumaz este cercetător în dretul UE la European University Institute (Florența), și asociat al School of Transnational Governance. Domeniu lui de cercetare este procedura de negociere și închieire a acordurilor de comerț de UE. În paralel, lucrează și pe măsurile restrictive (sau sacțiunile internaționale) adoptate de UE.
 | A guest post by
|