Cel mai mare test al Ucrainei și al președintelui Zelenski
Ce se întâmplă acum în Ucraina poate da apă la moară propagandei ruse și întărește percepția că Kievul nu ar trebui să adere la UE în rândul multor europeni obosiți de războiul de agresiune început de Putin în Ucraina.
Pe scurt, știrea e că președintele ucrainean Volodimir Zelenski a semnat marți seară o lege controversată care acordă procurorului general al țării controlul asupra celor două principale instituții anticorupție din țară: NABU (Biroul Național Anticorupție) și SAP (Parchetul Special Anticorupție).
Legea a generat proteste ample în orașele ucrainene Kiev, Liov, Dnipro și Odesa, fiind percepută de societatea civilă ca o amenințare la adresa luptei anticorupție și a orientării pro-europene a Ucrainei.
Comisarul european pentru extindere, Marta Kos, a criticat adoptarea legii. „Demantelarea garanțiilor-cheie care protejează independența NABU este un pas înapoi serios”, a scris Kos pe X, adăugând că cele două instituții sunt „esențiale” pentru parcursul european al Ucrainei.
Vicepremierul ucrainean pentru integrare europeană și euro-atlantică, Taras Kachka, a declarat că i-a transmis Martei Kos că nu va exista niciun compromis privind anticorupția și că „toate funcțiile de bază rămân intacte”. În plus, Zelenski a justificat decizia prin nevoia de a elimina total „influențele rusești” și de a accelera investigațiile stagnante.
Criticii săi spun că, în realitate, legea permite politizarea justiției și închiderea dosarelor incomode. Cum? Păi, procurorul general al Ucrainei, Ruslan Kravcenko, va putea acum, potrivit legii, să redistribuie anchete de corupție către anchetatori potențial mai docili și chiar să le închidă.
De altfel, miercuri dimineață, redacția publicației ucrainene The Kyiv Independent a publicat un editorial în care spune că legea anulează principiul de bază pe care s-a construit arhitectura anticorupție a Ucrainei: independența față de alte instituții de forță. „Tradus în practică: un telefon din biroul lui Zelenski poate opri oricând o anchetă”, au comentat jurnaliștii de la The Kyiv Independent.
Critica făcută de cei de la The Kyiv Independent și de numeroși activiști civici din Ucraina este că această lege va submina inclusiv independența anchetelor penale care îl vizează pe fostul vicepremier Oleksiy Chernyshov, un apropiat al președintelui, într-un dosar privind atribuirea ilegală de terenuri.
Publicația ucraineană mai afirmă că și alte nume grele din anturajul lui Zelenski se află în vizorul anchetatorilor anticorupție. De altfel, momentul adoptării legii nu pare întâmplător: vine la scurt timp după ce Vitalii Șabunin, una dintre cele mai vocale figuri ale luptei anticorupție din Ucraina, a fost inculpat într-un dosar perceput ca o răfuială politică, conform The Kyiv Independent.
Ce putem observa? Că pentru o parte a societății ucrainene, semnarea legii a echivalat cu ruperea unui contract social tacit, valabil de la Revoluția Maidan încoace: orice compromis e acceptabil atâta timp cât direcția rămâne schimbarea în bine a țării.
Dar unii ucraineni care au ieșit la proteste cred că acum trăiesc un moment în care statul lor începe să semene cu ceea ce se luptă să învingă, adică un regim opac, autoritar, cu instituții de forță subordonate politic. Credeți că e dur ce scriu? Atunci căutați să vedeți ce scriau oamenii pe pancartele cu care au ieșit la proteste: „Am ales Europa, nu autocrația”.
Ideea e că, în Ucraina ultimilor 10 ani, mulți tineri au crescut cu idealurile Revoluției Maidan și acum refuză să accepte că, în plin război cu Putin, chiar dacă e de rezistență, trebuie să tacă și să accepte orice. Iar, indiferent de dezbaterea referitoare la cât de rea sau eficientă e legea promulgată de Zelenski, faptul că ucrainenii protestează e un indicator clar că țara asta chiar are o bază democratică solidă în societate și că societatea civilă are o voce, la firul ierbii, în ciuda faptului că se află sub lege marțială și alegerile sunt suspendate.
Avem însă și o întrebare de 1.000 de puncte: Cine are dreptate?
Păi, Zelenski afirmă că instituțiile anticorupție trebuie „curățate de influență rusă” și că prea multe dosare mari au rămas blocate, fără rezultate concrete. Din perspectiva lui, centralizarea controlului sub procurorul general ar permite unificarea eforturilor și accelerarea investigațiilor într-un moment în care corupția în armata ucraineană sau administrația publică a țării poate însemna pierderi pe front.
E o logică de război care urmărește eficiența, disciplina și viteza. Nu e despre principii, cât e supraviețuire națională într-un război existențial. Iar, potrivit mișcărilor lui Zelenski, se justifică temporar sacrificarea unor principii democratice pentru a lupta cu tentaculele invizibile ale invadatorului rus.
Dar aici apare o problemă majoră: dacă vrei să elimini influențele toxice, fie ele rusești sau corupte, o faci prin întărirea mecanismelor independente, nu prin subordonarea lor politică. Zelenski cere încredere, dar tocmai afectează încrederea printr-o măsură care seamănă izbitor cu ceea ce fac regimurile autoritare. Numai că, în cazul său, diferența o face faptul că el ia măsura asta în baza celor trei indicatori de mai sus + baza lor: eficiență, disciplină și viteză, la pachet cu supraviețuirea.
Au dreptate și activiștii? Oh, daaa, au și ei partea lor de dreptate, evident, pentru că reclamă faptul că legea în cauză distruge independența instituțiilor care ar trebui să investigheze chiar și puterea. Am citit mai multe poziții și am observat la toate intenția bună din spatele criticii. Mai exact, nu se neagă că NABU și SAP au avut probleme sau că e nevoie de reforme în cadrul acestora, dar criticii spun că reformarea nu înseamnă control politic, ci mai multă transparență, sprijin real și depolitizare.
Și aici este miezul dilemei care a dus la această criză: șubrezirea încrederii în Zelenski și oboseala poporului ucrainean. Adică fix momentul în carePutin a vrut să se ajungă. Mai concret spus, activiștii care critică legea nu apără neapărat instituțiile în forma lor actuală, ci ideea că lupta împotriva corupției trebuie dusă în afara puterii politice. Și au dreptate.
Dar dreptatea lor inevitabil exprimă și ideea că nu au încredere că Zelenski sau oamenii lui ar fi obiectivi când vine vorba de investigarea propriei camarile. De unde vine această lipsă de încredere? Ei bine, din traumele poporului privind corupția liderilor politici. Iar istoria recentă a Ucrainei le poate servi ca argument. Însă asta nu înseamnă automat că Zelenski e corupt. Și e necesar să nu facem această confuzie, căci propaganda rusă exploatează momentul și deja a inundat rețelele sociale cu astfel de poziții.
Deci răspunsul la întrebarea de mai sus e că ambele părți au o parte de dreptate. Activisții au dreptate să tragă semnalul de alarmă, căci nu poți salva o democrație distrugându-i instituțiile independente, oricât de imperfecte ar fi. În același timp, Zelenski are și el dreptate să se teamă de corupție, infiltrare rusă și dosare blocate și să centralizeze lucrurile pentru a le controla mai clar. Dar metoda aleasă este însă greșită.
Pentru Moscova și Putin, ce se întâmplă în ultimele 24 de ore în Ucraina e ideal, căci acum rușii au dat drumul la mașinăria de propagandă care spune că „Ucraina doar mimează democrația” sau că „e un stat corupt și controlat politic” ori că „Occidentul sprijină un regim autoritar”. Iar pentru că rușii comunică pe mai multe narative care au ca unic scop subminarea adversarului, ar trebui să vedem în următoarea perioadă și poziții potrivit cărora „Ucraina nu e cu nimic diferită de Rusia”. Nu trebuie să credem în ele!
Pentru mulți europeni care au susținut masiv rezistența Ucrainei încă din dimineața zilei de 24 februarie 2022 nu doar din motive geopolitice, ci și morale, văzând țara condusă de Zelenski ca un bastion al democrației împotriva autoritarismului rusesc, criza din ultimele 24 de ore poate să-i facă să îmbrățișeze percepția falsă că Ucraina a trădat valorile europene.
Iar într-un moment în care sprijinul public occidental pentru Ucraina e tot mai greu de menținut din cauza costurilor, inflației și crizelor interne și războiului informațional accelerat de Kremlin, astfel de momente riscă să alimenteze exact mesajele politicienilor eurosceptici și proruși care urlă toată ziua în interes propriu, inclusiv prin România: „Ucraina nu e pregătită. Ucraina nu e Europa. Nu ar trebui să primim Ucraina în UE”.
Scurt pe doi, cum nu le place unora să spun, în absența unei corectări rapide și ferme a acestei crize, Ucraina riscă să piardă nu doar o bătălie politică internă, ci însăși încrederea esențială pe care se sprijină supraviețuirea sa ca stat liber în fața războiului pornit de Vladimir Putin, lucru la care nu se aștepta nimeni acum peste trei ani jumătate. În afară de dictatorul de la Moscova.
Istoricul american Timothy D. Snyder remarca încă din vara lui 2022 că politica lui externă a simplă și extrem de agresivă: generează pierderi pentru toată lumea, inclusiv pentru Rusia, în speranța că cealaltă parte va ceda prima.
Și pare că miza lui Putin, după ce s-a lovit de curajul ucrainenilor și de devotamentul Administrației Biden de a apăra democrația occidentală prin sprijinul total al Kievului în timpul mandatului său, a fost să aștepte până în momentul în care să apară posibilitatea de implozie. Iar la Kiev nu suntem departe de acel moment dacă nu se rezolvă această criză și nu se revine la corectarea legii 12414.
Altfel spus, Zelenski riscă să piardă treptat sprijinul celor care l-au susținut nu doar ca lider de război, ci ca simbol al democrației în fața agresiunii ruse. Iar ruptura asta între el ca lider al națiunii ucrainene și națiune va duce foarte rapid la erodarea legitimității politice exact când ea e mai necesară.
Problema cea mai mare e capitalul de încrede al Ucrainei în extern. Iar dacă partenerii din UE și NATO ajung să creadă că Ucraina nu mai respectă standardele democratice pe care le-a promis, sprijinul se vaa transforma într-un sprijin de conjunctură, nu bazat pe încredere.
Adică ucrainenii vor fi în continuare ajutați, tocmai pentru că lupta lor de rezistență protejează securitatea europei, dar vor fi reanalizați și etichetați drept o zonă tampon între Rusia și NATO/UE. Iar o Ucraină căzută în acestă poziție, ei bine, va fi o Ucraină vulnerabilă pe toate fronturile și tot mai puțin capabilă să se lupte cu invadatorii ruși.
Deci, prieteni, vecinii ucraineni trec prin cel mai mare test din ultimii trei ani jumate. Iar pentru Rusia agresoare, scenariul de mai sus nu e altceva decât o mare victorie strategică fără a mai fi nevoie de cuceriri teritoriale suplimentare. Dacă Ucraina își pierde încrederea în elita sa politică și sprijinul extern pentru direcția sa europeană, atunci Kremlinul câștigă.
Iar asta înseamnă ÎNTUNERIC pentru toată Europa, inclusiv pentru România!