Colectiv, 9 ani mai târziu: durerea publică nu mai este așa mare
La 9 ani de la COLECTIV, oamenii mor în continuare din cauza neglijenței celor pe care îi votează.
Azi se împlinesc 9 ani de la incendiul din clubul Colectiv și, în continuare, guvernanții nu au fost în stare să construiască până acum nicio secție de spital pentru mari arși.
PSD era atunci la guvernare. PSD este și acum la guvernare, iar prim-ministrul de la acea vreme, Victor Ponta, candidează pe un loc eligibil la Dâmbovița în alegerile parlamentare din 1 Decembrie. Ulterior a ajuns la guvernare și PNL-ul în anii care au urmat, dar nici liberalii nu au fost preocupați să facă efectiv ceva clar pentru a rezolva problemele care au ieșit în evidență după tragedia de la Colectiv, în care au murit 65 de oameni.
Toți guvernanții din ultimii 9 ani au promis electoratului că vor construi centre pentru marii arși. Dar promisiunile au rămas promisiuni, iar în prezent niciunul dintre cele trei centre pentru mari arși, promise în 2015, nu este încă finalizat. Și au trecut două rânduri de alegeri parlamentare de atunci (2016 și 2020).
Care e realitatea: România își trimite în continuare pacienții cu arsuri grave în străinătate pentru că nu are resursele necesare ca să-i trateze adecvat aici și să le asigure o șansă reală la supraviețuire.
Ei bine, în tot acest context lecția COLECTIV pare că a fost uitată de electorat și aruncată în dulapul cu amintiri urâte din istoria noastră postdecembristă. Nici măcar USR, principala mișcare politică apărută după această tragedie, nu a reușit să schimbe lucrurile, deși la început s-a dorit a fi partidul cu „oamenii noi în politică”. Însă răfuielile interne și lipsa clară de soluții au transformat USR-ul de atunci în fantoma care e acum, aducându-l în aceeași zonă cu PSD și PNL, adică în locul din care electoratul îl privește cu dezgust.
La 9 ani de la COLECTIV, corupția se manifestă în continuare fără niciun fel de problemă în administrația publică (locală și centrală), iar politicienii continuă să favorizeze interesele personale sau de grup și nu îndreaptă legile proaste care creează prejudicii directe pentru cetățeni.
La 9 ani de la COLECTIV, oamenii mor în continuare din cauza neglijenței celor pe care îi votează ca să ajungă la guvernare.
La 9 ani de la COLECTIV, cetățeanul român este în continuare ignorat de autorități dacă nu face parte dintr-un grup de privilegiați.
La 9 ani de la COLECTIV, oamenii sunt tot mai lipsiți de speranța pe care o aveau pe acel final de 2015, când strigau în Piața Universității: „The day we give in is the day we die”.
Durerea publică nu mai este așa mare după 9 ani, iar rănile nu mai supurează. Însă cicatricile generate de tragedia de la COLECTIV reprezintă amintirea vie a unui moment-oglindă din viața noastră, care ne-a arătat cât de vulnerabili suntem în fața crizei, a procesului de schimbare și, mai ales, în fața morții.