Compromisul de 90 de miliarde. UE a salvat finanțarea Ucrainei, dar a amânat confiscarea activelor rusești
După o noapte albă la Bruxelles...
liderii UE au aprobat un împrumut de 90 miliarde de Euro pentru Ucraina, dar planul privind activele rusești a eșuat. Practic, banii pentru Kiev sunt garantați, dar nu așa cum și-ar fi dorit majoritatea liderilor europeni.
Summitul s-a încheiat în jurul orei 3:00 dimineața, iar suma de bani la care s-a convenit e destinată pentru perioada 2026-2027. Deși președintele Consiliului European, António Costa, a proclamat succesul misiunii afirmând „ne-am angajat, am livrat”, soluția finală reprezintă un compromis semnificativ față de planul inițial, fiind o măsură de urgență menită să acopere nevoile militare și economice critice ale Ucrainei, care risca să rămână fără fonduri încă din primul trimestru al anului viitor, după cum a indicat și The Guardian.
Politico Europe scrie că marea surpriză a summitului a fost abandonarea planului inițial, susținut puternic de cancelarul german Friedrich Merz și de Comisia Europeană, care prevedea folosirea directă a activelor rusești înghețate (în valoare de aproximativ 210 miliarde de euro) pentru garantarea împrumutului.
În schimb, liderii europeni au activat un „plan B”, considerat inițial o soluție de rezervă improbabilă. El constă într-un mecanism de împrumut comun de pe piețele de capital, garantat prin bugetul multianual al UE. Ei bine, această schimbare de strategie a fost necesară pentru a ocoli obstacolele juridice și financiare imense ridicate de utilizarea directă a banilor Moscovei.
Principalul artizan al acestei schimbări de direcție a fost premierul Belgiei, Bart De Wever, a cărui țară găzduiește, prin depozitarul Euroclear, aproximativ 88% din activele rusești înghețate în UE.
De Wever s-a opus vehement planului german, temându-se că Belgia ar putea fi destabilizată financiar de procesele intentate de Rusia și de represaliile Moscovei, în lipsa unor garanții nelimitate din partea celorlalte state membre. Iar poziția sa a prevalat în fața presiunilor Germaniei, premierul belgian declarând ulterior că „raționalitatea a prevalat” în fața dorinței emoționale de a-l pedepsi pe Putin prin confiscarea imediată a banilor.
Evident, pentru a asigura unanimitatea necesară adoptării acestui pachet financiar, liderii europeni au trebuit să facă concesii politice unui bloc de trei state a căror lideri sunt iubitori de Putin și se închină la Trump. Adică Ungaria, Slovacia și Cehia.
Liderii acestor trei țări au acceptat să nu blocheze acordul, cu condiția expresă de a fi exceptate de la orice obligație financiară legată de garantarea împrumutului.
Al nostru președinte, Nicușor Dan, a explicat că poziționarea acestor state a fost una pur politică, dar esențială pentru deblocarea situației, textul final stipulând clar că acestea „nu contribuie în niciun fel” la mecanismul de creditare.
Ca să fie totul clar pentru toată lumea și să nu existe intepretări propagandistice pe marele internet, ideea e că deși activele rusești nu vor fi folosite imediat ca garanție principală, ele rămân o parte a ecuației pe termen lung, într-o formulă menită să salveze aparențele pentru susținătorii unei poziționări mai dure a UE în raport cu Rusia, precum cancelarul german Merz.
Acordul la care s-a ajuns în Consiliul European prevede că Ucraina va trebui să ramburseze împrumutul doar după încheierea războiului și numai dacă Rusia plătește reparațiile. În scenariul, foarte probabil, în care Moscova refuză să plătească daune pe care le-a provocat prin războiul său de agresiune pe scară largă, UE își rezervă dreptul de a accesa abia atunci activele rusești imobilizate pentru a stinge datoria. Asta e o decizie care a fost amânată pentru viitor.
Cu alte cuvinte, la Kiev s-a respirat cum trebuie în această dimineață și chiar dacă Zelenski pledase moral pentru folosirea imediată a banilor rusești pentru apărare și reconstrucție, prioritatea absolută a Ucrainei rămâne asigurarea fluxului de bani necesar producției de drone și menținerii economiei pe linia de plutire în timp ce își duce războiul de rezistență împotriva invadatorilor ruși.
Ce să înțelegem din aceste ultime 24 de ore de negociere? Că UE a reușit să ofere predictibilitate Ucrainei pentru următorii doi ani, DAR metoda aleasă a indicat cât de mari sunt diviziunile interne în interiorul blocului comunitar și de ce nu se poate orbi momentan pe o singură voce internațională.
Așa cum indică și profesorul de drept european, Alberto Alemanno, într-o postare pe X, liderii UE au decis PRIMA utilizare a împrumuturilor susținute de bugetul UE cu participare selectivă la răspunderea colectivă. Iar rezultatul ăsta generează trei mari întrebări deschise:
Cine suportă riscul de rambursare dacă Ucraina nu poate rambursa împrumutul?
Cum pot trei state să fie cu adevărat scutite de datorii atunci când împrumutul este „susținut de marja de manevră a bugetului UE”?
Creează acest lucru un precedent pentru ocolirea unanimității în deciziile bugetare fundamentale?
Pe de altă parte, profesorul american de economie Roman Sheremeta, scrie și el un comentariu pe X în care spune că soluția Consiliului European demonstrează o lipsă persistentă de curaj politic, căci banii sunt acolo, justificarea legală există, dar acțiunile decisive sunt încă amânate. Iar această ezitare transmite un semnal greșit, acela că agresiunea poate fi pedepsită lent, cu grijă și cu o anxietate juridică nesfârșită, în timp ce victima este obligată să se împrumute pentru a supraviețui.