Corespondență de la München: Europenii se tem că e șfârșitul NATO, așa cum îl cunoaștem
Pentru prima dată în ultimele decenii, unitatea transatlantică este contestată direct, nu de adversari externi, ci de propria conducere americană, care se îndepărtează de valorile fondatoare ale NATO.
La München se vorbește deja asumat, nu în șoaptă, despre faptul că se formează de facto o alianță între un președinte rus care vrea să distrugă Europa și un președinte american care vrea, de asemenea, să distrugă Europa aia democratică și să o înlocuiască cu regimuri iliberale care să-i satisfacă interesele mai ales economice.
Președintele american Donald Trump este un vechi admirator al lui Winston Churchill. Dar ce ar spune emblematicul lider britanic despre ce se întâmplă zilele astea la Conferința de Securitate de la Munchen? - se întreabă Politico Europe.
Foto: Munich Security Conference
„Vi s-a dat de ales între război și dezonoare. Ați ales dezonoarea și veți avea război”. Acestea sunt cuvintele pe care Churchill le-a rostit, mai amintește Politico, atunci când prim-ministrul de atunci, Neville Chamberlain, a părăsit capitala bavareză în urmă cu 87 de ani, fluturând în mâini o bucată de hârtie care s-a dovedit a fi lipsită de sens și care, în opinia lui, în oprea pe Hitler să nu mai anexeze și alte teritorii.
Ei bine, la München, temereaa principală exprimată de oficialii europeni în acest weekend e legată de declarațiile recente ale administrației Trump, inclusiv cele ale secretarului american al apărării Peter Hegseth, care a anunțat retragerea sprijinului american pentru securitatea Europei.
Fostul ministru lituanian de externe Gabrielius Landsbergis consideră că acesta ar putea fi începutul sfârșitului pentru NATO, mai ales dacă retragerea a 20.000 de soldați americani din Europa va fi confirmată. La Varșovia, Hegseth a avertizat europenii că nu mai pot conta pe prezența militară americană pe termen lung, cerându-le să investească mai mult în apărarea proprie, așa cum relatează Reuters.
Foto: AFP/SIMON WOHLFAHRT via Profimedia Images
Iar peste toate, discursul de vineri al vicepreședintelui american JD Vance a fost perceput ca o critică dură la adresa practicilor democratice europene, ceea ce a stârnit o reacție rece din partea audienței. În loc să clarifice poziția SUA în privința negocierilor de pace pentru Ucraina, Vance a ales să vorbească despre migrație și probleme interne europene.
Șocul care a trezit Europa
Pe fondul tensiunilor, fostul diplomat german Wolfgang Ischinger a propus o abordare mai realistă, afirmând că poate Europa are nevoie de acest „șoc” pentru a deveni mai independentă și mai capabilă să își apere interesele.
Criticile privind lipsa de acțiune a liderilor europeni în creșterea cheltuielilor pentru apărare sunt tot mai frecvente, iar succesorul lui Landsbergis, Kęstutis Budrys, recunoaște că Europa a fost „leneșă” și a acționat prea lent. Totuși, el consideră că, deși există paralele istorice cu 1938, Europa poate încă evita repetarea acelor greșeli, dacă își asumă gravitatea situației actuale, după cum mai notează Politico. În tot acest context, multe din persoanele cu care am vorbit zilele astea se tem că NATO este într-un moment de cotitură, dacă nu chiar la începutul fazei de destrămare.
NATO și securitatea europeană în viziunea administrației Trump
După cum observă și The Conversation, miniștrii europeni ai apărării au fost șocați de declarațiile noului secretar american al apărării, Pete Hegseth, la întâlnirea de la Bruxelles din această săptămână, unde acesta a afirmat că SUA nu mai pot fi garantul securității Europei. Hegseth a subliniat că „realitățile strategice” împiedică Statele Unite să acorde prioritate securității europene și a cerut țărilor europene să contribuie majoritar la finanțarea pentru Ucraina. Aceste declarații sunt în concordanță cu viziunea lui Trump, care consideră NATO o povară financiară pentru SUA și a cerut în repetate rânduri creșterea cheltuielilor europene pentru apărare.
Scrut pe doi, declarațiile lui Hegseth reflectă o schimbare în angajamentul SUA față de articolul 5 al NATO, care garantează apărarea colectivă în caz de agresiune sau atac. Deși SUA continuă să dețină cea mai puternică armată și cel mai mare stoc de arme nucleare din NATO, această schimbare de priorități nu este neașteptată. De la sfârșitul Războiului Rece, NATO a evoluat de la o alianță axată pe apărarea colectivă la una de securitate colectivă, gestionând conflictele din apropierea granițelor sale, cum a fost cazul în Iugoslavia în anii ’90 și mai târziu în Afganistan și Irak.
Foto: Joe Raedle/Getty Images
The Conversation mai notează că pivotul strategiei externe americane către Asia, început în 2011 sub administrația Obama, a schimbat treptat perspectiva SUA asupra securității europene. Deși invazia Rusiei în Ucraina din 2014 a readus temporar Europa în atenția SUA, reducerea prezenței militare americane a continuat, iar administrația Trump a consolidat acest tipar.
Pe de altă parte, administrația Biden a folosit invazia Ucrainei din 2022 pentru a reafirma sprijinul pentru securitatea europeană, dar a insistat în continuare ca Europa să își asume o parte mai mare din povara apărării proprii blocului comunitar. Însă europenii au acționat în modul relanti la acest semnale.
Acum, odată cu revenirea lui Trump la Casa Albă, lucrurile s-au schimbat și trebuie acționat rapid, căci americanii nu mai vor să fie partenerii la bine și la greu ai europenilor. Noua administrație Trump, mai indică The Conversation, se concentrează pe contracararea influenței Chinei, care vreau să detroneze poziția americanilor
Și, deși Marea Britanie, Polonia și Franța au crescut cheltuielile pentru apărare, percepția administrației care abia s-a instalat la Casa Albă este că Europa continuă să profite de securitatea asigurată de americani. În acest context, NATO nu va dispărea brusc, ci mai degrabă treptat, odată ce atenția SUA se va muta complet către Indo-Pacific, așa cum sugerează întâlnirea lui Trump cu liderii Quad – alianța dintre Australia, India, Japonia și SUA – în locul NATO, la începutul mandatului său.
Șfârșitul NATO începe la München?
Pentru prima dată în ultimele decenii, unitatea transatlantică este contestată direct, nu de adversari externi, ci de propria conducere americană, care se îndepărtează de valorile fondatoare ale alianței. Dacă la începutul invaziei Rusiei în Ucraina, în februarie 2022, părea că NATO renaște, acum există semne clare de fragmentare și dezorientare strategică. Acesta e sentimentul care predomină MSC în aceste zile. Iar oficialii europeni nu mai vorbesc despre teorii ale conspirației sau speculații tăcute, ci despre o percepție tot mai asumată că Donald Trump și Vladimir Putin împărtășesc un interes comun: slăbirea Europei democratice și înlocuirea regimurilor actuale cu modele iliberale care să servească interese economice și geopolitice proprii. Iar acest lucru amenință viitorul Europei și al NATO.
Și exact ca în 1938, când Neville Chamberlain a părăsit Münchenul convins că a adus „pacea pentru vremurile noastre”, Europa riscă din nou să fie prinsă într-o capcană a concesiilor și indeciziei. Diferența este că, de data aceasta, nu mai există o singură amenințare externă, ci și riscul unei destrămări interne a alianței occidentale.
Dacă administrația Trump ăși accelerează eforturile în această direcție, NATO va trebui fie să se reinventeze, fie să accepte că sfârșitul său este inevitabil în forma actuală. Europa ar putea fi forțată să devină autonomă din punct de vedere strategic, construind o apărare comună fără sprijinul tradițional al SUA.
Dacă Europa învață lecțiile trecutului și refuză să repete greșelile din 1938, poate exista o șansă pentru a evita dezastrul. Totuși, acest lucru presupune o coordonare rapidă între țările europene, o creștere semnificativă a cheltuielilor de apărare și, mai ales, o regândire a politicii externe, fără a mai aștepta un salvator din partea Statelor Unite. Sfârșitul NATO nu este inevitabil, dar viitorul său, în forma în care îl știm, este clar incert.
Cert e că Europa se află într-un moment critic și are de ales, fie să se adopte și să își asume o poziție de lider în propria apărare și securitate, fie să rămână vulnerabilă într-un sistem internațional tot mai haotic și multipolar, în care SUA spune fără menajamente că nu mai vrea să fie garantul permament al securității occidentale.