Corespondență de la München: Europenii trebuie să audă apelul lui Zelenski. Cum ar putea arăta o forță armată comună a UE
Zelenski a cerut liderilor europeni să crească bugetele pentru apărare și să investească în voința populației de a lupta pentru valorile proprii, nu doar în echipamente.
Președintele ucrainean a declarat că Rusia construiește o nouă forță de până la 150.000 de soldați și a întrebat audiența prezentă în sala principală la Conferința de Securitate de la München: „Dacă Rusia ar veni după voi, ar putea armata voastră să lupte în același mod [ca Ucraina]”?
Foto: Munich Security Conference
Este timpul pentru o forță armată a Europei - acesta a fost mesajul-cheie al președintelui Ucrainei la MSC, indică o analiză Sky News, unde s-a văzut în mod brutal irelevanța europeană atunci când SUA nu sunt de partea sa.
Zelenski a spus că o viitoare forță armată europeană nu ar înlocui NATO, ci ar consolida autonomia Europei în materie de securitate. În plus, liderul de la Kiev a afirmat că viitorul Europei ar trebui să depindă de deciziile luate pe continent și nu de voința altor puteri globale.
Zelenski a ținut să sugereze că dependența excesivă de SUA, mai ales sub administrația Trump, subminează stabilitatea europeană și face Europa vulnerabilă la influențe externe.
Deși ideea unei armate europene a fost întâmpinată cu scepticism în trecut, mai ales de Marea Britanie, Zelenski a clarificat că scopul nu este să slăbească NATO, ci să asigure o contribuție egală a Europei în parteneriatul transatlantic. El a atras atenția asupra faptului că forțele armate europene au fost reduse drastic de la sfârșitul Războiului Rece, prioritățile guvernelor orientându-se spre domenii precum economia și asistența socială. Această schimbare a dus la pierderea capacității de apărare și a mentalității de război, iar continentul riscă să plătească un preț ridicat pentru această complacere, mai observă Sky News.
Clopotele de alarmă pentru a pune capăt acestei complaceri naive au sunat în ultimul deceniu, dar în cele din urmă au atins un crescendo la München, se arată în analiza Sky News, în care se mai sugerează că este un moment de alegere fundamentală: Fie Europa ia în considerare avertismentele, fie se pregătește să fie influențată de capriciile Washingtonului, Beijingului sau Moscovei.
Foto: Munich Security Conference
În discursul său, Zelenski a făcut apel la creșterea bugetelor de apărare și, mai important, la mobilizarea populației pentru a înțelege necesitatea apărării propriilor valori și a propriilor țări. „Banii sunt importanți, dar nu vor opri un atac inamic”, a spus liderul de la Kiev, accentuând că „voința oamenilor de a lupta este esențială”. De asemenea, el a avertizat că Rusia continuă să-și consolideze forțele militare, desfășurând trupe în Belarus, ceea ce reprezintă o amenințare nu doar pentru Ucraina, ci și pentru Polonia și statele baltice.
Așa că afirmația lui Zelenski conform căreia „trebuie să construim forțele armate ale Europei, astfel încât viitorul Europei să depindă doar de europeni, iar deciziile privind Europa să fie luate în Europa” e un adevăr dur pe care Londra, Parisul și Berlinul trebuie să îl audă, după cum indică Sky News. De ce? Pentru că e din ce în ce mai evident că Washingtonul, sub conducerea președintelui Donald Trump, este mult mai interesat să acționeze singur decât să fie bestia mare - dar binevoitoare - în cadrul unei alianțe.
Miniștrii de externe din Germania și Polonia. Foto: Munich Security Conference
Cum ar putea arăta o forță armată a Europei
Ei bine, din discuțiile de aici de la München a rezultat că visul lui Zelenski ar lua forma unei structuri militare comune, complementară NATO, dar cu un grad ridicat de autonomie decizională și capacitate proprie de intervenție. Iar această structură s-ar baza pe câțiva piloni:
Un comandament comun
Forța armată a Europei ar fi un comandament european centralizat, aflat sub controlul UE. Ar trebui să existe și un Consiliu de Apărare la nivel central, care să decidă rapid în situații de criză.
Totodată, forța armată a Europei ar trebui să aibă și comandamente regionale, împărțite pe zone strategice: flancul estic (România, Polonia, statele baltice), Mediterana, Europa de Vest și nordul Europei.
Forța armată a Europei ar putea să se coordoneze cu NATO, dar să aibă posibilitatea de a acționa independent în crize locale.
Capacități militare integrate
Forța armată a Europei ar trebui să dispună de forțe terestre bine antrenate, adică de unități de reacție rapidă formate din trupe din diferite țări europene, specializate în apărarea teritoriului și intervenții rapide, inclusiv capacitatea de a lupta în războaie de gherilă urbane.
În plus, această forță armată a Europei ar trebui să aibă și o forță aeriană comună, care să includă avioane de luptă și drone autonome europene pentru supraveghere și atac, integrate într-un sistem unic de apărare aeriană.
Și cum fiecare aramtă mare are nevoie și de o forță navală mare, forța armată a Europei ar trebui să dispună de resurse de patrulare comune în Mediterana și Marea Baltică, pentru a asigura securitatea frontierelor maritime și a preveni amenințările din proximitatea Rusiei.
Foto: Munich Security Conference
Buget comun
Această forță armată a Europei, ca să existe, va trebui să aibă la bază bani. Iar ea ar trebui să fie finanțată din contribuții proporționale din bugetele naționale ale țărilor membre, dar și printr-un fond comun de apărare european care ar trebui să fie alimentat de UE prin Comisia Europeană.
Și tot legat de bani, armata asta comună a Europei va trebui să dezvolte și un program de achiziții comune, care să reducă costurile și să unifice echipamentele de luptă, de la avioane la vehicule blindate și până la sisteme antiaeriene. Ca să înțelegem mai bine cum stă treaba, ideea asta ar presupune că țări precum Polonia, România și Lituania, spre exemplu, să achiziționeze în comun 10 tancuri de ultimă generație și să li se spună de la comandamentul european centralizat, după ce s-a decis în Consiliu de Apărare, câte bucăți va primi fiecare dintre țări.
Un astfel de sistem de achiziții comune ar elimina competiția dintre statele europene și ar duce la obținerea de armament la prețuri mai bune. În plus, același tip de tancuri, avioane și sisteme de apărare asigură compatibilitate și interoperabilitate între forțele armate ale diferitelor țări. De exemplu, toate tancurile ar folosi aceeași muniție și piese de schimb, facilitând întreținerea și reparațiile. Iar pe lângă toate astea s-ar crea flexibilitate strategică, cum spun experții NATO, adică echipamentele pot fi redistribuite rapid între țări în funcție de evoluția amenințărilor.
Strategie și doctrină comune
Odată cu apariția unei forțe armate comune a Europei, ar putea să se creeze și o doctrină militară europeană, axată pe apărarea granițelor externe ale UE, securitatea cibernetică și combaterea terorismului. Și toate astea trei pot avea și subcapitole. Spre exemplu, strategia și doctrina comună a unei forțe armate comune a Europei ar viza amenințările militare clasice la granițele estice (iar aici știm cine ne e dușmanul - Rusia), amenințările la adresa infrastructurii critice europene (rețele de energie, comunicații, apărare) și atacurile hibride (care combină tactici militare, dezinformare și atacuri cibernetice)
Evident, ar putea să se facă reguli comune de intervenție care ar stabili exact în ce condiții forța europeană poate interveni militar, cu proceduri standardizate pentru situații de urgență. Spre exemplu, dacă un stat membru este atacat, răspunsul forței comune ar fi automat, fără a mai trece prin negocieri politice complicate între statele membre.
În plus, s-ar crea o strategie de disuasiune, fix ca în cazul NATO. Mai exact, o doctrină clară ar transmite un mesaj ferm adversarilor externi, sugerând că orice atac asupra unui stat european va fi tratat ca o amenințare la adresa întregii Uniuni.
La partea de strategie a unei forțe armate comune a Europei mai intră și antrenamentele și exercițiile comune periodice, pentru a crea interoperabilitate între forțele armate naționale, având în vedere diferențele actuale dintre armatele statelor membre ale UE. Cum ar funcționa aceste exerciții, s-ar putea întreba unii? Păi nu foarte diferit de cele care se fac în prezent în NATO. S-ar face la nivel european și ar include toate componentele (forțe terestre, aeriene, navale și cibernetice). Spre exemplu, s-ar putea organiza simulări de apărare comună în fața unui atac cibernetic sau manevre militare pe flancul estic, cu participarea Poloniei, României și statelor baltice.
Un alt mod de instruire ar fi ca soldații, piloții și ofițerii din diferite țări să utilizeze aceleași echipamente și să urmeze aceleași proceduri. Spre exemplu, dacă un batalion românesc și unul francez trebuie să colaboreze într-o misiune, soldații ar avea aceleași reguli de comunicare, echipamente compatibile și o strategie comună. Altfel spus, s-ar desfășura simulări de situații reale, cum ar fi atacuri teroriste, incursiuni la granițe sau război hibrid, iar scopul exercițiului ar fi capacitatea de a învățare a forțelor armate unite ale UE să răspundă rapid și eficient în situații de criză.
Foto: Munich Security Conference
Scut comun de apărare în era digitală
O forță armată comună a Europei ar trebui să aibă în vedere crearea unui centru european pentru securitate cibernetică, care să gestioneze atacurile cibernetice la nivel continental. El ar trebui să fie controlat tot de acel Consiliu de Apărare și ar reprezenta coloana vertebrală a apărării digitale a Europei. Aici ar trebui angajați experți care să știe să detecteze, prevină și răspunde eficient la atacurile cibernetice care pot afecta infrastructura critică a UE (energie, comunicații, transport, sistem bancar etc).
Centrul ăsta european pentru securitate cibernetică ar trebui să aibă câte o filială în fiecare stat UE pentru a împărtăși informații și a reacționa rapid. Și dacă sunt interconectate toate centrele naționale prin centrul european, cred că s-ar puta crea mai ușor sisteme de securitate cibernetică solide. Și să dau și un exemplu, ca să se înțeleagă mai bine: un atac cibernetic asupra rețelei electrice din România ar fi detectat și analizat la centrul european, care ar oferi soluții rapide pentru contracarare, prevenind extinderea atacului în alte țări.
O forță armată comună a Europei nu ar putea ignora războiul informațional. De aceea, ea ar trebui să aibă în componență unități naționale (adică grupuri de experți) pentru combaterea propagandei, dezinformării și atacurilor hibride, care combină tactici convenționale cu războiul psihologic și cibernetic. Ce ar face mai exact aceste unități? Păi ar identifica rapid știrile false și le-ar contracara cu informații reale. Apoi unitățile ar dezvolta mesaje clare și credibile care să combată narațiunile false. Spre exemplu, în cazul unei crize, dacă Rusia ar începe o campanie de dezinformare care sugerează că UE este în colaps, aceste unități ar reacționa rapid pentru a bloca sursele false și a răspândi informații corecte pentru a preveni panica.
Foto: iep.unibocconi.eu
Industrie de apărare comună
O forță armată comună a Europei ar trebui să aibă la bază crearea unui complex industrial-militar european care să dezvolte și să producă echipamente proprii (avioane de generație următoare, tancuri, sisteme de apărare cibernetică) astfel încât Europa să nu mai fie dependentă de furnizori externi (în special de SUA) pentru echipamentele esențiale de apărare. Această abordare ar duce la independență strategică, o creștere economică semnificativă și o interoperabilitate mai mare între forțele armate ale UE.
Ce ar presupune consolidarea industriei de apărare:
Crearea unui consorțiu european de apărare prin colaborarea dintre marii producători de armament din Europa (Airbus, Leonardo sau Rheinmetall ) pentru a dezvolta echipamente comune, integrate și standardizate.
Investiții comune în cercetare și dezvoltare pentru a se dezvolta tehnologii militare avansate precum dronele autonome, avioanele de generația a 6-a sau sisteme de apărare cibernetică bazate pe AI.
Fabricarea și mentenanța comună a echipamentelor, care ar asigura costuri reduse și o întreținere mai ușoară pentru echipamentele militare comune.
Dacă s-ar crea acel Fondul European de Apărare, din el s-ar putea finanța aceste inițiative, asigurându-se în același timp că toate statele membre contribuie și beneficiază în mod egal.
O forță armată comună a Europei trebuie să-și reducă dependența de tehnologia militară americană prin inovare și cooperare între statele europene. În prezent, multe țări europene depind de echipamente și tehnologii militare furnizate de SUA precum avioanele F-35, sistemele de rachete Patriot și echipamente de comunicații. Iar această dependență reduce autonomia decizională a Europei în situații critice.
Foto: cybercommand.ro
Cum poate România contribui la această armată comună a Europei?
Păi ne ajută poziția strategică. Avem deschidere la Marea Neagră, suntem pe flancul estic și avem graniță cu Ucraina, țară aflată în conflict cu Rusia. Deci avem caracteristici geografice bune pentru a putea deveni un centru logistic și de apărare aeriană pentru viitoarea forța comună europeană, dacă ea va exista vreodată.
Mai mult, România ar putea găzdui centre de aprovizionare și depozite strategice pentru echipamente militare, combustibil și muniție și ar putea avea un rol esențial în patrularea și supravegherea activităților militare din Marea Neagră, alături de partenerii europeni.
De asemenea, armata României are experiență internațională testată în ultimii ani, participând în teatre de operații precum Afganistan și Irak. Iar această experiență poate fi valorificată în cadrul unei forțe de reacție rapidă europene. Mai concret, România ar putea pune la dispoziție batalioane mobile pentru intervenții rapide în situații de criză și unități de luptă pregătite pentru misiuni complexe, inclusiv în medii urbane ostile.
România ar putea deveni un hub regional pentru apărarea cibernetică europeană. Argumente? Păi avem specialiști în domeniu și o infrastructură cibernetică bună. În plus, România dispune de companii de tehnologie care au devenit printre liderii internaționali în domeniul securității cibernetice. Iar companii precum Bitdefender sau alte start-up-uri din domeniu ar putea să fie contractate pentru dezvolta soluții inovatoare care să combată un posibil războiul informațional dus împotriva UE.