Corespondență de la summitul NATO din Ankara: Se lansează o bancă a NATO. Ce înseamnă asta pentru industria de apărare din România
Marți, în prima zi a summitului NATO, care a avut ca atracție principală Forumul pentru Industria de Apărare din cadrul Alianței, s-a anunțat oficial intenția comună a nouă state, printre care și România, de a înființa Banca pentru Apărare, Securitate și Reziliență (Defence, Security and Resilience Bank).
Pentru țara noastră e o veste bună, căci ne punem semnătura pe actul fondator al unei instituții gândite să facă exact ce lipsește astăzi industriei naționale de apărare: să transforme ambiția politică în finanțare reală.
Banca va avea sediul în Canada și ar urma să devină operațională din 2027, adică fix în perioada în care Europa va fi obligată să treacă de la discursuri despre reînarmare la capacitate industrială concretă. Iar aici începe, de fapt, miza pentru noi ca țară.
Mai clar spus, pentru România momentul nu e important doar din punct de vedere diplomatic, ci și economic. Pentru că apărarea azi, în 2026, nu mai e eficientă dacă rămâne blocată în proceduri care durează ani de zile.
Apărarea înseamnă azi să aduni la un loc o industrie inovativă, capital, cercetare, ingineri, fabrici, start-up-uri care chiar livrează un produs real testat, companii private cu tradiție care sunt implicate în sectorul apărării și sunt validate de modul eficient în care au livrat în trecut, linii de producție care pot fi scalate rapid și capacitatea de a livra atunci când realitatea geopolitică nu mai are răbdare cu birocrația.
Atenție, Banca multilaterală pentru Apărare, Securitate și Reziliență nu e o bancă oarecare, ci o instituție care poate deveni un mecanism prin care capitalul public și privat este direcționat spre producție militară, lanțuri de aprovizionare, tehnologie dual-use, consolidarea securității cibernetice, construcția de drone, muniție, senzori, componente și tot ce înseamnă infrastructura reală a apărării moderne.
Ideea centrală din spatele băncii a fost subliniată cel mai bine de Financial Times: NATO nu mai poate vorbi credibil despre descurajare militară dacă nu are și o arhitectură financiară pe măsură.
Defence, Security and Resilience Bank a fost gândită ca un instrument multilateral prin care statele aliate să transforme garanțiile financiare în garanții de securitate. Altfel spus, nu mai este suficient să promiți tancuri, drone, muniție și sisteme de apărare. Trebuie să existe și mecanismul financiar care să permită industriei să le producă rapid, la scară mare și fără blocaje de capital.
Problema de fond în baza căreia a apărut această bancă e că ecosistemul de apărare nu primește astăzi bani pe cât are nevoie. Băncile comerciale sunt limitate de reguli de capital, iar multe instituții financiare evită investițiile în zona de armament, muniție sau echipamente letale.
Asta lovește mai ales în companiile mici și mijlocii: firme de inginerie de precizie, start-up-urile de drone, companiile din domeniul cyber sau furnizorii din lanțurile de producție. Exact aceste companii ar trebui să poată crește rapid și să scaleze, dar se lovesc de o piață care le spune, în esență, că cererea există, comenzile vin, dar finanțarea nu ține pasul.
Noua bancă a NATO, cum deja i se spune, ar funcționa după logica instituțiilor multilaterale precum BERD. Statele membre ar contribui cu capital plătit și capital apelabil, adică garanții suverane care ar ajuta banca să obțină un rating foarte bun și să atragă bani mai ieftini.
Prin aceste garanții, mai notează Financial Times, banca ar putea reduce riscul pentru sectorul privat și ar permite băncilor comerciale să crediteze mai mult industria de apărare. Important e că această formulă ar permite statelor să pună capital în comun fără să-și blocheze masiv spațiul fiscal, iar contribuțiile ar putea conta și în ținta NATO de 5% din PIB pentru apărare.
Marți, la Forumul NATO pentru Industria de Apărare, am auzit în mai mult rânduri vorbindu-se despre această bancă și despre faptul că dacă statele aliate chiar cred că securitatea se apără pe termen lung, atunci trebuie să accepte că deterrence-ul nu se mai construiește doar cu soldați și arme, ci și cu bilanțuri, garanții, capital și capacitate industrială.
Defence, Security and Resilience Bank poate fi o oportunitate uriașă pentru România, dar numai dacă Bucureștiul înțelege corect momentul.
Această bancă nu trebuie privită ca o vitrină diplomatică, ci ca o infrastructură financiară prin care companiile românești bune pot ajunge la capital, proiecte și parteneriate internaționale. România are nevoie de o strategie prin care să-și identifice firmele competente, să le conecteze la lanțurile NATO, să le ajute să crească și să le protejeze de sufocarea birocratică.
Surse din cadrul administrației prezidențiale susțin că Mircea Geoană a avut un rol important în acest demers, prin lobby-ul făcut în interiorul NATO pentru ca România să obțină statutul de membru fondator. Un rol important ar fi avut și ministrul Finanțelor, Alexandru Nazare, potrivit acelorași surse politice.
Între timp, l-am întrebat pe președintele Nicușor Dan despre relația pe care o are statul român cu companiile private din industria de apărare și ce face pentru companiile pe care le-a adus la acest summit de la Ankara. Răspunsul său mai jos.