Corespondență finală de la Munchen: Securitatea se face pe bani. Planul lui Christine Lagarde pentru ca economia Europei să finanțeze „economia de război”
Corespondență finală de la Munchen: E duminică, agenda oficială ține până la ora 15 (ora de aici), iar mare parte din marii oficiali au plecat deja.
Dar pe scena Conferinței De Securitate de la Munchen a urcat azi Christine Lagarde, fostă șefă a FMI și actuală președintă a Băncii Centrale Europene, vorbind într-un panel intitulat „toate piețele unice: de la fragmentare la competitivitate”.
Christine Lagarde a transmis un mesaj pragmatic la München: securitatea și suveranitatea Europei nu se pot baza doar pe retorică politică, ci necesită o fundație financiară solidă și extrem de mare. Deci mulți bani.
Șefa BCE a spus că „piețele nu greșesc întotdeauna” și că semnalul dat de investitori este deja unul de mobilizare. Dincolo de promisiunile liderilor politici de a crește bugetele naționale ale apărării, realitatea radiografiată de una dintre cele mai influente personalități globale din domeniul economic indică o concentrare colosal de mare a capitalului către sectoarele critice.
Iar de aici trebuie să deducem ideea că Europa. pentru a fi sigură, trebuie să fie profitabilă și atractivă pentru investitori, căci forța militară și tehnologică este, în ultimă instanță, un produs al puterii financiare și al capacității de a finanța inovația la scară largă.
Lagarde a mai spus că acei indicatori financiari de tip „price-to-book value” sunt în creștere mare în sectoarele vitale pentru securitatea Europei, ceea ce demonstrează că „banii vin deja spre noi”.
Ce a mai spus interesant șefa Băncii Centrale Europene? Că marile fonduri de investiții și jucătorii economici de tip hedge fund devin din ce în ce mai optimiști. „Mă întâlnesc destul de des cu șefii unora dintre cele mai mari hedge fund-uri din lume și este fascinant pentru mine să aud cât de optimiști sunt în privința euro și a piețelor”, a indicat Christine Lagarde.
Ce trebuie să înțelegem noi din ce zice șefa BCE?
Că această încredere a piețelor este motorul tăcut care va permite Europei să-și finanțeze noile ambiții privind autonomia strategică, transformând necesitatea de securitate într-un pol de tracțiune economică.
Christine Lagarde a mai vorbit pe scena MSC și despre conceptul de „șoc productiv” ca reacție la presiunile externe. Iar pentru asta a folosit o metaforă directă pentru a descrie catalizatorul actualei unități europene: „Aș adăuga o a treia criză, care este șutul în fund pe care l-am primit cu toții ca rezultat al schimbării de atitudine a președintelui Trump față de Europa”.
Mai concret spus, presiune externă (inclusiv din partea aliatului tradițional de la Washington) e văzută de Lagarde ca un factor care îi aduce pe decidenții politici din UE mai aproape unii de alții.
Iar asta-i nu-i decât o recunoaștere a faptului că securitatea continentului nu mai poate fi externalizată. Deci Trump, că ne place sau nu, ne-a făcut un bine căci a forțat o maturizare rapidă a mecanismelor financiare europene care să aibă capacitatea de a susține industria de apărare și independența tehnologică.
Lagarde a respins pesimismul legat de rămânerea în urmă a Europei în fața giganților tehnologici și a evidențiat o realitate statistică surprinzătoare publicată recent de Banca Centrală Europeană: „37% dintre companiile din Europa adoptă inteligența artificială și Gen AI în procesele lor de producție. Este exact la fel, chiar un pic mai mult decât companiile din SUA în ceea ce privește difuzarea și adopția“.
Ei bine, această adopție a AI-ului nu este doar un moft tehnologic, ci o componentă esențială a noii economii de război și de securitate, unde eficiența proceselor industriale determină capacitatea de reziliență a unei națiuni sau a unui bloc economic în fața crizelor. Ăsta a fost mesajul pe care a vrut să-l transmită Lagarde.
În privința modului în care ar trebui stimulat fluxul de capital care a explodat în UE, viziunea BCE înclină categoric spre piața liberă și stimulente, nu spre constrângere fiscală.
„Sunt mai degrabă în favoarea stimulentelor, nu a taxelor. Cred că funcționează mai bine. Atunci când vrei să atragi bani, nu vrei să îi blochezi înăuntru, ci vrei să-i atragi spre interior”, a afirmat Lagarde.
Iar această filozofie e crucială pentru finanțarea apărării în Europa, căci europenii, ca să-și dezvolte autonomia strategică, au nevoie de un mediu care să invite capitalul global să participe la reconstrucția infrastructurii sale critice, oferind randamente și stabilitate, în loc să impună bariere BIROCRATICE care ar putea speria investitorii de tip venture capital.
O componentă vitală pentru anul 2026 este transformarea Uniunii Piețelor de Capital (CMU) dintr-un proiect birocratic într-o realitate funcțională, redenumită acum „Uniunea de Economii și Investiții”. Lagarde subliniază că această schimbare este fundamentală pentru a direcționa economiile europenilor către sectoarele productive și de apărare.
„Văd acum factorii de decizie politică fiind serioși în această privință, vorbind despre Uniunea de Economii și Investiții și despre fondurile de pensii care să opereze într-un mod diferit față de cum se întâmplă prezent”, a mai indicat șefa Băncii Centrale Europene.
Practic, se urmărește ca uriașa masă de capital reprezentată de pensiile cetățenilor europeni să nu mai stea „pasivă”, ci să devină sursa de finanțare pentru inovația de care depinde securitatea viitoare.
Schimbările astea ar trebui să înceapă în 2026, a indicat Lagarde, iar printre pilonii acestei transformări se numără o supraveghere comună mai strictă și armonizarea modului în care piețele financiare interacționează.
Asta-i esențial pentru ca un investitor din afara Europei să poată finanța cu ușurință o companie de tehnologie militară sau de securitate cibernetică din orice stat membru al UE.
Un alt instrument financiar menționat de Christine Lagarde pe scena MSC este „securitizarea”. Prin acest mecanism, pe care băncile îl așteaptă de mult timp și care va fi deblocat în 2026, se va permite băncilor să-și elibereze bilanțurile de riscuri, oferindu-le capacitatea de a acorda noi împrumuturi masive către sectoarele strategice.
În viziunea lui Lagarde, ăsta-i instrumentul necesar pentru ca mașinăria industrială a Europei să poată accelera producția de echipamente și tehnologii de apărare, fără a fi blocată în limitări de creditare învechite.
Lagarde a fost optimistă, făcând trimitere și la Părinții Fondatori ai Uniunii Europene, precum Jean Monnet și Robert Schuman, pentru a reaminti că „Europa crește în perioade de criză”.
Perspectiva asta e argumentul principal pentru faptul că dificultățile actuale precum instabilitatea de la granițe sau presiunile comerciale sunt, de fapt, combustibilul pentru o integrare financiară fără precedent.
Cu alte cuvinte, asistăm direct de la Munchen la o tranziție de la o Europă a discursurilor despre pace la o Europă care își finanțează activ capacitatea de a menține acea pace prin forță economică, tehnologică, industrială și de securitate.
Mesajul cu care a plecat Christine Lagarde de pe scena Conferinței de Securitate de la Munchen e că securitatea costă, iar drumul către ea trece prin reformarea sistemelor de pensii, prin deschiderea piețelor de capital și prin încurajarea inovației tehnologice.
Cu o promisiune de a reveni pe scenă în 2027 pentru a evalua succesul acestor măsuri, Lagarde a trasat o linie clară: 2026 va fi anul în care arhitectura financiară a Europei se va alinia în sfârșit cu nevoile sale de securitate.