Corespondență specială de la Vatican: Leon al XIV-lea, un papă ales să țină deschise ușile între SUA și Europa, între Nord și Sud
Primul papă american din istorie nu e un om al rupturilor, ci al legăturilor. Leon al XIV-lea vine dintr-o Americă polarizată, dar și dintr-o Americă profund umană.
Cred că cel mai important lucru de înțeles la noul Papă e dimensiunea geopolitică a alegerii sale. Cardinal Robert Prevost, care a devenit ieri Papa Leon al XIV-lea și primul Papă american din istorie, e alegerea spre continuitatea reformelor și deschiderii începute de Papa Francisc, dar și cardinalul cu cel mai bun profil de echilibru strategic în fruntea Bisericii Catolice.
Foto: Yara Nardi/Reuters
Papa Leon al XIV-lea are o identitate mult dincolo de locul în care s-a născut, iar asta îl face potrivit să înțeleagă lucrurile și contextele în plină schimbare. Născut în Illinois, Robert Prevost a avut o misiune pastorală în Peru și a fost ales tocmai pentru a deveni un simbol viu al punții dintre Nordul bogat și Sudul global defavorizat.
În plus, alegerea sa, extrem de surprinzătoare pentru mulți analiști de aici, de la Vatican, transmite un semnal clar de echilibru între valorile tradiționale și nevoia de deschidere spre lume.
Mai mult, omul Robert Prevost e văzut și drept un liant spiritual și geopolitic între America dominată de valuri conservatoare și Europa mai secularizată, într-un moment în care Biserica caută să-și redefinească rolul global.
În ceea ce privește planul doctrinar, din tot ceea ce am aflat până acum, Papa Leon al XIV-lea reflectă profilul complex al unui lider centrist cu accente progresiste. De ce? Pentru că a fost un promotor convins al sinodalității, încurajând o implicare mai activă a laicilor și reformarea structurilor de putere în Biserică, dar rămâne fidel învățăturilor tradiționale, opunându-se, spre exemplu, hirotonirii femeilor ca diaconi.
Ei bine, această poziție îl aliniază cu linia teologică a predecesorului său, Papa Francisc, deși într-un ton ceva mai reținut, dar deloc lipsit de fermitate.
Da, Prevost nu este un papă al spectacolului, dacă e să ne luăm după activitatea lui de cardinal, ci al construcției tăcute și influente. De aia și-a și luat numele de Leon, în spiritul doctrinei sociale promovate de Papa Leon al XIII-lea. Îi place să lucreze la firul ierbii cu grupuri marginalizate de persoane care au statut de migranți, de persoane sărace sau de persoane excluse social, iar ca lider al Dicasterului pentru Episcopi, a fost esențial în aplicarea reformelor franciscane, inclusiv promovarea femeilor în funcții decizionale, un pas semnificativ în istoria unei instituții tradiționale precum Biserica Catolică.
Deci, la o primă vedere, Papa Leon al XIV-lea este la mijloc, între deschiderea lui Francisc și rigoarea pentru dogmă a lui Benedict, lucru care sugerează că va avea un pontificat în care va căuta să reconcilieze și să repare. Iar într-o vreme marcată de polarizare politică și religioasă, alegerea sa pare nu doar un act spiritual, ci și un gest diplomatic de echilibrare a axelor de influență între America MAGA și o Europă în căutare să se protejeze de valul extremist care o cuprinde tot mai mult.
Ce mai trebuie spus în tot acest context e că Papa Leon al XIV-lea pare să fie exact genul de lider care ar putea dialoga cu Donald Trump fără să-i valideze ideologia.
Și poate face asta pentru că provine din America și are o formare profundă în America Latină. Asta îl face să înțeleagă mai clar dinamica politică a ambelor emisfere.
Și cel mai sănătos lucru e că Robert Prevost nu e un ideolog, ci un diplomat pastoral, adică e ferm pe valorile Bisericii, dar echilibrat în ton.
Evident, când s-a anunțat că era american, mulți s-au speriat că vom avea un Papă MAGA. Dar Robert Prevost nu este apropiat de aripa trumpistă a Bisericii americane, reprezentată de figuri precum cardinalii Dolan sau Burke.
În schimb, e perceput ca un continuator al Papei Francisc, deschis spre reformă, dar fără radicalisme. Și tocmai această poziție de mijloc îl face credibil și în fața taberelor conservatoare, căci e greu de catalogat, dar ușor de respectat.
Papa Leon al XIV-lea, prin stilul său sobru în viața de cardinal, dar profund implicat, ar putea fi genul de Papă care are resursele și abilitatea să transforme o potențială confruntare într-un dialog controlat. Și ce e cel mai important e că are capacitatea de a nu se lăsa instrumentalizat și nici nu va închide ușa dacă simte că vreun lider politic vrea să profite de el. Îl va invita la dialog. Și tocmai aici stă forța lui geopolitică.
Papa Leon al XIV-lea este un papă pe care mulți îl așteptau, aici, la Vatican, chiar dacă nu știau exact că îl caută. Un pontif care să creeze punți, format în contextul pastoral dur al Americii Latine, dar născut în inima Americii industriale, Robert Prevost a devenit Papă într-un moment în care Biserica Catolică, cu peste 1,4 miliarde de enoriași în toată lumea, avea nevoie de cineva care să nu strige mai tare, ci să asculte mai adânc.
Și am auzit aseară, în Piața Sfântul Petru, formula că noul Papă „e un arhitect al speranței”. Și mi-a plăcut mult, căci despre asta e vorba. În lumea de azi, ăsta e poate cel mai puternic gest de leadership, să ai curajul și abilitatea de a da o speranță sinceră oamenilor.
Și are doar 69 de ani!
Citește și: De ce are Europa de Est nevoie de un Papă diplomat. Interviu cu preotul Adrian Dancă de la Vatican News