De ce nu mai poate România să amâne reforma companiilor de stat. Interviu cu vicepremierul Oana Gheorghiu

Apr 07, 2026

România gestionează în prezent un portofoliu uriaș și ineficient de peste 1.500 de companii de stat, dintre care 83 înregistrează pierderi istorice de miliarde de lei, pierderi care subminează bugetul național.

Oana Gheorghiu, vicepremier independent pentru reformă în Guvernul României, descrie acest sistem drept unul care a rezistat timp de trei decenii oricărei tentative de schimbare reală. „Până acum s-a vorbit foarte mult despre reformă și nu s-a făcut aproape nimic în România”, explică aceasta într-un interviu pentru Explicativ, subliniind că obiectivul central este tranziția către eficiență.

Reforma propusă nu este doar o bifare de jaloane PNRR, ci o necesitate de supraviețuire economică.

Oana Gheorghiu punctează că succesul depinde critic de calitatea oamenilor din consiliile de administrație, locuri considerate până recent „călduțe pentru oamenii loiali” de la partid.

Un pilon esențial al acestei transformări este guvernanța corporativă, un termen tehnic care, tradus pentru cetățean, înseamnă separarea clară a rolurilor. Statul român a eșuat istoric fiindcă a încercat să fie, simultan, jucător, arbitru și antrenor. „Niciun ministru nu are voie să interfereze cu executivul unei companii. Niciun ministru nu are voie să sune la o companie, să angajeze pe cineva”, avertizează Oana Gheorghiu.

Analiza pilot pe 22 de companii a scos la iveală anomalii structurale șocante, cum ar fi scheme de personal TESA supradimensionate.

Din poziția de vicepremier pentru reformă, Oana Gheorghiu avertizează că alternativa la acest proces dureros nu este stabilitatea, ci declinul accelerat al țării. Dacă reforma se oprește, presiunea pe buget va duce la creșterea deficitului și la incapacitatea de a mai susține serviciile publice de bază. „Eu nu cred că un guvern care vine poate să facă altfel decât reformă sau poate să facă și să ne ducă în cap, să vină FMI-ul să taie din salarii”, spune ea, plasând responsabilitatea continuării acestui drum al reformei pe umerii societății civile.

Transcrierea integrală a interviului cu Oana Gheorghiu se poate citi mai jos:

Marco Badea: Ești recunoscută în spațiu public ca fiind una din persoanele care a construit, alături de echipa de la Dăruiește Viață, un spital privat, din donații, de la zero. Ai reușit să demonstrezi că poți face ceva, la propriu, de la idee la lucru concret în România, prin implicare și fără să fii politician, fără să ai rețele de partid, în instituții și așa mai departe. Cu muncă la fierul ierbii. Acum ai intrat în politică. De ce ai intrat în politică și ce crezi că poți schimba? Sunt deja cinci de când ești vicepremier în Guvernul României. Ce te-a determinat să faci acest pas, de la societatea civilă la politică în Guvernul României?

Vicepremierul Oana Gheorghiu: Țin să să mă întorc un pic în societatea civilă și să spun că spitalul ăla a fost construit din fonduri de la oameni și de la companii. Dar el nu e un spital privat, pentru că știi că a existat discuția asta în spațiu public. El este un spital donat statului român și este gestionat de stat român. E un spital public unde orice copil care merge se tratează gratuit. Ca să fie clar pentru ce a fost în urmă.

Multă lume îmi spune „ai intrat în politică”. Eu nu simt că am intrat în politică. Eu simt că am intrat în Guvernul României și, practic, în Executiv. Nu mă simt un politician, nici nu cred că îmi doresc să să fiu unul sau dacă mi-aș dori să fiu unu, oricum, nu așa cum suntem noi obișnuiți să ne uităm la politicieni. Am intrat în Guvernul României pentru că a venit această propunere din partea premierului. A fost un moment în care am reflectat mult la această propunere. M-am gândit dacă fac bine sau rău, acceptând sau neacceptând. Mi-am dat seama că oricare ar fi decizia pe care o voi lua, voi regreta, într-un fel sau altul. Dar e pentru prima oară când eu am simțit că în fruntea țării, atât la președinție, cât și la Guvern, există niște oameni în care eu am încredere.

Pentru că pentru mine, președintele Nicușor Dan și prim-ministru Ilie Bolojan sunt niște oameni onești care își doresc binele țării. Așa se vede de la mine, așa se vedea și atunci. Și mi-am dat seama că ăsta e momentul în care poate că aș putea să contribui cu ceva la a face țara asta mai bine.

Marco Badea: Ești vicepremier pentru reformă, ai preluat portofoliul după un alt vicepremier pentru reformă, domnul Dragoș Anastasiu, caare a plecat cu scandal din poziția asta. Ai venit pe un post care este probabil cel mai complicat în actuala arhitectură a guvernului, pentru că tu trebuie să vii să restructurezi niște mastodonți și niște cuiburi de sinecuri care au subminat bugetul de stat ani de zile. Și asta e o realitate. Sunt multe companii, sunt 83 de companii cu pierderi istorice. Ce înseamnă vicepremier pentru reformă în Guvernul României, că pare a misiune imposibilă?

Vicepremierul Oana Gheorghiu: Așa e. Pare misiune imposibilă. Asta pentru că până acum s-a vorbit foarte mult despre reformă și nu s-a făcut aproape nimic în România. Cred că auzim cuvântul ăsta, REFORMĂ, de 20 de ani, destul de frecvent. Am să explic ce înseamnă reforma companiilor de stat, pentru că ăsta este principalul meu obiectiv în acest mandat.

Înseamnă să trecem de la companii de stat organizate pe principii, cum spuneai tu, de sinecuri și de comandă politică, la companii organizate pe principii de eficiență, mai ales că suntem în plin proces de aderare la OECD și avem niște modele care funcționează în alte țări pe care trebuie să le implementăm în România.

Avem o asumare față de OECD și avem o asumare prin PNRR față de Comisia Europeană. Dar dincolo de asta, avem o asumare față de poporul român și față de țara asta, care suportă de ani de zile pierderi istorice în aceste companii de stat.

Sunt peste 1.500 de companii cu pierderi istorice cumulate de peste 14 miliarde, iar lucrul ăsta nu mai poate continua. Și sunt câteva câteva lucruri pe care trebuie să le facem, pornind de la Consiliile de Administrație.

De fapt, succesul unui companii depinde în foarte mare măsură de calitatea oamenilor din consiliile de administrație. Ceea ce știm că până acum se întâmpla diferit.

Consiliile de Administrație nu erau formate din profesioniști, așa cum ar trebui să fie, ce adesea erau formate din oameni numiți de la partid. Erau locuri călduțe pentru oamenii loiali sau pentru diferiți membri ai partidelor sau ai guvernelor. Nu spun că lucrul ăsta s-a încheiat și nu mai e așa. Spun doar că am început un proces prin care selecția membrilor consiliilor de administrație nu se mai face pe alte criterii decât cele de performanță și de profesionalism.

Avem o lege, este OUG 109, nu-i perfectă, are destul de multe probleme, dar chiar și așa imperfectă cum este, ne de baza pentru a face de aici înainte un proces de selecție sănătos. E un început. Nu înseamnă că e perfect, nu înseamnă că toate consiliile de administrație sunt perfecte. Dar tot ce se selectează din acest moment intră într-un proces destul de bine organizat, cu o comisie formată din membrii de la minister (căci ministerele sunt reprezentanții statului în aceste companii), de la AMEPIP (agenția care monitorizează și măsoară performanța companiilor de stat) și niște experți independenți.

Se vorbește în spațiu public foarte mult că încă sunt aranjamente în aceste selecții, că experții independenți nu-s totdeauna independenți, că încă se fac presiuni pentru a fi numiți unii oameni și sunt convinsă că de foarte multe ori se întâmplă asta.

Totuși, sunt selecții care se fac corect. Iar acolo unde aflăm despre presiuni sau aflăm despre lucruri care nu se fac corect, sesizăm organele în drept. Eu, personal, am făcut mai multe sesizări către AMEPIP, care are obligația să verifice procesele de selecție și dacă vor identifica probleme, cu siguranță se va face o sesizare către organele de anchetă care pot să ducă la alt nivel verificările.

Reforma nu se poate face în același timp bine, repede și cu respectarea literei de lege. Nu putem face o reformă foarte rapid, trebuie să avem foarte mare grijă ca această reformă să nu poată fi dată înapoi, să respectăm legea. Ș i asta înseamnă să respectăm niște etape care durează, să facem niște selecții în consilii de administrație, care uneori durează 150-180 de zile. Asta este procedura, conform legii. Nu este ideal, dar acestea sunt instrumentele cu care lucrăm.

Marco Badea: O să vorbim mai pe larg despre reformă, dar până atunci vreau să te întreb, de când ai intrat în funcție, care a fost cel mai șocant moment?

Vicepremierul Oana Gheorghiu: N-aș putea să zic că a fost ceva care să mă șocheze foarte mult, pentru că eu în anii ăștia am interacționat destul de mult cu statul român și știam puțin cam cum se lucrează și cam care este ritmul.

Probabil că prima săptămână a fost destul de grea. Aproape că nu-mi mai amintesc, pentru că atât de multe lucruri s-au întâmplat de atunci, dar prima săptămână a fost dificilă, pentru că am primit un birou și un calculator și cam astea au fost instrumentele de lucru.

Am primit câteva materiale de la Dragoș Anastasiu, care în luna în care a fost în Guvern reușise să facă câteva lucruri, și asta am primit de la el, și am început cu o echipă foarte mică să să ne pornim la drum. Ce e diferit față de ce știm noi din mediu de afaceri sau din societatea civilă, în Guvern este ritmul, volumul de hârtii cu care lucrăm, pentru că, din nefericire, încă se lucrează cu multe hârtii la nivelul Guvernului.

O să o să lucrăm și la digitalizarea în cadrul Guvernului, dar deocamdată se lucrează mult cu hârtii, iar ritmul în care lucrurile se întâmplă, din perspectiva mea, așa cum eram eu obișnuită, este mult mai lent, pentru că, din nou, ne întoarcem la birocrație, dar și la lege.

Legislația te obligă uneori să să parcurgi anumiți pași, de la idee până la implementare e nevoie de timp și e nevoie să treci prin mai multe mâini, să treci prin mai multe ministere, să obții avize, să discuți cu foarte mulți oameni.

Marco Badea: Și asta pe lângă negocierea politică.

Vicepremierul Oana Gheorghiu: Asta pe lângă negocierea politică, ci pur și simplu implementarea practică și conform legii. Când ești în zona de business sau în societatea civilă, de la decizie până la implementare timpul e mult mai scurt, pentru că deciziile sunt mai ușor de de implementat și pentru că trebuie să respecți mai puține lucruri.

Trebuie să te adaptezi la lucru cu statul român. Trebuie să lucrezi cu toți oamenii din guvern. Unii dintre ei, îți amintești că eram în Guvern și când noi eram în stradă. Deci a fost o tranziție, nu i-aș zice dificilă, dar e nu e ușor să treci dintr-o parte în alta. Din fericire, în interiorul guvernului lucrurile nu sunt atât de dramatice pe cât le vedem la televizor. Adică poți să discuți cu oamenii, nimeni nu se ceartă acolo. Probabil că dezbaterile mai aprinse sunt în coaliție. Eu nu merg în coaliție. Dar cu cei din guvern dialogul este unul civilizat și de de bun simț.

Marco Badea: Dar există un moment care te-a șocat, ceva personal, în momentul în care ai devenit vicepremier?

Vicepremierul Oana Gheorghiu: La nivel personal a fost straniu ca oamenii să-mi zică „doamna vicepremier”. Parcă nu vorbeau cu mine. Nu-s obișnuită cu genul ăsta de abordare. A fost o perioadă de adaptare. Nu m-a șocat ceva extraordinar de mult încât să mă duc acasă, să zic: „am fost șocată”. Pe de o parte, sunt călită în lupta asta. Pe de altă parte, sunt o persoană extrem de adaptabilă, mă pot adapta oriunde.

Marco Badea: Ai vorbit despre diferența între cum se simte în mediul privat și cum se simte în în mediul public. Dar acum vreau să-mi explici ca și cum ai vorbi, nu cu mine ca jurnalist, ci ca și cum ai vorbi cu o persoană care lucrează într-o companie privată, care plătește taxe și care se întreabă: „Doamna vicepremier Gheorghiu, de ce există companii de stat care au pierderi și încă funcționează, cine le ține în brațe și de ce nu sunt închise?”

Vicepremierul Oana Gheorghiu: De cele mai multe ori, companiile astea de stat funcționează în virtutea inerției. Dar acuma trebuie să clarificăm lucrurile. Sunt companii de stat strategice, fără de care nu se poate și care întotdeauna vor avea nevoie de susținere din partea statului. Și mă refer aici la Metrorex, la CFR, la companii care peste tot în lume sunt susținute de stat. Acolo intervenția statului este una diferită. Trebuie să eficientizăm acolo munca, ele întotdeauna vor primi bani de la stat, dar în același timp trebuie să ne uităm la cum își organizează aceste companii activitate astfel încât să fie eficiente. În momentul ăsta unele companii primesc bani de la stat și cu toate astea sunt pe pierdere. Și Tarom, și Metrorex, și CFR, mai multe. Deci aici avem un alt tip de de intervenție.

Sunt alte companii care merg în pierdere de ani de zile, susținute politic, după părerea mea, în mod artificial, pentru că oamenii nu-și asumă fie închiderea acelor companii, fie urmărirea unor parteneriate cu entități private care să aducă acele companii pe linia de plutire. Politicienii au teama asta, probabil dintr-o perspectivă electorală, de a face aceste parteneriate cu privați, cu mediu privat, ca știți, ideea de „nu ne vindem țara”. Sunt astfel de companii care de unele singure și în gestiunea statului român ele nu pot să continue, pentru că nu vor fi niciodată profitabile.

Și ce cred eu că trebuie să facă stat român în acest moment este să își definească mai clar ambițiile: unde vrea să fie un o o prezență importantă (iar aici probabil că ne referim la zona de energie și la zona de infrastructură) și unde trebuie să lase mai mult mediu de afaceri să intervină.

Avem companii care au scop comercial și care sunt ale statului român. Din perspectiva mea, genul ăsta de companii nu ar mai trebui să fie în portofoliu statului. De-a lungul timpului, statul s-a arătat a fi un manager prost și un acționar iresponsabil. Cred că trebuie să se schimbe asta.

În primul rând, managementul nu mai trebuie să fie la stat. Trebuie să fie, cum ziceam, un management profesionist, selectat, cu criterii sănătoase de performanță. Iar ca acționar, trebuie să fie un acționar responsabil, să își definească clar așteptările de la aceste companii și să le controleze prin niște contracte de mandat cu consiliile de administrație, foarte bine făcute, în interesul statului, nu în interesul membrilor consiliilor de administrație, așa cum de-a lungul timpului am văzut că s-a întâmplat.

Marco Badea: Sunt peste 1.500 de companii de stat, dintre care unele nu mai au niciun fel de activitate. Care e scopul să mai existe aceste companii și cine câștigă din aceste companii care efectiv nu mai au niciun fel de activitate?

Vicepremierul Oana Gheorghiu: Sunt companii, de exemplu, în faliment din 2007, fără să fi fost lichidate, cu un cu patrimoniu încă existent și uneori incert. Cine câștigă? Probabil că cei câțiva oameni care mai sunt angajați acolo sau care mai au o activitate, pentru că aceste companii trebuie să fie gestionate de cineva, chiar dacă sunt în faliment. Acest lucru ni-l propunem să facem curățenie, să închidem tot ce nu mai are activitate, tot ce este în faliment.

Avem astfel de companii în proiectul pilot al celor 22 de companii aflate în analiză. Asta presupune o inventariere certă a patrimoniului și o valorificare a lui, astfel încât statul român să mai câștige niște bani din ce a mai rămas. Sper să nu avem nicio surpriză, așa cum am văzut că s-a întâmplat la ANAF, când au vrut să vândă mașinile pe care nu le mai aveau.

Asta urmează să facă să facă ministerele de resort cu aceste companii aflate în faliment. Sunt companii aflate în insolvență. Insolvența nu e o sperietoare, este un instrument prin care ai posibilitatea fie să redresezi acea companie, fie să decizi să o scoți din portofoliu statului. Și aici sunt destul de multe companii. Lucrăm la planuri de restructurare pentru astfel de companii și sper, cât de curând, să putem să le și implementăm.

De fapt, la nivelul strategic ce facem noi la cabinetul vicepremierului, facem împreună cu AMEPIP această analiză, iar din această analiză reiese un diagnostic. Legea zice că AMEPIP propune o soluție pentru aceste companii. La cabinet, împreună cu consilierii, ne uităm dintr-o perspectivă strategică și vedem dacă propunerea AMEPIP se încadrează sau nu în ceea ce Guvernul își propune să facă în viitor. Facem apoi propunerea noastră strategică, se va aproba la nivelul Guvernului și vom porni apoi împreună cu ministerele de resort la implementare.

Trebuie să spun foarte clar: în zona de implementare rolul vicepremierului se oprește. Eu nu am, din punct de vedere legal, instrumente să fac lucruri în zona de implementare. Și aici trebuie să spunem că rolul esențial în implementarea unui plan de restructurare îl au ministerele de resort. Cele mai multe companii sunt la energie, la transporturi, la economie. Astea sunt ministerele cu cele mai multe companii și aici colaborarea pe care o vom avea și pe zona de implementare cu miniștrii este esențială.

Marco Badea: Ai spus mai devreme că sunt locuri în care statul a eșuat din punct de vedere al managementului acestor companii. Dar sunt unele voci în spațiul public care spun că statul n-are ce căuta în afaceri și că trebuie să se privatizeze tot. De ce nu e ăsta răspunsul corect?

Vicepremierul Oana Gheorghiu: Da, pot să fiu de acord că în unele zone statul nu are ce să caute. Din perspectiva mea, statul nu are de ce să aibă, de exemplu, hoteluri. Nu cred că e cazul ca statul român să dețină active în zona de turism. Aici trebuie să lăsăm privatul să-și facă treaba.

Statul trebuie să dețină acele companii care prestează servicii publice, deci au o obligație de serviciu public, cum este metrou. Nu pot să privatizez metrou. Metrou, cum ziceam, nu se poate autofinanța. Ar însemna ca un bilet de metrou, dacă ar fi să se autofinanțeze, să coste, nu știu, poate de cinci ori mai mult decât costă acum. Zic o cifră, dar nu am un calcul exact. Însă ca să poți să ai autofinanțare la o astfel de companie, costul ar fi uriaș. Nimeni nu și-ar mai permite să plătească un bilet. Și asta nu e doar în România, eeste tot în lume.

Statul trebuie să rămână proprietarul infrastructurii feroviare. Nu poți să nu ai acest lucru. Eu cred că e o chestie de siguranță națională. Statul trebuie să dețină infrastructură energetică. Tot ce înseamnă zona de transport în energie este, din nou, o zonă de de securitate națională. Statul trebuie să dețină producție și gestionare de active în zona de apărare.

Deci sunt lucruri unde statul trebuie să fie neapărat, sunt strategice, sunt esențiale și asigură securitatea noastră națională. Dar sunt zone, și sunt de acord cu asta, unde statul nu ar avea ce să caute.

Marco Badea: Ai vorbit de mai multe ori în intervențiile tale publice, de când ești vicepremier pentru reformă în Guvernul României, despre guvernanța corporativă. Te rog să ne spui sau să traduci pe românește, pentru omul de rând, ce înseamnă guvernanța corporativă, că pare așa, un termen extrem de complicat la care nici nu prea poți să ajungi.

Vicepremierul Oana Gheorghiu: Guvernanța corporativă este un instrument extrem de util, folosit în toate țările din lumea asta, cu rezultate foarte bune și înseamnă câteva lucruri esențiale. Înseamnă o separare clară a rolurilor în interiorul unei companii: cine administrează, cine face management, cine face execuție și care sunt responsabilitățile, obligațiile și drepturile. Adică o separare clară a rolului de reglementator, deci de cine face legea, și de și de acționar în companie.

Nu este normal, din perspectiva de guvernanță, ca cineva să fie și jucător, și arbitru, și antrenor și masor. Statul român cam așa s-a comportat în aceste companii. A jucat și rolul de acționar, și rolul de manager, și rolul de executant. El a decis totul, iar când un singur minister, un singur om sau un singur reprezentant face toate aceste lucruri, nu mai există acea verificare dublă.

Ori asta face guvernanța corporativă. Pune un consiliu de administrație care are rolul să selecteze management sănătos pe pe care îl controlează. Consiliul de administrație controlează managementul printr-un contract de management cu niște indicatori foarte sănătoși.

Consiliul de administrație are tot interesul să aibă management bun, pentru că el la rândul lui este verificat de acționar, respectiv de statul român, pe baza unor indicatori. Când ai un consiliu care pe care îl verifice în de an și căruia i-ai pus niște indicatori foarte sănătoși, acel consiliu va avea tot interesul să aibă un management bun și performant și să să producă bani pentru companie.

Ce s-a întâmplat de-a lungul timpului?

Ministerele au numit din pix oameni, de obicei politici, au semnat contracte, mandate de administrare, niște modele standard, știți, pe principiu ăla de cum se semnau pe pe vremuri contractele acelea de muncă de nu se uita nimeni pe ele, fără niște indicatori reali. Erau, spre exemplu, puși indicatori de genul să se prezinte la ședințele de consiliul de administrație. Eu am văzut în contracte de mandat astfel de indicatori. Ce interes are acel consiliu să facă performanță?

Ce se întâmpla?

Ministrul dădea telefon către management către consiliu și spunea: Angajează-l pe ăla, cumpără, fă achiziția de la cu firma x, dă cu preț mai mic firmei y. Ori, când lucrurile astea se întâmplă așa, acea companie nu are cum să facă performanță.

De aceea guvernanța corporativă e foarte clară. Niciun ministru nu are voie să interfereze cu executivul unei companii. Niciun ministru nu are voie să sune la o companie, să angajeze pe cineva, să facă achiziție de la cineva, să dea dispoziții de acest fel. Singurul instrument al unui ministru este contractul de mandat și indicatorii puternici pe care ar trebui să îi pună și numai prin asta poate să acționeze.

Evident că suntem într-o perioadă de învățare, că miniștrii învață ce înseamnă guvernanța, că aceste consilii de administrație învață ce înseamnă guvernanța. Societatea, în general, învață. Noi suntem într-un proces de învățare. E totul foarte nou, dar este pentru prima oară când punem pe agenda publică, la acest nivel, guvernanța corporativă în companiile de stat și selecția sănătoasă a consiliului de administrație. Ne va lua ani.

Marco Badea: Dar principiul ăsta pe care se bazează fundamental guvernanța corporativă trebuie însoțit de susținere politică, că mâine, dacă acest guvern cade și vine un guvern care nu are în vedere guvernanța corporativă a companiilor de stat, munca voastră se cam duce pe apa sâmbetei.

Vicepremierul Oana Gheorghiu: Este foarte important să punem pe agenda publică cât mai vizibil acest model de guvernanță, pentru că atâta vreme cât societatea îl percepe, îl înțelege, va știi unde să sancționeze derapajele. E extrem de important să vorbim despre asta apăsat și vreau să spun că astea nu-s niște modele pe care le-am inventat noi. Sunt niște modele care au dat rezultate peste tot în lume.

Ce mai avem noi de făcut este ca de la 1.500 de companii, cât avem acum, să reducem. România nu are nevoie de 1.500 de companii. Gândiți-vă că Polonia, o țară care mai mare decât noi, are între în jur de 350-400 de companii de stat. Și Polonia, când a intrat în OECD, a îndeplinit același proces. Și ea avea multe companii și-a le-a redus. Toate țările Portugalia, Spania, bineînțeles, cu aproape 30 de ani în urmă când au parcurs acest proces, la fel, aveau foarte multe companii de stat și le-au redus.

Trebuie să să admit că e un proces de durată, nu se face într-un an, în 2 ani, în 3 ani. Îți trebuie niște cicluri de mandate de Consiliul de Administrație, dar odată ce începem procesul ăsta, odată ce devine cunoscut și își va dovedi eficiența, cred că va fi mult mai ușor pentru societate să sancționeze politicienii care nu respectă această lege.

Marco Badea: Oamenii de rând, când le spui despre faptul că e nevoie de reforma companiilor de stat, aud doar zgomot alb și consideră că e ceva foarte vag și ambiguu. Mulți nu înțeleg. Așa că te rog să ne explici de ce contează pentru un om de rând reforma companiilor de stat și cum e impactat el la factura la energie, la factura la gaz, la prețul alimentelor de la raft sau în viața lui cotidiană. Cum e impactat direct dacă o companie performează în baza unor indicatori clari de performanță și cât de rău îi face cetățeanul lui de rând faptul că o companie în continuare funcționează pe baza pilelor și tuturor încrengătorilor acestea care au și natură penală din multe cazuri.

Vicepremierul Oana Gheorghiu: Scopul companiilor de stat este să asigure serviciu public de care avem nevoie. Pe deoparte, cum ziceam, și pe de altă parte, să producă bani pentru România, pentru bugetul României. Orice companie de stat care pierde bani și, cum ziceam, avem pierderi istorice de 14 miliarde, pune presiune pe bugetul țării. Practic sunt bani din buzunarul fiecăruia dintre noi.

Banii ăștia pe care îi pierd companiile, noi trebuie să-i punem de undeva și de obicei punem de la bugetul acumulat din taxele oamenilor. De ce important să reformăm aceste companii? Pentru că o companie care nu este eficientă sau care are o eficiență mai redusă decât ar trebui să aibă, în zona de energie, înseamnă un preț mai mare la energie, preț pe care îl resimțim cu toții.

Și iată, vedem că ceva nu e ok în zona de energie, pentru că avem totuși unul dintre cele mai mari prețuri la energie din Europa, chiar dacă statul este unul dintre cei mai importanți actori în piață.

Premierul a vorbit despre asta, a vorbit despre băieții deștepți din energie, despre care știm că presa vorbește de multă vreme. Știm că avem niște probleme în energie, că nu avem suficientă stocare, că aceste companii de stat, deși unele sunt profitabile, nu au investit suficient de mulți bani în zona de stocare, astfel încât energia să nu mai înregistreze fluctuații, să putem stoca atunci când energia se produce ziua ieftin, să o putem stoca și să nu trebuiască să o dăm pe preț mic ziua și noaptea, să plătim atunci când oamenii ajung acasă și consumul crește, să plătim un preț mult mai mare.

Din incapacitatea României de a stoca energia pe care o produce în cursul zilei, prețul per total reiese mult mai scump. Deci sunt aceste lucruri care trebuie făcute și astea sunt lucruri de strategie pe care, iată, nimeni nu le-a făcut.

Fiecare companie de stat care pierde bani, pierde bani din buzunarul fiecărui om. De aceea trebuie să facem aceste companii eficiente și să le închidem, să le privatizăm pe cele care nu sunt eficiente, pentru că unele nu-s eficiente, nu pentru că n-ar putea fi, ci pentru că statul român nu trebuie să se ocupe de asta și nu se pricepe la asta.

Marco Badea: Dar ce trebuie făcut în primă fază? În prima etapă, când Guvernul se uită către o astfel de companie de stat, care e o gaură neagră pentru bugetul buget, trebuie auditare, trebuie dați oameni afară, trebuie o schimbare de strategie? Care-s pașii concreți pe care consideră Guvernul că trebuie făcuți în primă fază?

Vicepremierul Oana Gheorghiu: Deja avem 22 de companii în proiectul pilot, companii prin care am trecut cu această analiză. Suntem la finalul ei. Ne-am uitat din toate perspectivele, financiare și non-financiară, din perspectiva de obligație de serviciu public sau serviciu comercial. Ne-am uitat din perspectiva numărului de salariați vs serviciile pe care le asigură și aceste companii nu le poți trata uni uniform, nu poți la toate să ia aceleași măsuri.

O măsură sau o analiză este la Metrorex, care e un serviciu public, și altă măsură este la o companie mai mică, să zicem comercială, care nu are un serviciu de de interes atât de mare. La unele companii trebuie să te uiți și la felul în care se fac cheltuielile. Dacă sunt contracte dubioase, dacă sunt contracte prost negociate, uneori poate că nu este rea intenție sau fraudă, ci e pur și simplu prost management.

Și de cele mai multe ori, la aceste companii am văzut management slab, management care nu este profesionist. Propunerile pe care, la nivelul cabinetului, le-am făcut pentru unele dintre aceste companii este un Turnaround Management, adică un management care analizează foarte bine și aduce compania la un echilibru, după care poate să fie reluat procesul sănătos de funcționare a acestei companii.

Asta înseamnă că o să se uite unde sunt găurile negre, unde se scurg banii. Unele dintre ele au personal foarte mult la nivel de personal TESA (angajații din sectorul administrativ, contabilitate, resurse umane, tehnic și aprovizionare). Am văzut companii în care sunt câte 50 de contabili, de ar părea că prestează servicii de contabilitate, ori n-are nimic de-a face cu asta. Am văzut companii în care sunt, nu știu, 100 și ceva de juriști. Pare o firmă de avocatură. Lucrurile astea trebuie reașezate.

Da, poate că per total numărul de personal este ok, dar el trebuie redistribuit corect în producție, în execuție cei mai mulți. Iar personalul TESa, mai ales cu tehnologia din zilele noastre, trebuie redus.

Sunt companii rămase în urmă din perspectiva tehnologizării, digitalizării și ăsta este un moment în care trebuie să să facem acest lucru. Sunt companii aflate în insolvență, pentru care din nou se lucrează la plan de restructurare și asta presupune inclusiv căutarea unor parteneri care să vină și să investească bani în aceste companii.

Pe de o parte, pentru că statul român nu are acești bani în acest moment, și pe de altă parte este, și dacă i-ar avea, nu se pricepe să facă management în orice tip de companie și asta ne-au arătat cei 35 de ani.

Marco Badea: Ai vorbit despre digitalizare, ai vorbit la început și despre faptul că în Guvern se lucrează foarte mult cu hârtii. Ești una din vocile care promovează transparența Guvernul României și nu numai. Dar eu te întreb foarte direct: există în acest moment ideea implementării, să spunem, a unui dashbord la nivelul mapping-ului privind companiile de stat care să vadă indicatorul privind profitabilitatea acestor companii de stat?

Vicepremierul Oana Gheorghiu: Există. Intrați pe site-ul AMPIP. Este agenția de monitorizare a indicatorilor de performanță în companiile publice. Există un dashbord, toate companiile de stat sunt acolo. Puteți să vedeți indicatorii financiari, non-financiari, puteți să vedeți pierderile, consiliile de administrație. Deci există transparență și asta mulțumită Comisiei Europene, pentru că am avut jalon în PNRR, care s-a implementat și este perfect funcțional de de anul acesta.

A fost început de ceva vreme, dar acum a devenit complet funcțional și odată cu venirea noii echipe la AMPIP, selectate sănătos, lucrurile merg mult mai bine. Pentru mine, selecția care s-a făcut pentru această agenție este dătătoare de speranță, pentru că chiar au fost selectați oameni care fac treabă și se vede, au început efectiv din ianuarie toți trei, președinta și cei doi vicepreședinți, și se vede extrem de de mare diferența față de perioada în care AMEPIP a avut o conducere interimară.

La șefia AMEPIP, președintă este doamna Ulceluse, care vine de la Comisia Europeană. unde a 15 ani. Deci este un om care, din perspectivă profesională și integritate, este de neatins. Este un om extraordinar de bine pregătit și integru. Și pentru mine a fost o gură de oxigen, pentru că am avut încredere că vom face o echipă foarte bună și asta s-a și întâmplat.

Marco Badea: Dar pe lângă acest dashbord, mai pot directorii de companiilor de stat care încă nu sunt în vizorul departamentului de reformă de la Guvern, să ascundă sub preș profitul companiilor de stat, pierderile sau modul în care funcționează acea companie?

Vicepremierul Oana Gheorghiu: Nu, n-au cum să ascundă pierderile. Pierderile se văd în bilanț. Nu ai cum să ascunzi pierderile. Este imposibil. Ce nu se vede de obicei e felul în care am ajuns la aceste pierderi. Aici e problema și aici trebuie făcută analiza.

De ce o companie are pierderi? Unde s-a întâmplat ruptura? Unde sunt costurile prea mari? Pot să existe contexte de piață care să genereze pierderi, pentru că asta știm că se întâmplă și în mediu privat. Adică o companie, inclusiv o companie privată, poate să aibă într-un anume context un an, doi ani de pierdere, dar în România sunt companii care au pierderi de ani de zile. Și atunci acolo trebuie să te uiți care e problema, de unde vine pierderea și de cele mai multe ori e un mix de incompetență și probabil și unele decizii manageriale care au și un alt ist, nu doar incompetență. Deci anumite interese.

Și vreau să fie clar: nu vor dispărea lucrurile astea peste noapte. Nu vreau să promit minuni, pentru că ele nu se întâmplă. Eu mi-am dorit întotdeauna, când eram în societatea civilă, să văd în guvern oameni care sunt transparenți și care nu ne promit marea cu sarea, dar că fac atât cât cât promi.

Și eu atâta vă spun: nu, aceste companii, nu peste noapte vor de deveni performante și nu peste noapte vor dispărea toți oamenii incompetenți și toate contractele cu dedicație. Lucru ăsta cere timp, dar cere ceva important: consecvență. Adică atunci când va veni rotativa sau, mă rog, când va veni o rotativă, când guvernul se va schimba, această reformă trebuie să continue. Și aici cred că este rolul societății civile să pună presiune pe orice guvern, pe acesta, pe mine personal, pe colegii mei și pe guvernele următoare că această reformă să aibă consistență și constanță.

Este singura rețetă care ne poate duce la succesul de peste 5 ani. Peste 5 ani putem să tragem linie și să zicem uite, din 1.500 de companii, nu știu, poate mai avem doar 500 și din alea 500, 450 sunt nu au pierderi. Se poate să avem companii cu pierderi, uneori, așa cum spuneam, deși acest lucru e de nedorit. Dar în anumite contexte poți să înțelegi că se întâmplă lucruri. Gândiți-vă cum a fost în COVID și unele companii chiar au avut pierderi. Trebuie însă să ajungem la nivelul acela de a eficientiza companiile și a le reduce costurile la maxim.

Marco Badea: Ai spus în spațiu public foarte recent că o companie de stat, dacă are pierderi timp de 2 ani de zile, intră automat în restructurare. Ce ar însemna asta? Mai exact?

Vicepremierul Oana Gheorghiu: Eu, când am venit în Guvern, am citit programul de guvernare și pe cel de reformă destul de serios, că am încercat să înțeleg. Dar uitasem complet că am citit asta cu 2 ani. Mi s-a părut că a fost ideea mea. Mi-am dat seama ulterior că probabil că îmi rămăsese din programul de guvernare.

Deci este o prevedere în programul de guvernare și am așteptat să treacă bugetul ca să avem să avem liniște pentru a discuta pe larg propunerea asta cu Ministerul de Finanțe și cu colegii din guvern. Acum așteptăm să treacă sărbătorile de paște și să ne așezăm la masă, pentru că eu cred că a fost în programul de guvernare o propunere destul de sănătoasă și de bună.

Ce înseamnă asta din perspectiva mea? Din perspectiva mea, eu aș introduce o prevedere de genul, dacă o companie aflată, nu știu, la Ministerul Economiei, să zicem, are doi ani la rând pierdere, înseamnă că ceva nu e în regulă și că acționarul nu nu își face treaba. Bineînțeles pe baza unui audit extern, întotdeauna trebuie să pui un audit, scoți compania de sub ministerul respectiv și o muți undeva, nu știu, poate la Ministerul de Finanțe, la AMEPIP.

Trebuie gândit un circuit, pentru că în momentul în care un minister știe că îi va fi luată compania din subordine se va strădui să nu facă pierderi. Aș introduce mai ferm răspundere a celor care fac pierderi, pentru că și acuma există o răspundere, dar n-ați auzit niciodată să tragem la răspundere pe cineva că a luat niște decizii manageriale care au produs pagube.

Marco Badea: Există doar o răspundere politică acolo unde e numire politică vizibilă.

Vicepremierul Oana Gheorghiu: Să știți că în realitate legislația permite și o răspundere personală a celor care iau astfel de decizii. De aceea există asigurări pentru membrii consiliilor de administrație. De obicei sunt asigurați pentru decizii greșite, că poți să iei o decizie care să producă pagube și atunci îți faci o asigurare, să poți acoperi acele pagube.

Ce nu vei acoperi niciodată… pentru decizii frauduloase. Pentru alea nimeni nu te asigură, dar pentru decizii care vin dintr-o apreciere eronată, dintr-o estimare greșită, există o asigurare pe care membrii consiliilor de administrație și-o fac. Dar cu toate astea nu am văzut niciodată ca cineva să fie tras la răspundere.

Cred că o responsabilizare a managerilor și o plată pe măsură, că mai avem în societate și această discuție, că sunt salariile foarte mari în companiile de stat. Și pot să fiu de acord, dar în companiile performante, cele listate, salariile nu sunt la același nivel ca cele din companiile private similare. Și atunci întotdeauna vei avea o problemă cu a găsi oameni competenți în companiile de stat. Linia asta este foarte fină între a plăti bine oamenii și a cere în același timp răspundere și totodată perspectiva din care se uită societatea.

Cred că cred că trebuie să acceptăm în societatea românească că oamenii care fac performanță trebuie plătiți bine. Cred că cineva trebuie să spună lucrurile astea deschis. Nu ne putem aștepta ca un om care gestionează afaceri de sute de milioane pe an să fie plătit cu 3.000 euro și să credem că omul stă acolocă e salvator.

Pentru că un om care este capabil să gestioneze sute de milioane de euro poate să facă banii ăștia în privat. Deci el dacă se duce și stă acolo, fie este erou național și vrea să facă bine țării, și cred că există și astfel de oameni, fie face alte afaceri pe lângă. Deci noi trebuie să acceptăm ca la acele companii care fac performanță, răsplata trebuie să fie pe măsura performanței. Iar acolo unde nu fac performanță, oamenii trebuie să fie trași la răspundere.

Marco Badea: Ai vorbit mai devreme de personalul TESA și ai spus că există companii unde există foarte mulți juriști, foarte mulți contabili. Dar ai vorbit și cu sindicaliști? Ce poziție au sindicatele în momentul în care le spui că compania asta ar trebui să sufere restructurări și probabil o parte din personalul acesta care ocupă loc degeaba, nu face nimic, ori ar trebui disponibilizat, ori ar trebui restructurat și căuta un alt loc în companie. Ce poziție au sindicatele, pentru că la noi sindicatele au putere foarte mare în ceea ce privește influențarea deciziei politice?

Vicepremierul Oana Gheorghiu: Am avut o întâlnire cu sindicate din mai multe zone. Au fost întâlniri preliminare, deci nu am discutat clar, pentru că la momentul la care m-am întâlnit cu ei nu aveam niște planuri concrete. Așa cum am spus de multe ori, le-am spus și lor că reforma nu are ca obiectiv concedierea oamenilor. Nu asta ne dorim.

Reforma nu urmărește să dea oameni afară, urmărește să eficientizăm activitatea acelor companii și uneori eficientizarea activității înseamnă balansarea raportului între oamenii din producție și oamenii din administrativ. La asta trebuie să ne uităm. Și sindicatele nu cred că pot să aibă o problemă cu asta, pentru că și ei înțeleg că nu poți să faci producția având 50% oamenii de birou și 50% oameni în producție. Nu este un raport sănătos.

N-am avut o discuție concretă cu sindicatele pe această temă, dar eu m-am văzut cu sindicatul de la metrou, m-am văzut cu sindicatul de la CFR și oamenii păreau destul de pragmatici și destul de conștienți de faptul că așa nu se mai poate. Și că nu se poate la nesfârșit să mergem cu o companie care nu este eficientă.

Marco Badea: CFR, Tarom, Metrorex… sunt companii strategice, nu pot fi tratate ca fiind companii cu utilitate comercială, chiar dacă sunt ale statului. Dar care sunt, să zicem, trei piloni fundamentali pe care îi aplicați când vă uitați la aceste companii și spuneți că aici trebuie fac făcută o reformă?

Vicepremierul Oana Gheorghiu: Ne uităm la structura de cheltuieli și la pierderi și la pierderile istorice. Analizăm activitatea pe ultimii ani și ne uităm dacă acea companie face pierderi la nesfârșit, iar dacă se întâmplă asta e clar că acolo e o problemă.

Ne uităm la structura de personal, cum ziceam, la echilibrul ăsta dintre dintre persoanele direct implicate în producție sau în activitatea de bază și persoanele care sunt TESA și ne uităm la guvernanță, consiliul de administrație și management.Aceste trei lucruri sunt extrem de importante.

Dar pornind de la guvernanță, în unele putem să intervenim, pentru că sunt contractele în curs sau selecția în curs, la unele avem acest obstacol, că sunt oamenii selectați și sunt în mijlocul mandatului, cu niște contracte de mandat foarte slabe, care nu protejează acționarul, adică pe statul român, adică pe fiecare dintre noi, ci protejează pe membrii consiliului de administrație. Și acolo este foarte greu să iei niște măsuri directe și să tragi la răspundere consiliul de administrație sau managementul dacă aceste contracte au fost slabe.

Marco Badea: În spațiu public s-a vorbit foarte mult despre reforma TAROM în ultima vreme. S-a luat o decizie? Pentru că părea la un moment dat premierul să indice două două posibilități: una ar fi fost o schimbare profundă de guvernanță, alta ar fi fost cooptarea unui partener din zona privată care să producă eficiență pentru pentru TAROM și să genereze plus valoare și o schimbare radicală a direcției. S-a luat o astfel de decizie, care e sau dacă nu s-a luat, de ce încă nu s-a luat?

Vicepremierul Oana Gheorghiu: TAROM este una dintre cele 22 de companii de pe lista în analiză. TAROM este o companie care creează multe emoții în spațiu public. Pare că societatea își dorește neapărat să existe o companie aeriană națională.

Ce pot să vă spun este că TAROM a avut pierderi în ultimii 10 ani, în fiecare an, cu excepția anului 2024, când a vândut niște aeronave și niște sloturi de zbor și a făcut profit nu din activitatea proprie, ci din vânzarea acestor aeronave.

Are mari probleme TAROM și de guvernanță, și de felul în care se întâmplă lucrurile la nivelul cheltuielilor. Așa cum spuneați, da, premierul a identificat corect cele două modalități de rezolvare a problemei TAROM, dar este un lucru care bănuiesc că se va discuta în coaliție. TAROM se află într-un proces de restructurare, într-un plan de restructurare aprobat de Comisia Europeană, care se închide la finele acestui an.

Din perspectiva mea, e dificilă redresarea chiar și cu acest plan, iar Comisia Europeană nu mai acceptă un alt ajutor de stat, indiferent ce se întâmplă, pentru că există o există obligație la nivelul Uniunii Europene privind companiile de zbor: o dată la 10 ani poți da ajutor de stat. Nu poți să dai ajutor de stat în fiecare an.

Marco Badea: O altă companie de stat. CFR Călători, care este cea mai lovită, să spunem, sau cea mai nefuncțională. La CFR Călători, reforma ar putea să dureze între 5 și 7 ani. Deci orice reformă fundamentală sau orice schimbare fundamentală generată de o reformă pe care o implică acest Guvern sau pe care o începe acest guvern nu se va vedea până la finalul rotativei, adică până la următoarele alegeri. Așa că întrebarea mea este următoarea: ce fixează departamentul de la Guvern pentru reformă și acest Guvern astfel încât să nu mai poată fi dărâmat?

Vicepremierul Oana Gheorghiu: Acum CFR Călători depinde foarte tare de CFR Infrastructură. De cele mai multe ori problema pentru CFR Călători este viteza medie pe care o are și calitatea liniilor pe care circulă. Poți să aduci cele mai bune trenuri. Dacă nu ai liniile necesare pe care să mergi la calitatea necesară, nu ai rezolva problema. Ai niște trenuri mai frumoase care merg încet. Asta este cea mai mare problemă. Asta nu se poate rezolva într-un timp foarte scurt. Există un plan multianual de investiții în infrastructura feroviară și sunt câteva proiecte în curs, inclusiv în PNRR sunt proiecte și inclusiv pe alte fonduri europene.

Există o strategie la nivelul Ministerului Transporturilor. Ceea ce noi am făcut în proiectul pilot este să identificăm lucrurile care pot fi îmbunătățite imediat și să reducem cheltuielile pe cât posibil, dar soluționarea problemei CFR Călători nu se poate face în scurt timp.

Însă acest plan multianual e deja acceptat de toată lumea. Ce nu are România în acest moment? O capacitate de implementare mai mare, multe lucruri, deși sună ciudat, avem bani, pentru că avem bani și am putea să luăm bani în continuare de la Uniunea Europeană, dar nu avem suficientă capacitate de implementare.

Iar dacă există ceva mai complicat decât construcția unui spital la zona asta de construcții, atunci infrastructura feroviară este mult mai complicată și presupune timpi foarte mari de realizare. Complicația vine și din faptul că tu trebuie să oprești anumite tronsoane ca să refaci liniile pe acele tronsoane. Uneori presupune tuneluri și alte lucruri de genul ăsta. E poate cea mai complexă dintre probleme.

Proiectele care sunt pornite și investițiile care se fac acum la calea ferată nu se vor opri. Ele trebuie făcute, sunt pornite, dar în același timp cred că e nevoie de o gândire strategică pe termen lung privind liniile pe care le dezvoltăm. De la Europa, noi putem să primim bani pe coloana vertebrală, cum o numesc ei, deci pe ceea ce traversează România. Dar pentru liniile secundare va trebui să investim singuri. Și aici trebuie o analiză foarte clară. România cred că are una dintre cele mai mari rețele de cale ferată. Cred că eram undeva la 13.000 de de kilometri. Multe linii nu mai sunt folosite și aici e nevoie de o analiză foarte sănătoasă, făcută cu un cineva care a mai trecut prin procesul ăsta în alte țări, ca să vedem care linii se justifică.

Oare unde avem niște centre industriale puternice la care ar trebui să aducem muncitori din vecinătate și să folosim aceste linii de cale ferată pentru a aduce acești muncitori, poate pentru a stimula oamenii din anumite zone.

Aș face o analiză dacă aș fi acuma la nivelul Ministerului Transporturilor, o analiză nu doar a structurii de cale ferată, ci o analiză mai exaustivă a investițiilor. Adică să mă uit unde sunt centrele la care ar trebui să aduc oamenii și de unde aș putea să-i aduc astfel încât să stimulez și ocuparea forței de de muncă cu oameni din locurile în care deocamdată stau și nu nu muncesc.

Marco Badea: Adică eficientizare.

Vicepremierul Oana Gheorghiu: Eficientizare și o gândire strategică care să rezolve mai multe probleme și investiții în calea ferată și forță de muncă pentru acele companii care sunt în aceste centre industriale și rezolvarea problemei celor care nu au loc de muncă.

Ne uităm că România aduce oameni, forță de muncă din afara Europei, și în timpul ăsta avem totuși 700.000 de tineri care nu muncesc. Poate și pentru că nu au acces sau nu sunt mobili, nu au posibilitatea de a se deplasa. Și cred că aici ar trebui să lucrăm, în zona asta.

Marco Badea: Nu la foarte mare timp după ce ai preluat departamentul de reformă din cadrul Guvernului României, ai declarat că „2026 va fi anul confruntării reale cu rezistența la schimbare și cu pierderea unor privilegii”. Cine se opune cel mai tare la la această schimbare? Politicul, sindicatele, inerția sistemului.

Vicepremierul Oana Gheorghiu: Nu vezi opoziția asta. O simți, dar nu o vezi, nu pui mâna pe ea, nu zici, „uite, ăsta e omul”, pentru că nimeni nu vine să zică că „eu nu vreau reformă, eu nu vreau guvernanță corporativă”. Nimeni nu-ți spune asta, dar simți, vezi cum se întâmplă lucrurile, vezi lipsa de transparență, vezi și afli de selecții dubioase în anumite consilii de administrație. Când s-a schimbat OUG 109, legea care stabilește felul în care se selectează aceste consilii de administrație, cred că în octombrie anul trecut, chiar înainte ca eu să vin, și ea avut niște termene de implementare. Când s-a aflat că se schimbă această lege, brusc au fost pornite anumite selecții de consilii de administrație pe legea veche, care era mai permisivă. Îți dai seama că acele consilii au fost selectate pe legea veche și oamenii sunt în mandat pentru 4 ani.

Aceste lucruri sunt niște semne de încercare de a de a opri reforma asta așa cum vine ea acum. Vezi întârzieri, vezi că oamenii nu-și doresc foarte mult să implementeze anumite lucruri, pe genul „Lasă că am mai văzut noi ca ăștia care vin și fac reformă și pleacă ei și noi rămânem cum am fost”. Dar cred că de data asta lucrurile nu mai pot să meargă așa, pentru că pur și simplu România nu mai are bani. România nu mai are de unde să completeze găurile acestor companii. Deci, vrând-nevrând, vine viitorul peste noi și ne obligă să facem curățenie oricât și-ar dori unii și alții să păstreze acele companii.

Și, pe de altă parte, eu le-aș zice și că odată ce compania este eficientă, e mai bine. Nu? Adică nu mai au din ce să ia. Atâta vreme cât companiile sunt în cap, sunt pe pierdere, de unde să mai ia? Deci vor trebui să cedeze.

Pe de altă parte, rezistența la schimbare e ceva prin care trece orice om. Noi toți avem un nivel mai mic sau mai mare de rezistență și studiile o spun că toate țările în care s-a implementat reforma asta au trecut prin aceleași etape. Nu suntem noi mai buni sau mai răi decât alții. Suntem tot la fel. E un proces de durată și sunt întotdeauna unii care se adaptează mai rapid, sunt mai dornici de reformă, sunt primii care introduc guvernanța, apoi masa critică care va veni și, într-un final, ultimii care se tot opun. E procesul de change management clasic.

Marco Badea: Dar cât de dependentă este actul de reformă de voința politică?

Vicepremierul Oana Gheorghiu: E foarte dependentă. Noi facem acest plan de reformă și aceste planuri de restructurare, dăm niște recomandări, poate se va lua și o decizie la nivelul guvernului printr-un memorandum. Asta ne-am propus, să trecem acest memorandum în care prezentăm analiza celor 22 de companii și spunem ce ar trebui făcut, dar de aici încolo începe exact acțiunea politică, pentru că ministerele de resort trebuie să implementeze aceste planuri și atunci vom vedea care minister cu adevărat își dorește să facă asta și care nu.

Voința politică este esențială pentru implementarea oricărei reforme. Cabinetul vicepremierului independent, așa cum este cabinetul în care sunt, are un rol important, pentru că venim cu un alt spirit, se și vede, de fapt, vedem un pic că provocăm oameni în jurul nostru și vedem o emulație. Adică oamenii au început să se agite, să își organizeze mai bine lucrurile, să își pregătească documentele.

Există, vedem această schimbare, deci noi am venit cu un suflu nou la nivelul ăsta, dar nu depinde de noi. Noi punem pe masa publică discuția asta despre guvernanță și monitorizăm și din nou aducem pe agenda publică. Deci noi putem să facem foarte multe lucruri, dar avem nevoie de o colaborare strânsă cu ministerele de resort pentru a implementa reforma. Eu sunt optimistă, însă, pentru că cred că oamenii politici realizează că nu mai e cale de întoarcere.

Marco Badea: Ești vicepremier pentru reformă în Guvernul României, dar cu calitatea de independent, adică fără apartenență politică. Asta e puterea și vulnerabilitatea ta deopotrivă. Dar când un partid din coaliție sună și pune presiune și spune vreau ca directorul X să fie numit în compania aia sau să rămână în compania aia ori să aibă putere într-un anumit loc dintr-o companie, ce faci?

Vicepremierul Oana Gheorghiu: Dacă aflu, de obicei trimit către ministru o notă cu observațiile mele și reamintindu-i ce spune legea. Fac asta. De câte ori aflu că ceva nu e în regulă, i-am bombardat cu hârtii.

Dacă observ, de exemplu, un caiet de sarcini care nu e OK la o agenție, la o companie, sesizezi ministru, sesizez compania respectivă, trimit notificări și trebuie să spun că am o echipă de juriști, consilieri onorifici juriști, cărora trebuie să le mulțumesc din toată inima pentru că la nivelul cabinetului suntem foarte, foarte puțini, cu resurse foarte puține și fără ei n-aș reuși să facă atât de multe lucruri. Și toată ziua ei scriu, le spun uite, asta e problema. Ei identifică calea legală și notificăm ministerele, agențiile, secretariatul general atunci când e cazul, pe toată lumea. Nu iertăm pe nimeni.

Marco Badea: 30 ocombrie 2025, data în care ai devenit membră a Guvernului României. Ce s-a schimbat cel mai mult? Dacă te uiți acum în urmă, de când de când ești vicepremier pentru reformă, care este lucru cel mai palpabil schimbat?

Vicepremierul Oana Gheorghiu: Schimbările în ceea ce privește reforma nu se văd imediat. E prea devreme să spun că: „uite, s-a chimbat ceva într-o companie”. E mult prea devreme. Abia facem analiză. Dar observ o schimbare de abordare în relația cu companiile, în relația cu ministerul. Am găsit deschidere la unele ministere. Dacă la început erau reticenți în a-mi furniza date, a devenit un dialog constructiv cu multe ministere, stăm de vorbă, discutăm, oamenii se uită mult mai deschis și pare că facem echipă.

Am ajuns la nivelul la care discutăm de planul de restructurare, la care ministerele înțeleg și asumă că trebuie neapărat să schimbăm ceva. Observ și la nivelul companiilor o deschidere, inclusiv ei vin cu propuneri pentru că își dau seama că e o presiune pe ei, că nu vor mai primi bani de la Guvern dacă nu fac aceste planuri. Și chiar nu-i mai chem eu. Vin singuri. Sună si spun „vrem să ne întâlnim, vrem să vă spunem ce propunere avem”. Adică chiar văd că se simte o presiune în sistem, dar rezultatele se vor vedea peste un an, peste 2 ani, poate când noi nu vom mai fi în Guvern. Pentru că o restructurare, într-o companie privată durează și rezultatele se văd în timp. Cu atât mai mult într-o companie publică.

Marco Badea: Ai spus în intervențiile tale publice că alternativa la reformă nu este stabilitatea, ci este continuare declinului. Dacă mâine nu se mai continuă cu această reformă și va exista un alt guvern, ce se va întâmpla cu România peste 2 ani, la următoarele alegeri?

Vicepremierul Oana Gheorghiu: Acuma, dacă vine un guvern care nu vrea să facă reforma companiilor de stat și reformă în general, și digitalizare, presiunea pe buget va fi din ce în ce mai mare, va crește deficitul pentru că n-ai de unde să cheltui bani și în același timp să asiguri serviciile publice de care ai nevoie, să plătești medicii, învățătorii, să asiguri continuitate în spitale, să repari drumuri, să ai tot ce trebuie ca o societate să funcționeze și să ai companii care în loc să îți producă bani, cu care îți faci toate aceste lucruri, să să cheltuie bani din buget. Nu există.

Știi cum e. Și tu, dacă ai un venit, ok, cheltui un an mai mult decât îți permiți, iei niște împrumuturi, dar nu poți în fiecare an să faci așa, pentru că trebuie să plătești acei bani înapoi. Eu nu cred că un guvern care vine poate să facă altfel decât reformă sau poate să facă și să ne ducă în cap, să vină FMI-ul cum am mai avut, să taie din salarii sau ce măsuri va lua.

Nu, nu există cale, nu există altă cale să redresăm bugetul. Și sunt două lucruri pe care trebuie să le facem: digitalizare, care asigură transparență, eficiență și și facilitate în relația cetățeanului cu statul, și reforma companiilor de stat. Aceste două lucruri sunt esențiale.

La digitalizare ce am făcut? Am lansat o platformă care se numește fara-hartie.gov.ro unde oamenii pot să spună care sunt problemele de care se lovesc în interacțiunea cu stat român.

În 24h de la lansarea platformei, am avut peste 1000 de sesizări. Și asta nu e o poveste de succes, că am avut peste 1000 de sesizări, dar este un ghid foarte bun pentru ce avem de făcut și unde este prioritară intervenția statului și digitalizarea. Și oamenii ne-au dat problemele lor.

Primele cele mai frecvente probleme au fost legate de cartea electronică de identitate, un lucru extrem de important pentru noi să avem lucrul ăsta, dar în același timp extrem de important ca instituțiile publice să folosească cartea asta, să și să-și cumpere cititoarele sau să își descarce aplicațiile cu care să îl identifice pe om pe această carte de identitate, pe care nu mai apare adresa. Aici e marea problemă.

Toate datele sunt în interiorul acestei cărți. Au fost câteva lucruri pe care deja le-am rezolvat. Două lucruri pe care le-am rezolvat și sunt transparent pe site, altele sunt în curs. În fiecare lună vom lua primele 10 cele mai importante probleme sesizate de oameni și le vom rezolva împreună cu instituțiile publice, cu entitățile, cu ANAF, cu Casa de Sănătate, cu Casa de Pensii. Depinde de cine avem nevoie. Unele dintre ele poate că nu se pot rezolva atât de repede și oamenii vor primi informare sau poate că e nevoie de niște modificări legislative, dar asta ne arată unde e nevoie mai mare de servicii digitale în interacțiune cetățean-stat și lucrăm deja să facem acest lucru.

Ce am observat de când am venit este că există foarte multe servicii digitalizate în stat român, dar ele sunt fragmentate. Fiecare și-au dezvoltat de obicei aceste servicii după propria conveniență, după cum i-a fost ușor entității, nu după cum e ușor cetățeanului. Marea problemă este că aceste baze de date și aceste aplicații nu comunică între ele, nu sunt interoperabile și lucrăm la acest lucru, să aducem pe toată lumea la masă, să facem ca aceste baze de date să comunice între ele astfel încât să reușim și noi să aplicăm acel principiu „o singură dată”. Adică dacă mergi și depui o dată un document, a doua oară nu ți se mai cere, pentru că statul român îl are și poate să-l acceseze printr-un click.

Nu e un proces ușor, dar e un proces care a început. Avem și niște jaloane cu fondurile europene pe wallet-ul digital, deci portofelul digital, care trebuie implementat până la finalul anului. Asta ne aduce multe beneficii și nouă, ca cetățeni, dar și zonei de business. Și va fi un mare pas înainte, pentru că vom putea să avem în acest portofel digital la început cartea electronică de identitate, dar anul viitor vom lucra să avem și cartea de sănătate și permisul de conducere și, nu știu, tot ce ține de lucrurile de care ne lovim cel mai des în viața noastră în interacțiunea cu statul.

Discussion about this post

Ready for more?