De ce „Pacea lui Trump” e o victorie pentru Putin și o înfrângere pentru Ucraina, Europa și România
Crimeea pentru Putin, capitulare pentru Ucraina, presiune pe Moldova și vulnerabilitate de securitate pentru România. Astea sunt consecințele păcii lui Trump.
Este probabil o săptămână decisivă în ceea ce privește finalizarea cadrului în care se va pune capăt războiului de agresiune început de Rusia în Ucraina. Azi era programată la Londra o discuție între oficialii americani, ucraineni și europeni privind perspectiva încetării războiului, după avertismentele lui Donald Trump că Washingtonul ar putea să se retragă din medierea conflictului, dacă nu există curând progrese în direcția unui acord. Ei bine, delegația americană formată din secretarul de stat american Marco Rubio și Steve Witkoff, trimisul special al lui Donald Trump, a anunțat pe ultima sută de metri că nu mai participă la această întrevedere. Drept urmare, miniștrii europeni de externe au amânat discuțiile.
Potrivit The Telegraph: principalele puncte ale planului propus de americani.
La Londra urma să se discute planul de pace în șapte puncte, potrivit ziarului britanic The Telegraph, prin care Crimeea ar fi recunoscută oficial ca parte a Rusiei și care ar lăsa Ucraina fără o garanție clară de securitate din partea SUA.
Deși nu mai are loc discuția cu aliații europeni și de la Kiev, șeful diplomației americane a anunțat că va reprograma discuțiile de la Londra pentru lunile următoare, în timp ce presa americană vorbește despre faptul că Witkoff este așteptat din nou la Moscova la sfârșitul acestei săptămâni pentru mai multe discuții cu Vladimir Putin. Știm deja că Rusia ar putea fi dispusă să își oprească invazia de-a lungul liniilor de front actuale în schimbul unor concesii semnificative, așa cum explică și BBC News.
Între timp, vicepreședintele SUA, JD Vance, a emis un ultimatum tranșant ambelor părți implicate, avertizând că Statele Unite ar putea abandona complet procesul de negociere dacă nu există un acord rapid, scrie CNN.
Aflat în vizită în India, Vance a declarat că SUA a depus eforturi diplomatice „extraordinare” și că este timpul ca Rusia și Ucraina să ia o decizie clară.
„Liniile actuale [ale frontului], sau undeva aproape de ele, este locul unde cred că vor fi trasate în cele din urmă noile limite ale conflictului”, a declarat miercuri JD Vance după ce a încheiat un tur al Taj Mahal. El a mai adăugat că acest lucru ar însemna că Ucraina și Rusia ar trebui să cedeze fiecare o parte din teritoriile pe care le controlează în prezent.
„Va trebui să existe unele schimburi teritoriale”, a declarat vicepreședintele lui Trump, spunând că, deși granița finală ar putea să nu corespundă exact cu liniile actuale ale frontului, pentru ca luptele să înceteze, ambele părți trebuie „să depună armele, să înghețe situația și să se concentreze pe construirea unei Rusii și a unei Ucraine mai bune”.
Scurt pe doi, mesajul lui JD Vance marchează o schimbare de ton majoră și directă, care pune presiune mai ales pe partea ucraineană, adică pe victimă, care refuză pe bună dreptate orice concesie în privința Crimeei, căci asta ar însemna să dea dreptate agresorului, adică Rusiei lui Putin.
Ce conține planul americanilor?
Planul americanilor i-ar permite lui Vladimir Putin să păstreze aproape toate teritoriile ocupate, inclusiv recunoașterea formală a suveranității Rusiei asupra Crimeei. În schimb, Ucraina nu ar primi nicio garanție clară de securitate din partea SUA.
Cele 7 puncte ale planului, conform The Telegraph:
Încetare imediată a focului și începerea de discuții directe între Ucraina și Rusia — un punct acceptat în principiu de președintele Zelenski.
Ucraina renunță la aspirația de a adera la NATO, dar păstrează dreptul de a se alătura UE.
Recunoașterea formală (de jure) a suveranității ruse asupra Crimeei de către SUA, ceea ce ar reprezenta o ruptură cu politica americană din ultimul deceniu și o încălcare a principiului internațional conform căruia anexările teritoriale nu pot fi recunoscute.
Înghețarea actualei linii a frontului, ceea ce ar însemna că Rusia păstrează aproape toate teritoriile ocupate în regiunile Donețk, Luhansk, Herson și Zaporojie, cu o recunoaștere de facto din partea SUA.
Rusia ar ceda două mici teritorii către Ucraina, inclusiv accesul neîngrădit la gura Niprului și retragerea dintr-o zonă din provincia Herson. În plus, centrala nucleară de la Zaporojie ar trece sub control american.
S-ar adopta acord privind resursele naturale, prin care companiile americane ar primi acces la resursele minerale ale Ucrainei.
S-ar ridica toate sancțiunile americane asupra Rusiei și s-a relansa relațiile bilaterale între SUA și Rusia, inclusiv cooperare în domeniul energetic.
Conform Constituției Ucrainei, nici guvernul, nici parlamentul nu pot renunța la un teritoriu. Acest lucru poate fi făcut doar de către popor în cadrul unui referendum. Și fiind o țară care luptă împotriva invaziei străine, Ucraina are o lege marțială care interzice referendumurile.
Publicația americană Axios citează o sursă apropiată guvernului ucrainean, care a declarat că Kievul consideră propunerea ca fiind foarte părtinitoare față de Rusia: „Propunerea spune foarte clar ce câștiguri tangibile obține Rusia, dar spune doar vag și general ce va obține Ucraina”.
Profesorul Tymofiy Mylovanov, președinte al Kyiv School of Economics, scrie într-o analiză pe X că e de acord cu ceea ce spune The Telegraph despre planul de pace în 7 puncte propus de administrația Trump: că reprezintă o „capitulare”.
Axios mai scrie că Ucraina va ignora complet această propunere și va contraoferta cu un armistițiu de 30 de zile.
Deși criticat ca fiind un plan de capitulare, unii observatori susțin că propunerea reflectă de fapt linia de acțiune deja urmată de administrația Trump, adică o formalizare a faptului că SUA se retrage treptat din procesul de mediere și din angajamentele de securitate ferme.
Conform Axios, acest plan este prezentat ca o „ofertă finală”, iar dacă nu este acceptat de ambele părți, Statele Unite vor ieși din negocieri. Ucraina, în schimb, ar urma să primească garanții de securitate din partea unui grup de țări (exclusiv SUA), dar nu este clar cine ar face parte din acest grup, iar promisiunea amintește riscant de Memorandumul de la Budapesta, care s-a dovedit ineficient în fața agresiunii ruse, atrage atenția Tymofiy Mylovanov.
De la Kiev, mesajul e clar: Ucraina este pregătită să negocieze, dar nu să se predea. Pe de altă parte, Kremlinul a declarat că există „multe nuanțe” în jurul discuțiilor pentru a pune capăt războiului din Ucraina și că pozițiile diferitelor părți implicate în discuții nu au fost încă clarificate.
România și Republica Moldova în tot acest context?
Păi dacă SUA nu mai oferă o garanție de securitate clară Ucrainei, atunci întregul arc de securitate din regiune, de la Marea Baltică la Marea Neagră, devine mai instabil. Iar România, ca stat de frontieră NATO, ar deveni o zonă tampon de facto între o Ucraină nesecurizată și o Rusie potențial reîmprospătată economic și militar.
În plus, Putin, un „premiu geopolitic” precum Crimeea și sudul Ucrainei, oferit prin negociere, i-ar arăta lui Putin că agresiunea aduce rezultate. Deci ne putem aștepta la noi tentative de destabilizare a Republicii Moldova, dar și la activarea din nou a rețelelor de influență rusă în România în diverse forme.
În tot acest context, cu Rusia păstrând Crimeea, flota rusă din Sevastopol va rămâne o amenințare constantă pentru navigație, comerț și securitate regională de la Marea Neagră.
În ceea ce privește Republica Moldova, dacă Rusia este lăsată să păstreze teritorii în Ucraina, Transnistria ar putea deveni un precedent recunoscut tacit. Asta ar face ca regimul dictatorial de la Kremlinul să poată cere statut special pentru Găgăuzia sau chiar să exercite o influență directă asupra guvernului de la Chișinău după alegerile din acest an.
Iar o Moldovă între o Ucraină instabilă și o Rusie întărită riscă să devină zonă gri, imposibil de integrat în UE fără a provoca Moscova. Prin urmare, orice avans în negocierile de aderare la blocul comunitr ar fi mult mai greu de obținut, dincolo de declarațiile de susținere de la Bruxelles.
Ce ar declanșa toate aceste lucruri? Faptul că Moldova ar deveni mai dependentă de puterea politică de la București, atât pentru sprijin diplomatic și economic, cât și pentru securitate. Iar România ar trebui să se pregătească pentru rolul de garant strategic al Moldovei și de eventual avocat al cauzei moldovenilor dacă s-ar ajunge la o agresiune din partea Rusiei. Suntem pregătiți pentru acest scenariu?
Răspunsul sincer, din tot ce am vorbit cu experții în securitate în ultimul timp, este: nu prea. La modul concret, da, România are avantajul apartenenței la NATO și UE, o poziționare geostrategică crucială și o relație istorică privilegiată cu Republica Moldova. Dar toate astea nu sunt suficiente dacă nu sunt dublate de capacitate strategică, coerență politică internă și voință de acțiune pe termen lung.
Adevărul dur, despre care nu se vorbește în această campanie, e că România nu are în prezent o doctrină clară privind securitatea extinsă în Est, adică rolul ei ca pilon de stabilitate pentru Moldova și, indirect, pentru Ucraina și regiunea Mării Negre. O astfel de doctrină ar presupune investiții în intelligence, diplomație proactivă și capabilități militare credibile, nu doar simbolice.
O rușine, aceasta este "pacea lui Trump"! Ce nu a reușit Rusia în atâția ani, a reușit Trump in câteva zile! Rușinos și dureros!