De ce România e fruntașă în UE la traficul de persoane
Am stat de vorbă cu Ioana Bauer, președinta organizației eLiberare și prima româncă premiată la Forumul Economic Mondial de la Davos în 2026 cu distincția „Social Innovator of the Year”.
Ioana Bauer vorbește despre o realitate incomodă: traficul de persoane nu este un fenomen izolat și nici rar. În România și în Europa, el funcționează inclusiv prin rețele interne, români care exploatează alți români, iar acest lucru obligă societatea să renunțe la ideea că fenomenul este „extern” sau excepțional. Traficul este parte din ecosistemul criminalității organizate și se intersectează frecvent cu traficul de droguri, arme sau chiar finanțarea rețelelor teroriste.
Puteți să vizionați/ascultați interviul pe canalul de YouTube @ExplicativRomania, unde vă invităm să apăsați pe clopoțel și să vă abonați. În felul ăsta o să primiți notificări de fiecare dată când postăm. Și va urma să postăm mai des și acolo.
Ioana Bauer vorbește despre provocările aduse de noile tehnologii, în special inteligența artificială, care, deși oferă oportunități de dezvoltare, a facilitat o „pandemie” a exploatării online, în special în rândul copiilor, pe platforme care adesea prioritizează libertatea de exprimare în detrimentul siguranței.
Ioana insistă că nu putem vorbi despre societăți prospere dacă milioane de oameni trăiesc în exploatare, iar traficul de persoane trebuie integrat în agenda marilor decizii naționale, europene și globale, nu tratat ca o temă secundară sau „umanitară”.
Ioana Bauer subliniază că adevărata prevenție nu înseamnă doar reacție penală, ci investiție socială. Vulnerabilitatea oamenilor, de la sărăcie, la lipsa educației și până la lipsa accesului la servicii sociale, este terenul pe care operează traficanții. Fără oportunități reale pentru cei vulnerabili, combaterea traficului rămâne doar o reacție punctuală la cazuri individuale.
Un element inovator major din munca sa este abordarea proactivă: victimele nu sunt găsite pentru că sistemele așteaptă ca ele să se autodeclare.
Iar modelul KOMPASS propune exact opusul, adică identificarea activă a populațiilor cu risc ridicat și intervenția timpurie, inclusiv prin evaluarea riscului, planuri individuale de siguranță și rețele locale de sprijin.
Concret, spre deosebire de abordările clasice care așteaptă ca victimele să ceară ajutor, modelul KOMPASS utilizează planuri de siguranță individualizate și parole de protecție pentru a crea un zid de apărare în jurul celor vulnerabili, demonstrând că soluțiile născute în Europa de Est pot fi scalate cu succes chiar și pe alte continente, precum Africa.
Un punct foarte important în explicația Ioanei este percepția publică greșită. Ea spune că majoritatea oamenilor cred că nu li se poate întâmpla lor: „ne gândim și spunem că nouă nu poate să ni se întâmple… dar asta e o problemă imensă”. În viziunea ei, această distanțare psihologică este unul dintre motivele pentru care fenomenul continuă să existe.
„Am început să lucrez într-un adăpost dintr-o țară de destinație din Europa. Majoritatea persoanelor de acolo erau femei și fete din România și din Bulgaria. Și din discuțiile pe care le aveam cu ele m-a șocat un lucru. Majoritate din ele, dacă nu toate, spunea: știam că traficul de persoane există, știam ce este, dar niciodată n-am crezut că mi se poate întâmpla mie”, spune Ioana Bauer în interviul pentru Explicativ.
Ce trebuie să înțelegem cu toții e că traficul de persoane nu afectează doar victimele, ci slăbește siguranța și potențialul întregii societăți.
Prin urmare, „vaccinul” împotriva fenomenului, spune Ioana, este conștientizarea colectivă, adică înțelegerea faptului că pierderea libertății unei persoane este o vulnerabilitate pentru noi toți. Combaterea traficului devine astfel nu doar o politică publică, ci un test al maturității morale și instituționale a societății românești.