De la Ucraina la Golful Persic: Lumea a intrat într-un război pe care nimeni nu vrea să-l numească „Mondial”
Al treilea? Mai curând patru.
De ceva vreme deja, mai direct sau mai voalat, se vorbește despre al treilea război mondial. Unii vântură ideea pentru că sunt avizi de atenție, iar atenția în epoca lipsei de atenție se obține prin promovarea unor mini-apocalipse, alții o desconsideră.
Unii văd sfârșitul lumii, ceea ce nu este nimic nou având în vedere că așteptăm sfârșitul de pe la începuturi, alții ne îndeamnă să stăm liniștiți invocând nevoia de a nu panica populația.
De parcă a nu vorbi despre ceea ce mulți gândesc, ne ferește într-un fel magic de consecințe. Ca și cum oamenii nu sunt panicați, decât dacă se anunță la televizor sau se scrie pe Facebook.
Diverși istorici și analiști, în principal din lume, deoarece la noi problemele astea sunt dincolo de preocupări și capacități intelectuale, discută „al treilea” de ani de zile.
Fiecare identifică momente diferite care ar marca debutul, crize diferite, domenii diferite. Resurse, geopolitică, tehnologie și bineînțeles religie.
Întrebarea de un milion de puncte este: când considerăm că suntem într-un război mondial? Putem spune asta?
Primul Război Mondial a început ca o ceartă de familie pentru supremație între imperii pe cale de a deveni globale. Dar nimeni nu a anticipat și mai ales nimeni nu putea spune în 1914 că atacul austro-ungar asupra Serbiei va deveni primul război mondial. Cu siguranță nimeni nu anticipa nivelul de măcel industrial, iar șocul a fost imens. În termeni de TikTok: ce-am făcut boss?
Al Doilea Război Mondial a început tehnic cu un război european. Germania a atacat Polonia. În primele luni de după, în ciuda mobilizării, europenii și restul lumii nu credeau că vor urma ani de măcel mondial. De fapt, al Doilea începuse în 1937, cu atacul Japoniei asupra Chinei. Dar fiindcă Europa era centrul lumii, ce se întâmpla în Asia nu era relevant. Deși era extrem de relevant. Al Doilea Război Mondial s-a terminat din nou cu un șoc. Arma atomică.
Într-un proces de escaladare, ambele războaie mondiale s-au terminat cu creșterea capacităților de distrugere. Ambele s-au terminat cu angajamentul de a nu crea un altul.
Războiul Rece nu este considerat în istoria mainstream ca un Război Mondial. Motivul principal este că cele două superputeri nu s-au luptat direct. Dar există suficiente argumente ca perioada să fie considerată un Război Mondial. Cu siguranță a implicat aproape toate țările din lume, din Europa până în Asia, din Asia până în America de Sud și Africa. Al Treilea Război Mondial s-a terminat cu victoria americană. Și, evident, din nou cu promisiunea că e ultimul. Right.
Încă o observație. Între războaiele mondiale, primele trei, a existat o perioda de reașezare, relativă pace. Ca și cum actorii și-ar lua o pauză pentru a-și trage sufletul și a pregăti următorul act.
Suntem în al patrulea? Desigur.
Haideți să vedem un pic. Există două mari războaie, despre care analiștii insistă să spună că sunt locale: Ucraina și Iran.
Dar oricine poate vedea că există puține țări din lume care să nu fie implicate în aceste două zone. Militar, economic, strategic.
Războiul din Iran tocmai se extinde. Am spus la începutul lui că va dura și va escalada prin implicarea unor noi și noi actori. Asta acum o lună.
Recent, huthii au intrat și ei în război de partea Iranului, Ucraina a semnat un acord militar cu Emiratele și Arabia Saudită.
Așadar linia frontului se întinde astăzi între Marea Baltică și Golful Persic. Urmează blocarea Bab-el-Mandeb.
Economic, deja nu există dubii. Este un Război Mondial care afectează întreaga lume. Iar efectele sunt abia la început. De departe criza care vine va fi mult peste problema petrolului și gazului natural. Dar despre asta au mai multe de spus specialiștii în economie. Puteți afla de la ei ce înseamnă criza de îngrășăminte naturale, lipsa de heliu etc.
Militar, taberele sunt destul de conturate și continuă să se întărească prin alăturarea de noi și noi combatanți. Spre deosebire de războiale anterioare, însă, nu există tradiționala împărțire în două. Mai degrabă vorbim despre alianțe de oportunitate, care se formează și se desfac. Un fel de fiecare pentru el și toți împotriva tuturor.
Ideologic. Well.. Al patrulea este cel mai puțin legat de ideologie. Nu există un fundament ideologic. Zero. Nu este despre partea bună contra părții rele, nu este despre religie, nu este despre democrație. Doar este.
De fapt, cea mai mare supărare a presei și a publicului este că nimeni nu mai are chef să creeze un basm pentru a justifica evenimentele. Până acum, cel puțin americanii și occidentalii aveau grijă să creeze o poveste.
Ne luptăm pentru democrație, pentru idealuri, pentru...etc. Acum nimeni nu mai dă doi bani pe povești, ceea ce a lăsat pe mulți dezorientați. Narativele sunt slabe, neconvingătoare, țesutul se vede de pe Lună. Presa este lăsată fără obișnuitele linii de propagandă, oamenii nu mai pot fi liniștiți că sunt de partea corectă. Este ca și cum, hai să lăsăm ipocrizia. Asta e. O să ne căsăpim până nu mai rămâne nimic.
Nu numai că nu mai există adevăr, ci a devenit irelevant. Nu există decât o luptă între diverse minciuni, iar de câștigat au cei care reușesc să își promoveze minciuna mai eficient. Este o luptă între texte scrise de roboți, care nu mai au nici o urmă de moralitate. Breaking. Nici nu își propun.
Cam așa arată al patrulea. Pe scurt.
Cine știe? Poate de data asta nu va mai fi altul.
Autor invitat: Mădălin Hodor este absolvent al Facultăţii de Istorie a Universităţii Al.I.Cuza Iaşi (1999), studii aprofundate cu specializare în istorie medievală universală (1999-2000). Bursier Socrates la Facultatea de Istorie a Universităţii Angers (1999-2000). Din 2000 este angajat al Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivei Securităţii (CNSAS). Este autor al mai multor deconspirări care au marcat societatea românească în ultimii ani.
 | A guest post by
|