Dependența Americii lui Trump de China și diavolul cu „ADN chinezesc” care se ascunde în detalii. Cum arată calul troian din lanțul de aprovizionare al armelor americane
Cred că a venit timpul să vorbim despre problema de care ne cam ferim să vorbim: dependența armamentului american de China. Ce vedeți mai jos e o imagine dintr-un raport făcut de Govini în 2024, o companie americană de software și analiză de date specializată în sectorul apărării. Produsul lor principal, Ark.ai, e folosit de Pentagon pentru a scana contracte și a identifica riscurile din lanțul de aprovizionare.
Ei bine, raportul pleacă de la premisa că baza industrială de apărare a SUA e o „umbră” a ceea ce a fost odată. De ce? Păi, spre deosebire de perioada Războiului din Coreea, când industria americană putea crește rapid producția, lucrurile stau altfel azi.
Raportul avertizează că Statele Unite nu mai au capacitatea de producție necesară pentru a susține un conflict prelungit și pentru a descuraja eficient China.
Iar asta nu-i deloc o veste bună aliații NATO, pentru că practic ne indică faptul că cel mai important membru al Alianței e vulnerabil în fața regimului condus de Xi Jinping.
Ce e cel mai terifiant din tot raportul celor de la Govini? Dezvăluirea faptului că s-a înmulțit infiltrarea furnizorilor chinezi în lanțurile de aprovizionare militare americane. Mai exact, între 2005 și 2020, prezența furnizorilor chinezi în aceste lanțuri s-a cvadruplat, iar dependența de China pentru componente electronice a crescut cu 600% între 2014 și 2022, creând o vulnerabilitate strategică majoră în cazul unui conflict direct cu Beijingul.
Cine are curiozitatea să citească tot raportul (nu e lung, are doar 13 pagini) o să observe că se vorbește foarte clar și despre criza semiconductorilor. Mai concret, analiza celor de la Govini a descoperit că peste 40% dintre semiconductorii care susțin sistemele de armament ale Pentagonului depind de furnizori chinezi.
Iar dependența asta se regăsește atunci când vorbim de arme vitale precum bombardierul B-2 și sistemul de rachete de apărare antiaeriană Patriot. Un exemplu chiar faimos e oprirea temporară a livrărilor de F-35-uri, în 2022, după ce s-a descoperit un aliaj chinezesc într-o componentă Honeywell.
Ca să înțelegem mai clar lucrurile, practic creierul electronic al armelor americane are origini în țara adversă, după cum mi-a descris un prieten care lucrează în sectorul apărării și cu care mă mai consult atunci când am nevoie să înțeleg mai bine cum stau lucrurile în domeniul ăsta.
Deci, ca să nu avem vorbe la procesul de intenție al internetului, Statele Unite dețin cele mai avansate instrumente de luptă din lume. Asta e o realitate pe care nu o poate contesta nimeni. Dar baza lor tehnologică e legată de chinezi, fix cum arată și graficul de mai sus.
Complicăciunea asta din lanțul de aprovizionare al SUA trebuie înțeleasă în felul următor: marii contractori, precum Lockheed Martin sau Raytheon, au contracte directe și strict verificate cu furnizorii lor de prim nivel (tier 1). Aici sunt, de regulă, companii americane sau aliate americanilor, care respectă standarde stricte de securitate impuse de SUA.
Însă, pe măsură ce se adâncește lanțul logistic, vizibilitatea scade dramatic. Mai exact, furnizorii de nivel 1 cumpără subansamble de la furnizori de nivelul doi (tier 2), care la rândul lor cumpără componente electronice de bază de la furnizori de nivelul trei (tier 3).
Acum apare capcana, când am ajuns la nivelul trei. Aici e baza piramidei tehnologice, unde se produc condensatori, rezistori, microcipuri generice și plăci de circuite imprimate. Ei bine, China deține o dominație globală de necontestat în acest sector.
Iar din rațiuni de cost și eficiență, lanțurile de aprovizionare globale au migrat producția acestor componente către Asia. Așa că un furnizor american autorizat de Pentagon poate achiziționa, fără rea-voință, componente electronice de la un distribuitor care, la a treia mână, se aprovizionează din Shenzhen sau Shanghai.
Un raport din 2022 al Pentagonului, adică de pe vremea administrației Biden, avertiza cu privire la dependența de lanțurile de aprovizionare chinezești pentru „microelectronică” și „pământuri rare”.
Iar ce avertiza Pentagonul s-a întâmplat doi ani mai târziu. Reuters scria la final de 2024 despre restricțiile Chinei la exportul de galiu și germaniu (esențiale pentru radare și cipuri).
Prin urmare, modul ăsta în care încă funcționează lanțul de aprovizionare al SUA în ceea ce privește armamentul creează două riscuri existențiale pentru Washington:
Primul este cel logistic, căci în cazul unui conflict deschis sau al unui embargo economic, China are puterea de a „închide robinetul” cu totul. Iar fără aceste piese mărunte, care nu au o valoare de cost foarte mare, asamblarea unui avion de luptă de 100 de milioane de dolari poate fi blocată pentru că nu poți construi un radar avansat fără metale rare și cipuri specifice, iar stocurile strategice sunt limitate.
Al doilea risc e cel de securitate cibernetică hardware. Iar pentru cei interesați există un articol celebru din Bloomberg care a făcut senzație la vremea la care a fost publicat, în 2018. S-a numit „The Big Hack” și atrăgea atenția despre posibilitatea modificărilor microscopice și intenționate ale circuitelor componentelor provenite din China, care pot provoca defectarea echipamentului la primirea unui anumit semnal.
Iar într-un sistem de armament complex, format din milioane de piese, detectarea unui cip „contaminat” la nivelul 3 este echivalentă cu găsirea acului în carul cu fân. Mult noroc celor care se apucă să caute.
Evident, americanii s-au trezit în final. Pe 9 august 2022, fostul președinte Joe Biden semna legea „CHIPS and Science Act” care avea ca scop repatrierea producției de semiconductori.
De atunci Statele Unite au cheltuit sume colosale pentru a încerca să stimuleze producția internă de tehnologie, iar unele companii din domeniul semiconductorilor și-au extins deja prezența în SUA ca răspuns la legislația adoptată.
În plus, administrația Trump se pregătește chiar în aceste zile să finalizeze un acord comercial cu Taiwanul care ar reduce tarifele la exporturile insulei și ar angaja cel mai mare producător de cipuri, TSMC, să investească semnificativ mai mult în Statele Unite, după cum scrie New York Times.
Pentru cine nu știe, TSMC, din poziția de cel mai important producător de cipuri din lume, a finalizat o fabrică în Arizona în 2020 și e pe cale să finalizeze o a doua, care se va deschide în 2028. Mai mult, a promis să construiască încă patru în anii următori, iar în cadrul negocierilor comerciale dintre SUA și Taiwan, compania a fost de acord să adauge cel puțin încă cinci fabrici în acord.
Mai multe companii urmează acum exemplul TSMC, cu planuri de a construi hub-uri de producție în SUA. Numai că producția s-a confruntat anterior cu întârzieri din cauza lipsei de muncitori calificați, după cum scria BBC în august 2025. Iar asta e o problemă care ar putea reprezenta o provocare mai mare pentru extinderea producției de semiconductori în SUA.
Deci, concluzia de moment e că construcția de noi fabrici și crearea unor lanțuri de aprovizionare pentru armamentul american 100% independente de China este un proces care se măsoară în ani și necesită resurse multe și complexe, cu valoare adăugată.
Iar până când americanii vor ajunge la momentul de maximă independență, ei bine, vor trăi în realitatea în care armele lor funcționează, parțial, cu „ADN” digital chinezesc.
Și dacă are cineva îndoieli cu privire la ce am scris aici, să știți că situația a fost confirmată negru pe alb și de un raport din vara lui 2025 făcut de GAO (Government Accountability Office). Practic, agenția asta care se află în subordinea Congresului american și care nu e partizană, deci nu ține cu republicanii sau democrații, ci verifică cum sunt cheltuiți banii contribuabililor americani, a avertizat la doar câteva luni după ce Trump a revenit la Casa Albă că Pentagonul, deși lucrează cu o rețea globală de peste 200.000 de furnizori, navighează practic în orb.
De ce? Păi baza lor de date oferă informații limitate despre țările de origine, iar contractorii federali nici măcar nu sunt obligați prin contract să declare de unde provin toate componentele pe care le folosesc, lăsând astfel poarta deschisă pentru piese din țări cu intenții ostile.
Cel mai îngrijorător aspect subliniat de GAO în raportul său e efectiv lipsa de reacție administrativă de la Washington. Deși oficialii administrației biden și cei ai administrației Trump au recunoscut riscul dependenței străine în lanțul de aprovizionare, nu au implementat măsuri concrete pentru a impune transparență totală în lanțul de aprovizionare. Iar motivul invocat e unul birocratic și financiar. Cu alte cuvinte, există temerea că obligarea furnizorilor să-și divulge sursele ar fi prea costisitoare sau i-ar determina pe aceștia să refuze contractele cu armata.