Dilema de la Washington și planul europenilor de a-l lepăda pe Trump de planurile lui Putin
Donald Trump trebuie să aleagă între a forța Ucraina spre o pace impusă, care ar legitima anexările Rusiei, sau a relua presiunea asupra Kremlinului prin sancțiuni.
Am ajuns la momentul Washington, când Volodimir Zelenski ajunge azi în SUA să se întâlnească cu Donald Trump.
Ușurarea e că nu va merge singur, ci va fi însoțit la Casa Albă de cancelarul german Friedrich Merz, președintele francez Emmanuel Macron, premierul italian Giorgia Meloni, șefa Comisiei Europene Ursula von der Leyen, președintele finlandez Alexander Stubb, secretarul general NATO Mark Rutte și premierul britanic Keir Starmer, care și-a anunțat în ultimul moment participarea. Practic, întreaga arhitectură de putere a Europei se deplasează la Washington pentru a încerca să influențeze decizia lui Trump.
Motivul acestei mobilizări este unul extrem clar, după cum indică și presa internațională: liderii europeni au fost alarmați de schimbarea de poziție a lui Trump după summitul din Alaska cu Vladimir Putin. În urmă cu doar câteva zile, existase un acord de principiu că o încetare a focului trebuie să preceadă orice negociere de pace.
CITEȘTE ȘI: Trump a căzut în jocul lui Putin
Dar Trump a renunțat brusc la acest principiu, părând mai degrabă să adopte planul lui Putin, care prevede cedarea întregului Donbas către Rusia în schimbul unui armistițiu pe liniile actuale ale frontului și a unei promisiuni scrise că Rusia nu va mai ataca Ucraina sau Europa.
Problema e că aceste „garanții” au fost încălcate în trecut, iar Moscova va profita de unele viitoare DOAR pentru a se regrupa și a-și pregăti noua agresiune.
La modul cel mai concret cu putință, analiza europenilor este că Rusia lui Putin nu a făcut nicio concesie reală la întâlnirea cu SUA lui Trump din Alaska. Dimpotrivă, și-a reiterat obiectivele: control asupra Donbasului, slăbirea armatei ucrainene,
neutralizarea aspirațiilor Kievului de a adera pe viitor la NATO și transformarea Ucrainei într-un stat tampon.
În schimb, Trump a renunțat la amenințarea cu sancțiuni suplimentare, inclusiv la restricțiile asupra cumpărătorilor de petrol rusesc, ceea ce a dat Moscovei motive să jubileze deja și să prezinte summitul din Alaska ca pe un real succes. Iar asta s-a văzut prin ce au declarat oficialii ruși.
Ei au spus că obiectivele războiului din Ucraina vor fi atinse, fie militar, fie diplomatic, și au prezentat situația ca pe un pas spre o nouă arhitectură de securitate europeană care să consacre puterea Rusiei. Deci, tradus mai clar, deja propaganda Kremlinului indică faptul că securitatea Europei trebuie decisă abia după ce e întrebată Moscova și își formulează propriile sale propuneri pe care să le pună apoi pe masă și ele să fie acceptate prin folosirea forței.
Prin urmare, întâlnirea de luni de la Washington între Trump, Zelenski, șeful NATO, premierul britanic și cei mai importanți lideri europeni va fi o încercare a europenilor de a readuce discuția la principiile inițiale și de a menține vie unitatea transatlantică.
De altfel, în ultimele ore liderii nordici și baltici au subliniat din nou că o pace justă și durabilă nu poate fi obținută fără o încetare a focului și fără garanții de securitate credibile pentru Ucraina, iar Keir Starmer a mers chiar mai departe, spunând că niciun acord nu poate fi decis fără Zelenski. În plus, Marea Britanie a promis că va sprijini Kievul „atâta timp cât va fi nevoie”, împrumutând poziția de la predecesorul lui Trump, Joe Biden.
Scurt pe doi, europenii încearcă să se înfățișeze ca o voce unitară în fața lui Trump, numai că realitatea geopolitică e mai dură decât ne place să credem, iar poziția delegației cu care se întâlnește mâine Trump la Casa Albă pare mai degrabă una de a limita daunele decât una care să impună agenda.
Pentru Zelenski, miza următoarelor 24 de ore e uriașă. De aceea a transmis deja că Rusia refuză constant orice apel la încetarea atacurilor și că nu dă semne că ar fi dispusă să oprească vărsarea de sânge.
În plus, liderul de la Kiev știe că intră într-o bătălie diplomatică extrem de dură și că are două variante: fie reușește să-l convingă pe Trump să revină la linia europeană care e favorabilă Ucrainei, democrației, securității europene și unității euro-atlantice, fie riscă să se trezească prins într-o negociere rapidă, dictată de Casa Albă și Kremlin, care ar putea transforma Ucraina într-un stat mutilat și vulnerabil și care ar duce, de facto, la dezmembrarea unității NATO.
Evident, se joacă diplomatic în cel mai dur mod pe care ni-l putem imagina, dar nu trebuie să uităm realitatea de pe front atunci când analizăm tot contextul. Iar realitatea e aia în care Rusia continuă ofensiva de vară și obține câștiguri progresive, deși mici, mizând pe uzura armatei ucrainene, în timp ce civilii suferă din cauza atacurilor constante cu drone și rachete.
Și oricine sănătos la cap se uită la big picture nu are cum să nu admită că o pace negociată fără încetarea focului ar permite Moscovei să tragă de timp, să continue atacurile și să capitalizeze militar.
Altfel, e soare la București, e încă lună de vacanță, dar să nu uităm că sunt ore importante pentru viitorul nostru, în care se fixează direcția ordinii de securitate care va guverna continentul european în următoarele decenii.
Ce va face Trump?
E marea întrebare a momentului. Momentan se află într-o poziție complicată, pentru că întâlnirea cu Putin nu a produs nici încetarea focului promisă, nici un cadru clar pentru pace, iar acum președintele american trebuie să decidă spre ce direcție o va lua următoarea lui decizie, după cum inidcă o analiză CNN.
Prima variantă ar fi să revină la vechea sa strategie de a presa Ucraina pentru o pace impusă, chiar dacă aceasta ar echivala cu validarea invaziei ilegale a Rusiei. O astfel de soluție ar însemna acceptarea principiului periculos că granițele pot fi redesenate prin forță, o lovitură directă la temelia ordinii internaționale de după al Doilea Război Mondial. În logica lui Trump, avantajul ar fi o închidere rapidă a războiului de agresiune al rușilor în Ucraina și prezentarea sa ca „făuritorul păcii”.
Există însă și varianta opusă: aceea de a reface presiunea asupra Rusiei, inclusiv prin sancțiuni economice și măsuri punitive care să forțeze Kremlinul să își recalibreze calculele. În interviul pentru Fox News de după summitul din Alaska, Trump a lăsat ușa întredeschisă pentru o asemenea abordare, spunând că ar putea „să se gândească” la acest lucru peste două sau trei săptămâni. Această opțiune i-ar permite să își repare imaginea după summitul ratat cu Putin și să arate că încă are pârghii de influență asupra Moscovei.
A treia posibilitate este ca Trump să se alinieze complet cu viziunea rusă asupra negocierilor de pace. Acceptarea acestei logici ar însemna o „mare înțelegere” care ar avantaja doar Moscova și ar periclita securitatea celor mai importanți aliați ai Americii. Pentru Trump, avantajul ar fi spectacolul politic: un summit trilateral cu Zelenski și Putin, un eveniment cu potențial mediatic uriaș. Dar în realitate, Rusia va fi singurul câștigător de la acea masă.
Ar mai fi și scenariul numărul 4, care ar presupune ca Trump să își piardă interesul pentru un proces de pace complex și de durată. Un astfel de efort presupune negocieri obositoare, concesii succesive și răbdare diplomatică, lucruri care nu se potrivesc cu stilul său, orientat către câștiguri rapide și momente televizate de impact. În lipsa unor „victorii imediate” pe care să le prezinte susținătorilor MAGA, Trump ar putea lăsa războiul de agresiune al rușilor în Ucraina în plan secund, fără o strategie clară. Și varianta asta i-ar vulerabiliza pe europeni, care ar trebui apoi să compenseze protecția și sprijinul american, dar asta va veni la pachet cu costuri uriașe care se vor traduce în multă presiune socio-politică din partea populiștilor pro-ruși din multe țări europene.