Economia viitorului începe fără noi: eșecul României în Tranziția Justă
În timp ce spațiul public este saturat de discuțiile despre scăderea deficitului bugetar, cu accent pe creșterea taxelor și eficientizarea aparatului de stat, miliarde de euro din fonduri europene, esențiale pentru diminuarea decalajelor de dezvoltare din România, riscă să fie suspendate.
Mai puțin cunoscut decât Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR), Programul Tranziție Justă (PTJ) riscă să aibă plățile suspendate de către Comisia Europeană din cauza ritmului aproape stagnant de implementare și a unei gestiuni administrative deficitare.
În iunie 2025, la doi ani și jumătate de la începutul implementării programului, România a reușit să plătească doar 2,64% din alocarea de peste 2,1 miliarde de euro către beneficiari și să nu solicite niciun euro spre rambursare Comisiei – 0% din fondurile alocate. Mai mult decât atât, din datele publice nu se poate afla ce fel de investiții urmează a fi realizate în cadrul singurului apel închis până acum – cel dedicat IMM-urilor, în valoare de peste 750 de milioane de euro.
Fondul pentru o Tranziție Justă a fost creat special pentru județele dependente de industrii în declin sau în transformare. Scopul princial al fondului este acela de a sprijini diversificarea economică și crearea de locuri de muncă decente, tranziția forței de muncă, creșterea calității vieții prin ecologizarea siturilor poluate, precum și îmbunătățirea accesului la energie verde și mobilitate sustenabilă.
Fondul pentru o Tranziție Justă reprezenta astfel o infuzie directă de fonduri nerambursabile pentru investiții publice și private la nivelul unor județe aflate tradițional la coada clasamentului în ceea ce privește absorbția fondurilor europene, precum Gorj, Hunedoara sau Mureș.
Afectate istoric de procesele de dezindustrializare începute în anii 1990, aceste județe se află și astăzi sub pragul de 75% din PIB-ul per capita al UE, pragul regiunilor considerate ca defavorizate în UE. Comparativ, regiunea București – Ilfov atinge astăzi 190% din PIB-ul/capita al UE, la același nivel cu Luxemburg sau Irlanda. Decalajul de dezvoltare din aceste regiuni este evident în indicatori sociali, economici sau de mediu, precum populația la risc de sărăcie sau excluziune socială, participarea pe piața muncii, venitul mediu sau calitatea aerului.
În regiunile miniere, fondurile dedicate tranziției juste sunt complementare celor alocate prin Planul Național de Redresare și Reziliență și deja încasate de Guvernul României în 2022, odată cu adoptarea Legii Decarbonizării. Această lege a creat cadrul legislativ ce reglementează închiderea capacităților de producție de energie pe bază de cărbune și înlocuirea acestora cu 8 parcuri fotovoltaice de 730 MW și 2 centrale pe gaze naturale de 1325 MW.
Deși România a primit cele 3,2 miliarde de euro aferente cererii de plată numărul II, ca urmare a adoptării Legii Decarbonizării, toate investițiile în unități de producție noi înregistrează întârzieri semnificative. Mai mult decât atât, comitetul menit să supravegheze implementarea procesului de închidere a unităților pe cărbune s-a reunit doar pentru a semna regulamentul de funcționare.
În tot acest timp, mesajele politice care cer Comisiei Europene amânarea închiderii deja asumate abundă în spațiul public, în pofida sutelor de milioane alocate prin ajutor de stat de către Guvernul României pentru a acoperi atât cheltuielile cu certificatele de emisii de carbon, cât și costuri operaționale.
Între timp, alte țări au trecut deja de la planuri la rezultate, pe baza unor strategii de dezvoltare locală (Planurile Teritoriale pentru o Tranziție Justă), realizate încă din 2019 și fundamentate pe un proces extensiv de consultare și participare publică la nivel local.
În Grecia, Estonia sau Polonia, Fondul pentru Tranziție Justă sprijină deja hub-uri de bioeconomie, producția de case modulare eficiente energetic sau comunități de energie locală, cu beneficii pentru economiile regionale și naționale. La nivel global, tranziția la un model economic bazat pe surse de energie regenerabilă a devenit deja un fapt împlinit, investițiile în noi capacități de energie regenerabilă reprezentând în 2023 82% din totalul investițiilor globale în noi capacități de producție de energie electrică.
Dacă România nu își respectă angajamentele asumate și nu accelerează implementarea PTJ în 2025, riscă să accentueze trendurile de creștere a sărăciei și depopulării din regiunile lăsate în urmă de dezindustrializarea haotică ce a însoțit tranziția la economia de piață.
Așa cum arată numeroase studii academice, sărăcia acționează ca multiplicator al vulnerabilității la discursul extremist prin erodarea încrederii în instituțiile statului, accentuarea frustrărilor economice și adâncirea polarizării, creând adevărate geografii ale nemulțumirii. Ca o reprezentare în viața de zi cu zi a acestor rezultate, în ultimul tur al alegerilor prezidențiale, discursul euro-sceptic a câștigat în 69 din cele 70 de UAT-uri din județul Gorj, cel mai mare beneficiar al Fondului pentru o Tranziție Justă.
Acolo unde oportunitățile sunt irosite, iar beneficiile apartenenței la Europa sunt concentrate în mâinile unui segment restrâns de populație, apar spații fertile pentru extremism, neîncredere și polarizare, cu efect de multiplicare a provocărilor de securitate actuale.
În fața recentei propuneri a Comisiei Europene privind următorul buget european multianual, în care regiunile lăsate în urmă ar concura pentru fonduri cu diferite alte priorități, nevoia de a valorifica la maximum oportunitățile curente este urgentă.
Prin felul în care gestionează componenta decarbonizării și fondurile alocate tranziției juste, România își desconsideră angajamentele luate la nivel european, riscând nu doar oportunitatea de redresare a economiei într-o direcție competitivă și sustenabilă, ci și pe cea de a adresa una dintre cauzele structurale ale crizei democratice recente – inegalitatea și polarizarea din societate.
Autor invitat: Eliza Barnea - Coordonator al Campaniei pentru o Tranziție Justă în cadrul Bankwatch România. Activitatea sa se concentrează pe legătura dintre incluziunea socială și tranziția verde, colaborând îndeaproape cu Comisia Europeană și guvernul român la toate nivelurile pentru a promova o tranziție mai echitabilă către o economie cu emisii reduse de carbon. Face parte din Rețeaua UE de Experți în Tranziție Justă, JTPeers Experts, și din rețeaua EU Young Energy Ambassadors.
 |
|