Inevitabilul sfârșit politic al lui Marcel Ciolacu se numește Crin Antonescu

Ciolacu pariază pe Crin Antonescu pentru a-și păstra puterea și funcțiile. Dar, cel mai probabil, își sapă în acest moment groapa politică prin această carte, iar Crin e doar lopata.

Marcel Ciolacu și-a legat viitorul politic de candidatura lui Crin Antonescu, sperând că acesta îi va asigura continuitatea ca premier. Însă candidatura lui Victor Ponta și migrarea unei părți din electoratul PSD spre polul așa-zis suveranist pun în pericol această strategie. Iar dacă Antonescu nu intră în turul doi, Ciolacu riscă să fie înlăturat atât de la șefia guvernului, dar și din fruntea partidului.

Foto: Guvernul României via Euronews România

Premierul României și liderul PSD a ales să-l susțină în alegerile prezidențiale din 4 și 18 mai pe Crin Antonescu. Acesta din urmă e susținut de coaliția PSD-PNL-UDMR + minoritățile naționale, care se află în prezent la guvernare.

Problema însă e că Crin Antonescu, dispărut pentru un deceniu din politica românească, nu performează în sondaje și e un candidat șters, care nu mai are contact direct cu electoratul tradițional al PSD și PNL, în ciuda artificiilor de conjunctură pe care le încearcă, în această perioadă preelectorală, cele două mari partide.

O realitate dură pentru conducerea actuală a PNL și pentru liderul PSD, Marcel Ciolacu, e că, la firul ierbii, inclusiv în fiefurile liberale și social-democrate, s-a pierdut controlul. Mulți dintre primari și membri ai celor două partide au aderat în ultimele luni la curentul georgist sau, în cazul PSD-ului, au fost puși în gardă să execute doar direcțiile date de Paul Stănescu, secretarul general al PSD și principalul lider din Kiseleff nr. 10, care va pregăti săbiile pentru tradiționala noapte a cuțitelor lungi în partid, care se va sfârși cu debarcarea lui Marcel.

Imagine cu cotația electorală din 14 martie 2025, ora 21:00, a principalilor candidați la președinția României. Foto: Polymarket - o platformă descentralizată de predicții construită pe tehnologia blockchain, care permite utilizatorilor să parieze în timp real pe rezultatele din diferite evenimente, inclusiv din politică.

Realitatea jocului politic pentru aceste alegeri e că Marcel Ciolacu vede în Crin Antonescu singura garanție că nu va pierde funcția de premier. De ce? Pentru că Crin Antonescu este un candidat aruncat în această bătălie electorală fix pentru a proteja scaunul lui Ciolacu.

De aceea, liderul PSD s-a opus unei susțineri în cursa prezidențială pentru președintele interimar Ilie Bolojan, căci și-a dat seama că, dacă Bolojan câștigă cursa pentru Palatul Cotroceni, lucru foarte probabil dacă ar fi candidat, atunci ar forța o majoritate care să nu-l mai susțină pe Marcel Ciolacu în fruntea Palatului Victoria.

Iar opoziția lui Ciolacu a fost evidențiată de Ilie Bolojan, dacă citim printre rânduri declarațiile din aceste ultime săptămâni. Primind constant întrebări dacă candidează sau de ce nu candidează, președintele interimar a spus că România „nu are nevoie de instabilitate” și că, în calitate de președinte PNL, a semnat un protocol de colaborare cu PSD, accentuând ideea că nu vrea să aprindă certuri în coaliția de guvernare. „A folosi o conjunctură care te-ar avantaja pentru a face gesturi de piroman politic înseamnă că nu înțelegi lucrurile din jurul tău”, a declarat președintele interimar Ilie Bolojan.

PNL a devenit doar un partid-remorcă al PSD

Mai concret spus, Marcel Ciolacu a reușit să-i convingă pe PNL-iști că, dintre candidați, cel care ar menține status quo-ul, adică cartelizarea politică a celor două partide, ar fi Crin Antonescu, nu Ilie Bolojan, care ar avea dorința să schimbe lucrurile în așa fel încât să recapete încrederea cetățenilor în instituții. Și vedem că încearcă acest lucru prin tot ceea ce a făcut de când a devenit președinte interimar al României, semn că Ciolacu a înțeles pericolul și i-a convins pe actualii lideri ai PNL că pot să rămână cu toții la adăpostul guvernării doar dacă îl vor susține pe Crin.

Iar PNL-iștii, părăsiți și de ultima fărâmă de viziune, au acceptat propunerea lui Ciolacu și au zis „PAS” unei eventuale susțineri pentru o candidatură a lui Ilie Bolojan. Iar acesta din urmă a înțeles că nu are susținerea partidului și că nu ar fi sprijinit nici măcar de propriul partid dacă s-ar arunca în bătălia electorală pentru Cotroceni.

În plus, sursele mele din PNL mi-au confirmat că Bolojan a fost forțat de o parte dintre liberalii de frunte să accepte acest aranjament, căci, altfel, Ciolacu ar fi distrus coaliția prin retragerea PSD de la guvernare. Iar PNL-iștii vor musai să rămână mufați la funcții cu orice preț, chiar dacă aceste e mare din punct de vedere politic și înseamnă diminuarea partidului și transformarea lui doar într-o remorcă a PSD-ului. Prin urmare, liberalii nu mai au autonomie politică reală și sunt trași acum de Ciolacu după PSD în deciziile majore ale coaliției.

Pariul pierdut al strategului din Buzău

Marcel Ciolacu are marele merit de a fi înțeles, după ce rușii și-au lansat vizibil operațiunea de război hibrid numită Călin Georgescu asupra României, că singura soluție a țării e drumul euroatlantic, nu Moscova. De aceea, a sprijinit lupta instituțională a statului român cu rețeaua Georgescu din partide, instituții, servicii și justiție. Ciolacu a înțeles că, dacă această luptă e pierdută de tabăra pro-occidentală, puterea pe care o are el acum și privilegiile și afacerile grupărilor de partid din jurul său vor dispărea.

Așa că premierul României, într-un gest de trezire în conștiință, vorba răposatului candidat pro-rus, a ales să lupte pentru interesul României de a se dezvolta. Iar cei care l-au făcut să înțeleagă acest lucru sunt cu adevărat niște salvatori ai României. De ce? Pentru că, în PSD, curentul după 24 noiembrie 2024 era altul. Era favorabil unei apropieri de tabăra așa-zis suveranistă. Iar acest curent nu a dispărut, ci e controlat strategic, din umbră, de același Paul Stănescu, de care vorbeam mai sus.

Lupta cu rețeaua rusă din România, care l-a sprijinit pe Georgescu, a fost câștigată pentru un moment. Iar această victorie, anticipată deja după ce Parchetul l-a pus sub acuzare pe Călin Georgescu, l-a îmbătat pe Marcel Ciolacu, care a început să creadă că el reprezintă nu doar prezentul, ci și viitorul la Palatul Victoria. Și că PSD și PNL au suficientă forță să-l ducă în turul doi pe Crin Antonescu. O iluzie fix ca cea din toamna anului trecut.

Foto: Crin Antonescu/Facebook

Problema, însă, e că Crin Antonescu nu va intra în turul doi, dacă ne uităm la toate sondajele de opinie și punem cap la cap toate calculele politice, iar intrarea în cursă a lui Victor Ponta nu îl ajută deloc pe candidatul PSD-PNL-UDMR să performeze. Iar pentru Ciolacu e o veste îngrozitoare.

#PuieMonta de la Victor Viorel pentru Marcel Ciolacu

Scriam încă din 3 decembrie că războiul intern din PSD se desfășoară între tabăra lui Marcel Ciolacu, care încearcă să mențină partidul pe direcția proeuropeană, și tabăra lui Victor Ponta, care își dorește să preia controlul și să orienteze PSD spre o colaborare cu polul așa-zis suveranist. Atunci se purtau negocieri pentru formarea noului guvern, iar de victoria lui Ciolacu, care însemna la acea vreme crearea unei coaliții și a unei majorități parlamentare, depindea viitorul României.

Ciolacu, realizând că îi este amenințată poziția, a adoptat o poziție fermă pro-NATO și UE, condamnând regimul lui Vladimir Putin și subliniind importanța fondurilor europene pentru dezvoltarea României.

Întâlnirea sa de după turul 1 cu Elena Lasconi și mesajele sale despre continuarea colaborării cu partidele pro-UE au arătat că încearcă să securizeze sprijinul pentru a-și menține controlul asupra PSD. Însă Ponta și susținătorii săi transmiteau un mesaj diferit, insinuând că electoratul PSD nu o va susține pe Lasconi și semnalând o posibilă schimbare de direcție în partid, adică un vot pentru Călin Georgescu, în eventualitatea în care s-ar fi desfășurat turul doi al alegerilor pe 8 decembrie.

Dacă Marcel Ciolacu nu reușea în decembrie să formeze o coaliție cu PNL și UDMR, risca să fie înlăturat de la șefia PSD, ceea ce ar fi dus la preluarea partidului de către gruparea Ponta/Firea/Stănescu. Iar această schimbare ar fi împins PSD mai aproape de o alianță cu partidele așa-zis suveraniste, precum AUR și POT, care ar fi putut da chiar o guvernare. În tot acest context, Călin Georgescu ar fi câștigat alegerile prezidențiale pentru că ar fi avut și sprijinul unei eventuale majorități parlamentare condusă de PSD-ul suveranist și AUR. Dar Ciolacu a reușit să formeze o coaliție care a luptat împotriva operațiunii de război hibird a Rusiei împotriva României.

Foto: Lucian Alecu / Shutterstock Editorial / Profimedia

Acum, scoaterea lui Călin Georgescu din cursa prezidențială prin deciziile CCR și BEC și intrarea lui Victor Ponta în competiția pentru Palatul Cotroceni complică jocul electoral. De ce? Pentru că Ponta, care candidează din poziția de independent, adoptă un discurs suveranist și antisistem, atrăgând atât electorat PSD nemulțumit, cât și pe cel rămas fără un lider clar după eliminarea lui Georgescu.

Iar această dinamică electorală afectează strategia PSD, după cum bine indică jurnalista Andreea Pora într-o analiză pentru Europa Liberă România, care spera să recupereze votanții suveraniști, dar acum se confruntă cu un rival puternic în Ponta, care beneficiază și de susținerea unor rețele media favorabile precum RTV și Gândul.

Pentru Crin Antonescu, intrarea lui Ponta în cursă complică semnificativ strategia electorală, mai ales în ceea ce privește recuperarea electoratului PSD care migrase spre curentul suveranist. În lipsa lui Călin Georgescu, PSD spera să recâștige acest segment printr-un mesaj naționalist moderat, însă Ponta a devenit alternativa mai credibilă pentru acest tip de votanți.

Spre deosebire de Antonescu, perceput drept candidat al sistemului, Ponta poate atrage voturile celor care resping establishmentul și care sunt influențați de mesajele critice la adresa actualei puteri. Iar Victor Ponta critică de zor guvernarea Ciolacu. Și i se și oferă spațiu de emisie foarte mare ca să facă asta. În plus, influența lui Ponta în PSD, chiar și după excludere, nu trebuie subestimată, deoarece mulți dintre susținătorii săi rămân activi în partid și pot influența dinamica votului, mai ales în teritoriu prin rețeaua condusă de Paul Stănescu.

Foto: Colaj YouTube

Un alt factor esențial este cât de mult sprijin poate atrage Ponta din rândul alegătorilor fideli PSD. Relația sa tensionată cu actuala conducere a partidului, dar și demisia sa după tragedia de la Colectiv, l-au transformat într-o figură controversată pentru acest segment de electorat. Totuși, lipsa de entuziasm pentru candidatura lui Antonescu poate determina o parte dintre votanții PSD să migreze spre Ponta, mai ales dacă acesta reușește să se prezinte drept o alternativă autentică la actuala guvernare, după cum se mai arată în analiza din Europa Liberă România.

Foto: Dumitru Angelescu/Libertatea.ro

Dacă trendul continuă, PSD riscă să se confrunte cu o divizare a electoratului, lucru care ar putea afecta serios șansele lui Crin Antonescu de a ajunge în turul doi al alegerilor prezidențiale din luna mai.

Altfel spus, pentru Marcel Ciolacu, pariul pe Crin Antonescu ca unic candidat al coaliției PSD-PNL-UDMR este riscant, iar de succesul lui Crin depinde și păstrarea actualui guvern. Iar acum ajungem la momentul adevărului.

Ciolacu și cazanul cu apă clocotită

Scaunul de premier al lui Marcel Ciolacu e, în acest moment, unul sub care s-au pus deja cărbuni încinși, iar el pare că va fi distrus de orice alt candidat în afară de Crin Antonescu, care va câștiga cursa electorală.

Și Victor Ponta, dar și alți candidați contestă actuala formulă de guvernare, iar asta indică faptul că, după alegeri, dacă nu câștigă Crin, lucru foarte probabil, vom asista la o schimbare radicală a majorității parlamentare și a executivului.

De altfel, vizibil iritat de acest context, pe care eu l-am explicat aici și pe care el îl cunoaște foarte bine, Marcel Ciolacu a declarat vineri, întrebat de reporteri dacă e posibil să fie înlocuit de Ilie Bolojan în funcția de premier după alegerile prezidențiale, că actualul președinte interimar putea să fie prim-ministru „dacă partidul lui câștiga alegerile”.

În plus, în aceeași discuție cu reprezentanții presei, Ciolacu a mai spus că el preferă să facă reformele în liniște și a menționat că guvernul a tăiat 5% din anvelopa salarială, adică din cheltuielile statului cu salariile bugetarilor, dar „nu am făcut-o cu tam-tam”, referindu-se la scandalul iscat de Bolojan după ce a ajuns președinte al Senatului și a declarat că va da aproape 200 de oameni afară și că angajările permanente se fac cu concursuri.

Vineri a fost întrebat și președintele interimar Bolojan despre posibilitatea de a fi premier după alegeri. Acesta a precizat că „pe orice post de decizie, cu cât sunt oameni mai buni, mai bine calificați, cu atât capacitatea de a guverna bine este mai mare”.

„Și asta trebuie să urmărim. Nu neapărat o persoană, ci cât mai mulți oameni pregătiți, oameni calificați, echipe puternice, pentru că schimbările, buna guvernare și proiectele sunt rezultate de echipă întotdeauna”, a adăugat Bolojan, într-o notă diplomatică și detașată, dar care lasă ușa deschisă pentru eventualitatea de a fi numit premier. În plus, într-un interviu de joi, la Europa FM, Ilie Bolojan a declarat că ar fi un lucru bun să intre și USR la guvernare, pentru a întări coaliția.

Așa că Crin Antonescu a rămas singurul colac de salvare politică al lui Marcel Ciolacu. De ce? Păi, răspunsul îl găsim în declarațiile candidatului. El spune că schimbarea premierului este o decizie care aparține exclusiv coaliției de guvernare și Parlamentului.

Foto: captură video PSD/Facebook

Spre comparație, Victor Ponta a declarat de mai multe ori că îl vrea premier pe Călin Georgescu și nu a exclus acest scenariu nici după ce acesta a fost scos din cursă de decizia CCR. Iar în PSD, după cum îmi spun și mie sursele, dar și după cum dezvăluie Andreea Pora, există convingerea că, după alegerile prezidențiale din luna mai, se va schimba guvernul și, oricâte eforturi face în perioada asta Marcel Ciolacu, nu va reuși să-și păstreze funcțiile de premier și de președinte al PSD.

Așa că e important să explicăm de ce are șanse foarte mici să mai rămână premier Ciolacu după alegeri:

1. Dacă președinte iese Nicușor Dan, Elena Lasconi va fi executată de la conducerea USR, iar actualul primar al Capitalei ar forța o coaliție de guvernare și cu USR, care să fie condusă de Ilie Bolojan. Asta înseamnă că Ciolacu ar pleca de la Palatul Victoria și, probabil, PSD ar intra în opoziție.

2. Dacă președinte iese Victor Ponta, atunci puterea din PSD va migra către el și rețeaua sa din partid controlată de Paul Stănescu, iar Marcel Ciolacu va fi forțat să demisioneze. Ponta ar avea șansa să numească un viitor premier și să distrugă actuala coaliție, reușind astfel să ducă la capăt planul din decembrie, acela de a muta PSD-ul spre polul așa-zis suveranist.

3. Dacă iese George Simion președinte, atunci majoritatea parlamentară și guvernul s-ar schimba inevitabil, iar polul așa-zis suveranist ar pune stăpânire pe România. Nici Ciolacu, nici altă forță politică proeuropeană nu ar fi la adăpost de modul negativ și contrar democrației în care se va reconfigura scena politică românească într-un astfel de scenariu.

4. Dacă iese președinte necunoscutul Anton Pisaroglu, și el ar genera o schimbare a majorității parlamentare și a guvernului (la fel ca Simion), care ar arunca țara în brațele rețelelor de propagandă și război hibrid ale Moscovei. Ar fi glonțul al doilea tras de Rusia asupra democrației românești, după cel numit Călin Georgescu, care a pătruns în corp, dar nu a lovit direct în inimă ca să provoace decesul (democrației noastre extrem de vulnerabile).

5. Dacă iese Crin Antonescu președinte, Ciolacu rămâne premier. Doar că victoria candidatului PSD-PNL-UDMR în aceste alegeri nu este deloc asigurată, iar asta înseamnă că Ciolacu stă, în acest moment, pe un scaun de jăratic, cam ca cel din „Capra cu trei iezi” a lui Ion Creangă. Și e doar o chestiune de timp până când acest scaun va începe să ardă. Întrebarea e cine va fi personajul politic care își va asuma public și direct să-l împingă pe premierul Marcel Ciolacu în cazanul cu apă clocotită, unde acesta își va găsi inevitabilul sfârșit politic?

---