În antreprenoriat, orgoliul îți poate spune să ții cu dinții de fiecare procent din firmă pentru ca tu să fii cel care controlează regulile jocului. Maturitatea în antreprenoriat îți arată că acțiunile dintr-o companie nu sunt altceva decât un combustibil și le dai la schimb pentru a atrage oameni mai deștepți decât tine și capitalul de care ai nevoie ca să construiești o rachetă care te va duce departe în toată lumea asta largă.
Un Cap Table sănătos, adică acel document care atestă cum se împart acțiunile companiei și cine cât controlează din ea, nu este cel în care fondatorul controlează totul, ci cel în care fiecare acționar de la masă are un motiv puternic să facă compania să se dezvolte cât mai mult.
Săptămâna trecută am văzut cum se pune preț pe o companie la început de drum și ce înseamnă evaluările pre-money și post-money. Dar ce se întâmplă în momentul în care cecurile investitorilor intră efectiv în cont? Răspunsul se ascunde într-un document pe care orice antreprenor trebuie să îl urmărească cu religiozitate: Cap Table-ul (Capitalization Table). În ediția de azi a Întreprinzătorii explicăm cum se împart acțiunile dintr-un startup și ce înseamnă, de fapt, diluarea capitalului unei firme.
Ce este un Cap Table?
Un Cap Table este foaia de parcurs a proprietății asupra unei firme. Este un tabel simplu (dar cu consecințe uriașe) care centralizează structura de proprietate a unei companii, detaliind cine deține acțiunile, tipul acestora și procentul de control. Este folosit intens de startup-uri pentru a urmări diluarea capitalului în urma rundelor de finanțare.
Dintr-un Cap Table veți afla:
Cine sunt acționarii companiei (fondatori, angajați cu ESOP, investitori de tip angel, fonduri de VC).
Câte acțiuni deține fiecare.
Procentul exact din firmă reprezentat de acele acțiuni.
Tabelul pornește foarte simplu și curat. Avem un fondator A, care are 50%, și un fondator B, care are 50% (dacă e un singur fondator, lucrurile sunt și mai simple, el deține 100% din companie). Însă, pe măsură ce compania ridică runde succesive de finanțare, „plăcinta” începe să se împartă în tot mai multe felii pentru toți oaspeții care se așează la masa ta.
Ce este diluarea capitalului și cum funcționează
Diluarea capitalului reprezintă scăderea procentuală a participației tale într-o companie atunci când sunt emise acțiuni noi pentru a fi oferite investitorilor sau puse deoparte într-un pachet ESOP.
Un mit care circulă frecvent este acela că dacă un investitor cumpără 20% din firmă, el le „fură” fondatorilor din acțiunile existente.
Realitatea e că acel companie creează (emite) acțiuni noi. Numărul tău de acțiuni rămâne același, dar numărul total de acțiuni ale firmei crește. Astfel, felia ta reprezintă un procent mai mic dintr-o plăcintă care a devenit însă mult mai mare, ca să păstrăm analogia cu mâncarea.
Iată și un exemplu practic de diluare a capitalului:
Etapa de start: Ai 100% din firmă. Compania valorează 100.000 €. Valoarea părții tale: 100.000 €.
Runda seed: Ridici 250.000 € la o evaluare post-money de 1.000.000 € (cedezi 25% investitorilor).
După rundă: Mai deții 75% din firmă. Dar de data asta, 75% dintr-o companie de 1.000.000 € înseamnă 750.000 €.
Ai mai puțin din procentaj, dar mai mult din punct de vedere al valorii financiare.
Cât din firmă ar trebui să cedezi în fiecare rundă
O diluare a acțiunilor nesănătoasă la început de drum poate distruge un startup înainte ca acesta să ajungă la maturitate. Ca regulă generală în ecosistemul tech se cedează, de obicei:
Runda pre-seed / angel: 10% - 5%.
Runda seed: 15% - 20%.
Seria A: 15% - 20%
Seria B & peste: 10% - 15% (pe măsură ce compania crește și nu mai reprezintă un risc pentru investitori, cresc evaluările și scade diluarea pe care mai sunt dispuși să o susțină acționarii deja existenți).
Atenție, însă, pentru că există o capcană în care riscă să pice mulți fondatori la început de drum: să dai din start prea mult din firma ta.
Dacă un fondator cedează 40% din firmă la prima rundă de 50.000 €, când va ajunge la seria A va mai avea un procent nesemnificativ din companie. Investitorii mari vor refuza să investească într-un startup în care fondatorii nu mai au destulă proprietate încât să fie motivați să tragă tare.
Contextul local: de la patroni la fondatorii moderni de afaceri
Acum vreo două decenii, antreprenorii români care activau în niște afaceri mai clasice ezitau să ridice capital de risc pentru că refuzau ideea de a ceda chiar și 10% din acțiuni. „Cum să vină cineva străin la mine în firmă și să dea ordine?”, era o întrebare foarte des întâlnită.
Astăzi, fondatorii tech din România înțeleg că este infinit mai bine să deții 20% dintr-o companie de 100 de milioane de euro decât 100% dintr-o firmă de 50.000 de euro.
Iar un Cap Table modern devine o unealtă care-ți asigură această creștere pe termen lung. Așa aduci la masă oameni care vin cu capital, rețele de contacte și experiență pentru a crește valoarea totală.
Jargon buster: Down round protection
Definiție: sunt niște clauze speciale din contracte (cum ar fi anti-dilution provision) prin care investitorii din runde anterioare se protejează împotriva scăderii valorii firmei în runde viitoare, asigurându-se că nu pierd din valoarea capitalului lor dacă startup-ul se reevaluează în jos (adică dacă prin deciziile luate de fondatori, de fapt valoarea companiei a scăzut de la o rundă precedentă).
Resurse pentru săptămâna aceasta:
De încercat: un instrument gratuit precum Carta pentru a vizualiza cum se modifică procentul fondatorilor după runde consecutive de finanțare, pe măsură ce se adaugă noi acționari în Cap Table.
De citit: Venture Deals de Brad Feld & Jason Mendelson, cartea de căpătâi în ceea ce privește termenii contractuali și structurarea acționariatului într-un startup.
Vești din ecosistem
Părinții sunt OK. O aplicație românească încearcă să rezolve una dintre grijile copiilor adulți fără să-și supravegheze părinții
Există un moment în relația dintre copii și părinți în care rolurile încep, încet, să se schimbe. Părinții sunt încă independenți, locuiesc singuri, își văd de viața lor, dar copiii încep să se întrebe: dacă se întâmplă ceva, cât de repede voi afla?
De la întrebarea aceasta a pornit și Parents Are OK, o aplicație dezvoltată de antreprenorii români Răzvan Gîrmacea și Daniel Damian.
Răzvan Gîrmacea a crescut, într-un fel, cu antreprenoriatul în casă. Mama lui avea propriul business, iar el mergea încă din liceu împreună cu ea prin județul Suceava să instaleze calculatoare și rețele. A ajuns apoi antreprenor la rândul lui și spune că, în ultimii 23 de ani, a dezvoltat peste 48 de proiecte. Unele au reușit, au primit investiții sau au ajuns la exit, multe altele au eșuat repede.
După toate proiectele acestea, a vrut să construiască unul care să pornească de la o problemă foarte apropiată de el, să știe că mama lui este bine.
„M-am gândit că ar fi timpul să fac și un startup, cu gândul la ea, care să rezolve o problemă reală. Cu vârsta, accidente se pot întâmpla. Înțeleg și accept asta, dar ține de mine să mă asigur că totul are loc cu decență și respect”.
Așa a apărut Parents Are OK, aplicația pe care Răzvan a lansat-o în vara acestui an împreună cu Daniel și care încearcă să rezolve o situație foarte cunoscută de mulți copii adulți. Părinții lor sau bunicii sunt încă activi și independenți, uneori locuiesc singuri sau la distanță de copii, iar aceștia vor să știe că sunt bine fără să-i sune permanent și, mai ales, fără să-i supravegheze.
Ce vede aplicația și, mai important, ce nu vede
Parents Are OK este aceeași aplicație pentru copii și părinți, dar experiența celor două generații este diferită.
Copilul își creează un cont și generează un cod pentru părinte. Părintele introduce codul și acordă aplicației permisiunile necesare. Din acel moment, ideea este ca el să nu mai trebuiască să facă nimic.
„Scopul nostru a fost ca părintele să nu mai trebuiască să facă nimic după instalare”, spune Răzvan.
Aplicația urmărește dacă părintele se deplasează cu telefonul, prin numărul de pași, și dacă telefonul este deschis și folosit. Monitorizează și conexiunea la internet și nivelul bateriei.
Dacă apare o perioadă de inactivitate mai mare decât cea stabilită, iar implicit sunt 24 de ore, însă intervalul poate fi configurat, copilul primește o alertă.
Parents Are OK nu salvează ce aplicații folosește părintele și nici locația acestuia.
„Prioritatea este păstrarea intimității părinților, fiindcă ne adresăm copiilor cu părinți care locuiesc singuri și sunt funcționali și independenți”, explică Răzvan.
Este una dintre diferențele pe care fondatorii au vrut să le păstreze încă de la început, și anume copilul trebuie să poată afla că ceva s-a schimbat în rutina părintelui fără să știe permanent unde se află sau ce face. Aplicația nu utilizează GPS-ul sau istoricul deplasărilor și nu accesează camera ori microfonul telefonului.
Există însă și o limitare foarte importantă pentru această aplicație: părintele sau bunicul trebuie să aibă un smartphone. Aplicația este disponibilă pe Android și iOS și nu poate fi folosită pe telefoanele clasice, cu butoane.
Un PING de la copil și un PONG de la părinte
Chiar dacă produsul a fost gândit astfel încât părintele să poată uita de el după instalare, echipa a început să adauge și funcții prin care cele două generații pot comunica.
Copilul poate trimite un CHECK-IN, iar părintele primește o notificare pe care o apasă pentru a confirma că este bine. Mesajul poate fi personalizat.
„O parte amuzantă ar fi că acest CHECK-IN poate fi customizat cu orice text, de exemplu, PING și părintele răspunde PONG”, spune Răzvan.
Funcția poate trece peste setarea Do Not Disturb și poate emite un sunet chiar dacă telefonul părintelui este pe modul silențios.
O altă funcționalitate la care lucrează echipa pornește de la problema inversă. Nu doar copiii ezită uneori să-și sune părinții. Și părinții evită să-i sune pe copii pentru că nu vor să-i deranjeze.
Pe telefonul părintelui va putea apărea un widget cu un singur buton, „Sună-mă când poți”. Părintele îl apasă, iar copilul știe că poate reveni cu un telefon atunci când are timp. Este genul de funcționalitate pe care Răzvan spune că vrea să continue să-l construiască pornind de la felul în care oamenii folosesc efectiv produsul.
Copilul este clientul
În modelul Parents Are OK, clientul nu este seniorul, fie el părinte sau bunic, ci copilul adult. „Pentru el, rezolvă problema de a sta liniștit că părintele este în regulă”, spune Răzvan. Tot copilul este, în general, cel suficient de familiarizat cu aplicațiile mobile încât să facă instalarea și configurarea.
După primele șapte zile de testare, utilizatorul poate alege un plan de plată, iar „perioada de probă” este extinsă cu încă două săptămâni, până la un total de 21 de zile.
Primele două luni de existență ale Parents are OK au venit și cu o lecție despre cum ajunge produsul efectiv la părinți.
Răzvan spune că echipa s-a promovat destul de discret, pentru a aduna feedback și a valida ideea. Chiar și așa, Parents Are OK a trecut de 1.500 de utilizatori din 52 de țări și are clienți plătitori în zece țări. Cei mai mulți utilizatori sunt din Statele Unite și România, dar aplicația a ajuns și în Portugalia, Marea Britanie, Suedia sau Italia.
Produsul este disponibil în 15 limbi, iar echipa intenționează să adauge altele pe măsură ce vede de unde vin utilizatorii sau decide să intre activ pe noi piețe. Dar download-ul aplicației nu înseamnă automat și instalarea ei pe telefonul părintelui.
„Mulți copii așteaptă să ajungă ei acasă, la locația părinților, să instaleze ei aplicația direct”, spune Răzvan. Din acest motiv, între momentul în care copilul descoperă produsul și cel în care își adaugă efectiv părintele pot trece 24 de ore sau chiar câteva luni.
O aplicație simplă sau un produs pentru sănătatea părinților?
Răzvan spune că echipa adaugă acum funcționalități noi aproape în fiecare săptămână. Direcția pe termen mai lung nu este însă stabilită definitiv.
Fondatorii se gândesc dacă Parents Are OK ar trebui să meargă, în timp, și către zona medicală și să poată monitoriza în timp real starea de sănătate a părinților sau dacă este mai bine să rămână un produs simplu de monitorizare.
Modul în care Răzvan vrea să ia decizia vine din experiența proiectelor construite anterior.
„De obicei lansez aplicația cu un use-case pe care îl am în minte și, dacă această idee se validează de către utilizatori, construiesc în continuare aplicația pe baza sugestiilor lor”.
Deocamdată, fondatorii încearcă să rămână cât mai aproape de utilizatori. Răspund chiar ei la întrebări și sugestii pentru a înțelege cum este folosită aplicația și ce alte nevoi apar. Iar unul dintre oamenii care continuă să testeze produsul este chiar mama lui Răzvan.
„Mi-a zis că o pot deranja oricând cu asta”, povestește el. Construirea aplicației le-a dat și un nou subiect de conversație și spune că acum vorbesc mai des. Dar pentru el utilitatea produsului se vede tocmai în zilele în care nu apucă să o sune.
„Pentru mine este foarte liniștitor să văd în aplicație că a fost activă recent, chiar dacă trec câteva zile până să mai vorbesc cu ea”.
Și mai există o consecință neașteptată. După ce fiul a construit o aplicație ca să știe că mama este bine, mama a vrut același lucru. I-a spus lui Răzvan că ar vrea să îl monitorizeze și ea, mai ales când călătorește, ca să știe că a ajuns cu bine. Pentru că, până la urmă, grija dintre părinți și copii funcționează în ambele sensuri.
Ne revedem săptămâna viitoare. Până atunci, dacă aveți o întrebare despre startup-uri și anteprenoriat puteți să trimiteți un reply la acest mail și promitem să răspundem sau să o „explicăm” în edițiile viitoare!
