Învingători și învinși. Explicativul alegerilor de la București și reîntoarcerea lui Marcel Ciolacu
Premierul Bolojan iese întărit din competiția asta și intră în 2026 cu un boost politic care-l va ajuta în dezacordurile cu PSD pe deciziile care trebuie luate în coaliție.
Bucureștenii au dat azi un vot de încredere pentru toată țara în proiectul de guvernare al premierului, un proiect care arată bine ca viziune, dar care a fost umbrit de anumite decizii greșite, o lipsă mare de comunicare și de ezitări în ceea ce privește rezolvarea marilor probleme care-i afectează direct pe cetățenii care țin țara în spate.
Bolojan primește însă, prin victoria lui Ciucu, mandatul de a continua reforma instituțiilor, de a limita monopolurile de clan din sectorul public și de a reinstala criteriul competenței acolo unde nepotismul se simte prea confortabil. Votul de azi e, deci, un impuls pentru reconstrucție și ordine administrativă.
Bucureștiul devine laboratorul unui PNL care încearcă să-și regăsească identitatea pierdută în ultimii ani după dezastrul trio-ului Bode-Ciucă-Rareș Bogdan sub patronajul lui Klaus Iohannis.
La București a câștigat ideea de administrație profesionistă, care livrează pentru cetățeni și în care proiectele au termene, banii au destinație, iar deciziile au criterii clare. Asta a demonstrat Ciucu la Sectorul 6, chiar dacă a făcut greșeli și ezitări. Până la urmă a fost reales, deci comunitatea a simțit că face treabă bună.
PNL poate acum să se reinventeze și ar fi un moment bun pentru liberali să recapete electoratul pierdut. În ultimii ani au pierdut exact publicul care le-a adus victoriile din 2019 și 2020: clasa de mijloc, antreprenorii, profesioniștii tineri și oamenii care investesc în urban toate resursele materiale și spirituale pe care le au.
Acum, cu o administrație liberală eficientă, coerentă, lipsită de aroganță și transparentă la Capitală, PNL ar putea recâștiga până în 2028 ce a pierdut și s-ar repoziționa ca partidul orașelor mari din România.
Avem însă și pierzători:
Cel mai mare dintre ei e președintele Nicușor Dan, care a mizat pe candidatul USR. Acesta a subperformat big time și a dus partidul într-o zonă extrem de vulnerabilă politic. Singurul obstacol care împiedică acum azvârlirea USR-iștilor de la guvernare se numește Ilie Bolojan, care le ține acum partea nu din plăcere, ci din oportunitate politică pentru un partener secundar care se raliază în spatele deciziilor sale.
Victoria lui Ciucu împotriva candidatului susținut pe față de președinte e o sancțiune indirectă și pentru modul în care a ales să se comporte Nicușor Dan în primele 6 luni de mandat, evitând problemele majore ale societății și tratându-le adesea ca pe un zgomot de fond, nu ca pe amenințări reale la adresa democrației.
Prctic, victoria lui Ciucu indică faptul că electoratul urban vrea ca liderii politici să nu mai continue să gestioneze România pe modul silențios, ignorând răul care crește la firul ierbii și e viralizat apoi pe TikTok. Bucureștiul cere acum mai mult curaj, mai multă asumare și mai multă direcție, adică o politică a adevărului spus fără ezitare.
Pierde, inevitabil, și gruparea reformistă din PSD, care spera că printr-o victorie a lui Băluță poate să creeze o alternativă internă în partid la gruparea Manda/Olguța/Grindeanu.
Pierd și rețelele PSD care trag cu partidul indiferent cine îl conduce, pentru că știu că sunt răsplătite cu sinecuri și privilegii.
Pierde și AUR oportunitatea de a transforma Bucureștiul într-o platformă națională a radicalismului.
Pierde și Anca Alexandrescu, care se izbește de adevărata realitate, nu de cea pe care a deformat-o în ultimul an și la care lucrează ea. Află acum pe pielea ei că politica zgomotului și a conflictelor artificiale nu poate să răzbească în fața unui bazin electoral care cere o administrație serioasă. Problema însă e că Anca Alexandrescu are resurse să mai ducă lupte electorale, căci electoratul pe care îl reprezintă predomină mai mult în rural, acolo unde zarurile încă nu au fost aruncate, iar cultul „tul doi înapoi” crește cu fiecare scroll.
Avem și doi câștigători de etapă: Ana Ciceală și Sorin Grindeanu
Ana Ciceală reușește ceea ce puțini au crezut că e posibil: să transforme partidul SENS într-un vector politic care poate impune o nouă generație de politicieni în mentalul colectiv. Prin rezultatul ăsta, nesperat de bun pentru un partid cu resurse extrem de limitate, își securizează relevanța politică și demonstrează că există un electorat exigent și critic care refuză atât restaurarea PSD la București, PR-ul USR-ist cu ranga, modul ușor militarizat al PNL, cât și aventurismul așa-zis suveranist al AUR.
Intrarea în „liga mare” e bifată. Ana Ciceală este de acum înainte un nume care contează în orice discuție despre București și viitorul politic urban al României.
Dar totul depinde de ce va face în următorii trei ani. Va trebui să își construiască o strategie de comunicare profesionistă, să își definească mai clar profilul și să folosească experiența acumulată în campania asta pentru a transforma emoția votului într-o identitate politică solidă.
Opoziția de tip „watchdog” în Capitală trebuie să se transforme într-un proiect coerent pentru parlamentare și pentru localele din 2028. Dacă Ciucu performează administrativ, îi poate lăsa puțin spațiu de manevră. Dacă însă dezamăgește, Ana Ciceală poate deveni beneficiara principală a deziluziilor urbane create de victoria din această seară. Bucureștiul i-a deschis o ușă, dar de acum încolo trebuie să aibă disciplina și înțelepciunea politică de a-și susține oportun pledoaria.
Pentru Sorin Grindeanu, rezultatul de la București este în mod cinic exact ceea ce își dorea, chiar dacă mimează acum dezastrul. Un Băluță victorios l-ar fi transformat, inevitabil, într-un pol intern de putere în PSD, cu ambiții naționale și rețele locale puternice.
Faptul că Băluță pierde cursa pentru PMB îl lasă pe Grindeanu jucătorul principal în partid. Totuși, pentru PSD, Bucureștiul rămâne o rană deschisă. Iar Grindeanu va trebui să joace defensiv în lunile următoare, pentru că partidul intră în 2026 cu o vulnerabilitate simbolică majoră creată de aceste alegeri. Va fi în permanență testat pe două fronturi: în interior, de cei care consideră că partidul a pierdut legătura cu electoratul urban, și în exterior, de dreapta liberală reprezentată de tandemul Bolojan-Ciucu care abia așteaptă să câștige teren pe marile teme naționale.
Și mai e un mare perdant azi:
Hubert Thuma de la Ilfov și întreaga rețea care joacă cartea opoziției interne în PNL față de „aripa Bolojan”. Chiar dacă locotenentul principal (primarul Sectorului 1, Geroge Tuță) a băgat capul în poză în seara asta, gruparea din care face parte, interconectată cu PSD, suferă o înfrângere după victoria de a-și impune trei vicepreședinți la vârful PNL.
Thuma a mizat pe menținerea vechilor reflexe de putere, pe complicitățile de teritoriu și pe marginalizarea liderilor capabili să livreze rezultate și care nu se supun baronului galben de la Ilfov.
Faptul că gruparea lui nu l-a susținut pe Ciucu anul trecut la Sectorul 6, iar acum sunt obligați să accepte ascensiunea acestuia la Primăria Capitalei, reprezintă nu doar o eroare de calcul, ci și începutul sfârșitului pentru modul lor de a controla PNL-ul. Iar Bucureștiul tocmai a arătat prin votul de azi că nu mai validează „PNL-ul pesedizat” al combinațiilor de culise, ci „PNL-ul administrativ” care livrează, chiar dacă încă face greșeli.
Altfel, PNL a căpătat încredere în seara asta și un model de urmat, USR e forțat să se redefinească total ca să mai intre în Parlament în 2028 și să nu moară politic, iar PSD e obligat să joace defensiv până la următoarea criză politică pe care să o poată exploata, în timp ce AUR înțelege la finalul acestei zile că marile orașe ÎNCĂ nu sunt gata pentru experimentul așa-zis suveranist.
Reîntoarcerea lui Marcel Ciolacu la Buzău
Să nu trecem totuși peste reîntoarcerea lui Marcel Ciolacu la Buzău. Victoria fostului premier și președinte al PSD la CJ Buzău indică faptul că rețeaua politică de interese pe care a construit-o în anii în care a patronat la propriu acest județ e în continuare eficientă când o cere liderul de clan.
Premierul Nordis, cel care a împins țara într-un deficit bugetar record și care se vedea președintele României prin combinații politice pe metoda Hrebenciuc, se întoarce la locul călduț al originilor unde poate să facă în continuare bani (nu covrigi).
Victoria lui Ciolacu e o ancoră pentru PSD fix în momentul în care Capitala a dat semnalul că virează spre modelul liberal al „administrației care livrează”.
PNL are acum, prin victoria de la Capitală, un loc unde poate să-și înceapă reforma, dar PSD-ul le amintește sec și fără emoție liberalilor, direct de la Buzău: „Nu uitați ce țară guvernați alături de noi”.
Marcel Ciolacu aproape că nu a făcut campanie, căci știa deja în cine își pune sprijinul. Când intri în competiție coordonând un lanț coerent de influențe (primari de comune loiali, lideri locali, companii locale și loialități administrative), nu mai ai nevoie să te ambalezi foarte tare.
Victoria lui Ciolacu e dovada că în teritoriu, față de București, nu se votează un nume cu rezultate, ci o rețea. Asta arată cât de adânc a săpat PSD până la baza țării: nu ca partid de idei, ci ca mașină electorală locală.
Ce trebuie să se înțeleagă din rezultatul de la Buzău e că ceea ce funcționează la București are o relevanță limitată în zonele unde electoratul majoritar e mai slab educat și mai sărac.
Îngrijorător e și scorul mare obținut de candidatul AUR, în timp ce candidatul susținut de USR și PNL a subperformat în ciuda campaniei active.
PNL și USR, dacă vor să supraviețuiască politic dincolo de marile orașe, trebuie să găsească rapid o strategie care să le acopere vulnerabilitățile. Altfel, riscă să rămână un pol de putere al clasei medii urbane și al opiniei publice elitiste. Iar asta ar fi bine pentru cele două partide dacă doar electorat urban ar acoperi România. Dar realitatea e alta.