Polonia își folosește reînarmarea ca să-și întărească armata și industria în același timp. Asta mi-a indicat într-un interviu pentru Explicativ Magdalena Sobkowiak-Czarnecka, secretar de stat în Ministerul Apărării Naționale al Poloniei și responsabilul direct al guvernului polonez pentru programul SAFE al UE.
Ea a fost săptămâna trecută la București, acolo unde a urcat pe scena Impact SEE’26 și a vorbit cu Aman Dogra de la Financial Times despre ce este necesar pentru ca Europa să rămână în siguranță.
Am întrebat-o pe Magdalena Sobkowiak-Czarnecka ce lecție ar trebui să învățăm de la Polonia. „Nu aș îndrăzni niciodată să vă spun ce să faceți. Vă pot povesti doar ce am realizat noi în Polonia”, a spus aceasta. Iar ceea ce a realizat Polonia merită urmărit tocmai pentru că poate fi măsurat.
INTERVIUL INTEGRAL AICI: ⤵️
Mai concret spus, primul pas al guvernului polonez condus de Donald Tusk a fost să mute o parte mult mai mare din banii pentru apărare către producătorii polonezi.
„Când am preluat guvernarea, doar 20% din totalul cheltuielilor pentru apărare erau alocate industriei noastre naționale de apărare. Acum proporția este de 50-50”, Magdalena Sobkowiak-Czarnecka.
Ei bine, ce au făcut poloezii e o decizie de politică industrială care transformă bugetul militar într-un motor pentru fabrici, ingineri și capacitate de producție care se vede apoi direct în propria economie.
Iar în ceea ce privește mecanismului SAFE, proporțiile sunt și mai ambițioase. Potrivit oficialului polonez, aproape 90% din cele peste 43 de miliarde de euro disponibile Poloniei vor fi investite în capacități naționale de apărare.
Explicația ei ar trebui ascultată atent și de către decidenții politici de la București: „Puterea unei țări nu ține doar de numărul de soldați pe care îi are și de echipamentul cu care sunt dotați, ci și de starea industriei sale naționale de apărare”, a mai precizat responsabila guvernului polonez pentru programul SAFE.
De ce contează ce zice? Păi pentru că într-un război mai lung, puterea unui stat stă fix în capacitatea de a înlocui, repara și adapta ceea ce a cumpărat sau are în dotare. Polonezii au înțeles acest lucru și acționează.
Vineri, pe 2 octombrie, în ediția nr. 5 a newsletterului pe apărare și securitate FLANC, am scris exact despre această ruptură: cât durează până când o lecție de pe front ajunge în dotarea armatei.
Iar războiul de agresiune al rușilor în Ucraina arată că un sistem performant astăzi poate fi bruiat sau depășit peste câteva luni. Drept urmare, industria locală devine importantă pentru că poate primi observația militarului, poate modifica soluția și o poate trimite înapoi în unitate înainte ca adversarul să-și schimbe din nou tactica.
Așa că în tot acest context, contractul semnat reprezintă doar începutul procesului. În schimb, viteza cu care sistemul poate evolua decide valoarea lui reală.
Am forțat totuși în acest interviu un subiect destul de dureros: Europa are o problemă de capital când vine vorba de investiții în companii din zona de securitate, tehnologie și apărare.
„Suntem foarte buni la crearea de start-up-uri, dar nu la a le menține în Europa pe măsură ce se extind”, recunoaște Magdalena Sobkowiak-Czarnecka.
Ea recunoaște că multe dintre companiile europene ajung să plece în Statele Unite tocmai în etapa în care prototipul trebuie transformat în produs.
Ce trebuie noi să reținem e că între un test reușit și prima comandă pentru acel produs militar există salarii, componente, certificări și luni în care o companie consumă bani fără să știe dacă statul va deveni vreodată clientul său. Iar în acele luni se pierd start-up-urile europene. Ei bine, acela e călcâiul lui Ahile pentru industrai europeană de apărare și acolo trebuie să ajungă finanțarea pentru propria securitate despre care guvernele vorbesc atât de mult.
Polonezii încearcă să închidă această ruptură printr-o relație directă cu întreaga piață. „Nu împărțim industria în cea națională și privată, în cea mică și cea mare. Colaborăm cu toate companiile”, spune Magdalena Sobkowiak-Czarnecka.
Rațiunea ei și a guvernului polonez este simplă: „Războiul din Ucraina ne-a arătat că schimbările în domeniul capacităților de apărare se produc acum foarte rapid și start-up-urile sunt extrem de necesare pe această piață, cu noile lor tehnologii”.
În practică, pentru Magdalena Sobkowiak-Czarnecka, acest lucru înseamnă necesitatea menținerii dialogului dintre armată (utilizatorul final), ingineri și factorii de decizie, pentru a implementa eficient și la timp noile soluții în cadrul Forțelor Armate.
Rezultatele invocate de Magdalena Sobkowiak-Czarnecka arată și ce ar trebui măsurat. La sfârșitul lunii mai, Polonia a semnat cu propriile companii acorduri în valoare de 120 de miliarde de zloți, adică aproximativ 30 de miliarde de euro. „În cadrul celui mai mare grup, PGZ, veniturile nete s-au dublat, iar numărul locurilor de muncă a crescut cu 1.500. Și acesta este doar începutul”, spune ea.
Cu alte cuvinte, banii pentru apărare au început deja să producă venituri industriale, locuri de muncă și capacitate în țară.
Am întrebat-o pe Magdalena Sobkowiak-Czarnecka și dacă Europa s-ar putea apăra fără Statele Unite. „Facem parte din NATO, iar Statele Unite fac parte din NATO, așa că, desigur, suntem puternici împreună”, a răspuns diplomatic aceasta.
FLANC #05: În război, nu mai câștigă cine cumpără mai mult, ci cine se adaptează mai repede. România trebuie să scurteze drumul dintre test și achiziție
Salut și mulțumesc că ai deschis a cincea ediție FLANC!