M-am uitat eu la live-ul familiei Georgescu ca voi să nu fiți nevoiți să o faceți

Valorile democratice, pluralismul opiniilor și deschiderea față de dialog sunt esențiale pentru viitorul nostru comun. Dar nu și pentru Călin Georgescu.

Înainte de a începe să vă înșir și să vă explic nuanțele tuturor declarațiilor controversate, vreau să vă atrag atenția asupra a doi factori importanți – unul despre noi, Explicativ, unul despre ei, familia Georgescu împreună cu echipa lor de campanie:

1. Explicativ este un produs care urmează exclusiv valori democratice. Așadar, scopul nostru este acela de a ne angaja în discuții cu cititorii noștri, indiferent de ce parte a baricadei se află, pentru că noi tocmai asta urmărim: distrugerea baricadelor și înlocuirea lor cu poduri, la mijlocul cărora să ne întâlnim, să dezbatem, să învățăm unii de la alții și să ne înțelegem. Speranța noastră, bineînțeles, este aceea de a nu ne despărți după ce dezbatem, ci de a vă aduce în realitatea noastră – poate nu de la prima încercare, dar cu timpul.

De asemenea, nu vă vom respecta sau înțelege mai puțin dacă alegeți să vă continuați drumul pe o cărare opusă.

2. Forma preferată de comunicare a familiei Georgescu este monologul. Călin Georgescu preferă să apară acolo unde îi este confortabil – în fața porții sale, live pe rețelele sociale. Nu ia niciodată întrebări, preferă să țină un discurs învățat pe dinafară sau citit de pe prompter, aranjat minuțios înainte. Va răspunde doar la întrebări adresate anterior, dar numai în acest spațiu sigur, niciodată înconjurat de jurnaliști sau de alți oameni, în afara celor apropiați lui.

Forma de comunicare democratică este întotdeauna dialogul, nu monologul de tip autarhic.

Foto: Călin Georgescu/Youtube

Despre decizia „categorică” a poporului român

Printre primele declarații ale lui Călin Georgescu se regăsește o referință la valul de ură propagat cu privire la „decizia categorică a poporului român”. Reamintim faptul că domnul Georgescu a fost votat de 2.120.401 oameni dintr-un total de 9.465.257 participanți la vot în primul tur al alegerilor prezidențiale.

22,94% din 9.465.257 nu înseamnă decizia poporului român, ci doar a unei părți a sa.

Călin Georgescu ar putea vorbi despre „decizia categorică a poporului român” numai dacă ar câștiga turul 2, unde ar trebui să fie validat de majoritate.

Ceea ce numește el „val de ură” reprezintă apeluri disperate ale populației și instituțiilor de presă pentru răspunsuri la nenumăratele întrebări și comentarii asupra declarațiilor sale – lucru complet democratic și necesar pentru un candidat la prezidențiale.

Monolog sau dialog

„Nu e posibil așa ceva, este de neimaginat să nu fii lăsat să vorbești” plus „Nu se dorește să se asculte și părerile noastre”. Până acum, numai asta am auzit: părerile și declarațiile familiei Georgescu, exact cum spuneam, în spații sigure, fără să fie puși în situația de a răspunde la întrebări incomode (cu câteva excepții). Avem multe exemple în istorie (unii dintre voi le-ați și trăit) de monologuri ale unor lideri suferinzi de boala cea mai teribilă a unui șef de stat – cultul personalității.

Acești lideri se vor prezenta în fața noastră vorbind după un script bine învățat și alcătuit, cu citate, cu o blândețe falsă care să gâdile urechile, cu un calm și o stăpânire de sine ieșite din comun.

Scopul interlocutorilor activi, al dialogului, este să pună întrebări care să provoace, să testeze consistența principiilor și să descopere adevărata personalitate și convingerile partenerului de dialog. Așa se întâmplă și în cadru organizat, în dezbateri. Arta monologului o poate stăpâni oricine, pe cea a dezbaterilor și a dialogului doar cei stăpâni pe ei și pe lucrurile în care cred, profund și cu sinceritate.

Presupusa deschidere a României”

„Trebuie deschise toate cărările pentru a ne dezvolta economic – agricultura, industria (…) tot ce înseamnă locuri de muncă.”

Nu înțeleg cum se poate face asta conform planului lui Călin Georgescu și al declarațiilor sale. Călin Georgescu propune reîntoarcerea la cooperative agricole. Atacă toate instituțiile internaționale care au participat la deschiderea României după decenii petrecute în „închisoarea” Tratatului de la Varșovia.

Mai mult, a atacat ideea intrării în spațiul Schengen, vital pentru dezvoltarea economică a țării și industriei prin eliminarea cozilor interminabile de la vămi și fluidizarea fluxului de mărfuri destinate fie exportului, fie importului.

Deci, despre ce deschidere vorbim?

“Putem să ne impunem punctul de vedere”

Și acum, partea care mie mi s-a părut cea mai interesantă: „Putem să ne impunem punctul de vedere.” Oare? Este această impunere democratică? Respectă ea principiul pluralismului, al diversității de opinie și de viziune asupra lumii, fundamentale în această lume liberă, deschisă, democratică, așa cum declară și domnul Georgescu că-și dorește?

Ne dorim o lume în care liderii să-și impună punctele de vedere, iar populația să se resemneze și să se adapteze? O astfel de lume poate imita doar realitatea unui singur om, cu toate particularitățile pe care acesta și le însușește, iar noi, prin natura noastră, suntem profund diferiți, subiectivi, cu trecuturi și realități diverse, cu traume și experiențe de viață care ne-au construit în timp, care ne-au schițat modul în care ne raportăm la lume, la țară, la aproapele nostru și la restul ființelor umane care populează această lume.

Prin fire, suntem susceptibili să ne înconjurăm cu oameni care ne seamănă relativ, dar nu la nivel profund, pentru că astfel ne-am opri complet din procesul de învățare și înțelegere a realității. Ne-am plictisi și am căuta altceva… mai diferit.

Mai mult, România a mai trecut prin „puncte de vedere” impuse de liderii săi: colectivizarea, raționalizarea, lipsa dreptului la liberă exprimare și circulație. Aceste puncte de vedere impuse de Nicolae Ceaușescu nu au fost bine primite la timpul lor. Acum de ce le regretăm?

Impunerea tăcerii, ignoranței și absenței lui Klaus Iohannis a fost la fel de neplăcută. De ce să ne pierdem atunci în alt mandat de punitate?

Este Călin Georgescu alesul lui Dumnezeu sau al poporului?

O altă declarație controversată, de data aceasta a doamnei Cristela Georgescu, este aceea privind alegerea domnului Georgescu prin „minunea și puterea lui Dumnezeu”, sugerând că cei ce nu o recunosc refuză să-l recunoască pe Dumnezeu „în toată măreția sa”.

Așadar, este Călin Georgescu alesul lui Dumnezeu sau al poporului? Pentru că cele două sunt extrem de diferite în ceea ce privește raportarea la rolul de președinte, responsabilitățile acestuia și datoria față de popor. Doar monarhii tirani sau liderii mesianici se consideră aleșii lui Dumnezeu.

Un lider care se consideră alesul lui Dumnezeu va considera demn să răspundă doar în fața lui, nu și a poporului. Va încerca să se investească cu putere peste limite pentru a purta mesajul său - dar și pe cel „șoptit de Dumnezeu” - în lume.

Firul divin

Probabil vă amintiți declarația lui Călin Georgescu cu privire la tragedia cezarienei.

Ei bine, doamna Cristela ne-a mărturisit că a născut de două ori prin cezariană. Cu toate acestea, a citit ea undeva că „se rupe firul divin” (de unde și declarația soțului), copiii născuți natural fiind aduși pe lume „cu blândețe”. Mamele care au născut natural probabil ne pot vorbi despre cât de multă blândețe există în acel proces.

Cine definește viitorul nostru comun?

Așadar, întrebarea pe care trebuie să ne-o punem nu este dacă Călin Georgescu își va impune punctul de vedere, ci dacă noi, ca societate, vom permite ca astfel de perspective să definească viitorul nostru comun.

Valorile democratice nu sunt negociabile, iar testul oricărui lider autentic este disponibilitatea de a răspunde, de a dialoga și de a construi în numele tuturor, nu doar al unei părți.

De la monologuri autarhice și până la declarații mesianice, există un singur fir comun: distanțarea de esența democrației – pluralismul, diversitatea și transparența. Rămâne ca noi, cetățenii, să decidem dacă aceasta este direcția pe care o dorim sau dacă ne asumăm responsabilitatea de a apăra ceea ce, de-a lungul timpului, am construit cu greu: o societate care se bazează pe întrebări, nu pe răspunsuri servite; pe dialog, nu pe tăcere; pe lideri care își știu locul, nu care și-l impun.

---