Marea provocare. Călin Georgescu și Horațiu Potra ajung în fața instanței. Justiția, pusă în fața celui mai mare test din ultimii 35 de ani

Justiția românească se află în fața unei probe decisive. Procesul Georgescu–Potra poate dovedi că statul își apără ordinea constituțională sau, dimpotrivă, că se prăbușește definitiv.

Acum că avem public rechizitoriul de trimitere în judecată a lui Călin Georgescu, Horațiu Potra și grupul de 20 de mercenari care sunt acuzați de tentativă de lovitură de stat, mingea merge în curtea sistemului de justiție unde marea provocare e ca acest dosar să nu repete scenariul marilor eșecuri judiciare din ultimele decenii (dosarele Revoluției, Mineriadelor și cel al represiunii Jandarmeriei de la 10 august) care au trenat ani întregi între parchete și instanțe, pierzându-se în proceduri, complicități și lipsă de asumare.

Foto: Daniel MIHAILESCU / AFP / Profimedia

Societatea românească, prieteni, are nevoie cât mai rapid de răspunsuri clare pentru că încă e traumatizată de anularea alegerilor prezidențiale din noiembrie 2024.

Iar aceste răspunsuri trebuie oferite prin actul juridic, care urmează să fie făcut în acest dosar de o justiție condusă de Lia Savonea și aflată în plină conservare a privilegiilor, autoprotecție, blocare a reformelor și reîntărire a rețelelor de putere din interior.

Cu alte cuvinte, așteptăm ca democrației românești să i se facă dreptate într-un moment în care justiția pare mai preocupată să-i apere pe infractori. Iar asta se vede mai ales din recenta decizie a ICCJ privind revizuirea condamnării lui Dan Voiculescu.

O altă mare provocare a procurorilor va fi să demonstreze că în spatele acestui dosar privind acțiuni împotriva ordinii constituționale se întrevede aceeași rețea de complicități greu de atins juridic.

De ce? Pentru că operațiunea Georgescu s-a realizat cu ajutorul și resursele puse la dispoziție de cârtițe din instituțiile statului și servicii, locuri unde responsabilitățile sunt împărțite și greu de individualizat. Asta face extrem de dificilă o judecată rapidă și corectă, cu atât mai mult cu cât serviciile de informații tind să fie protejate de un strat gros de secretizare.

La modul concret, rechizitoriul care îi trimite în judecată pe Călin Georgescu, Horațiu Potra și 20 de indivizi din grupul său de mercenari se concentrează, în mare parte, pe evenimentele de după 7 decembrie 2024.

Sunt prezentate și detalii despre finanțări obscure (o mașină plătită pe câteva luni, chirii acoperite, bani în numerar) care arată o campanie subterană, dar în linii mari procurorii confirmă ceea ce era deja cunoscut: că după anularea turului 1 al alegerilor prezidențiale, rețeaua Georgescu-Potra a încercat să speculeze haosul politic și să împingă lucrurile către violență.

Rezumatul scrut al rechizitoriului e că Georgescu și-a construit din 2022 o rețea de sprijin pentru candidatura la prezidențiale din 2024, mizând nu doar pe finanțare și susținere politică alternativă, ci și pe posibilitatea recurgerii la violență pentru destabilizarea ordinii constituționale.

Cum nu avea suportul unui partid mare, a încercat să își creeze o infrastructură electorală paralelă, cu sprijin din medii controversate și cu potențiali finanțatori dispuși să investească zeci de milioane de dolari.

Iar Horațiu Potra a jucat un rol central, punându-i la dispoziție o mașină de lux, dându-i bani cash și intermediind discuții pentru finanțare, inclusiv cu controversatul om de afaceri Frank Timiș. În schimb, Georgescu ar fi promis sprijin pentru redeschiderea minelor din România, cu susținere de la „americanii care au lucrat pentru Trump” și „negociatorii Brexitului”.

Procurorii mai arată că rețeaua din jurul lui Georgescu era formată din foști legionari, veterani din teatre de operațiuni și personaje cu legături cecene și proruse, care se întâlneau frecvent și organizau tabere de antrenament cu scenarii tactice de tip paramilitar. În conversațiile interceptate, apropiați ai lui Georgescu vorbesc explicit despre necesitatea de a „pune parul pe ei” și de a recurge la forță, nu la „rugăciuni și speranțe”.

Poate așa înțeleg și sectanții suveraniști că Georgescu, Gândul, AUR, Tucă, Turcescu și vuvuzelele de la RealitateaPlus nu au nicio treabă cu religia sau credința ortodoxă, ci doar se folosesc de ea pentru a obține putere.

Dar nu trebuie să ne ascundem după deget și să spunem clar că marea problemă a acestui rechizitoriu e că documentează efectele, nu cauzele. Nu explică în detaliu ce s-a întâmplat înainte de turul întâi din 24 noiembrie, cine l-a finanțat cu adevărat pe Călin Georgescu în lunile de campanie, ce rețele l-au sprijinit în perioada petrecută la Viena și, mai ales, care a fost rolul serviciilor secrete și al partenerilor externi în momentul în care instituțiile statului au decis măsura radicală a anulării alegerilor.

Va fi foarte important să se răspundă și la întrebările legate de Horațiu Potra. Ce instituții știau că cineva din România are o firmă de mercenari activă în Africa, cu conexiuni directe la Grupul de mercenari Wagner?

Răspunsul la întrebarea asta e necesar, căci faptul că România s-a trezit cu un asemenea „actor” ostil pe teritoriul său, în plină criză electorală, arată că securitatea națională a fost vulerabilizată și serviciile au pierdut capacitatea de a preveni dezvoltarea unor astfel de structuri paramilitare pe teritoriul țării.

Cu alte cuvinte, nu doar tentativa de lovitură de stat în sine trebuie explicată și rezolvată, ci sunt necesare clarificări și despre cum a fost posibil ca astfel de conexiuni cu Wagner să existe fără ca statul român să intervină mai devreme pentru a le neutraliza.

Iar răspunsuri de tipul „nu am avut informații” sau „nu a fost de competența noastră” SUNT EXCLUSE, căci ele vor alimenta lipsa de încredere în instituțiile românești, exact în momentul în care România are nevoie să își demonstreze reziliența democratică.

Altfel, da, e o veste bună că prin acest rechizitoriu sunt aduse în fața instanței niște fapte și personaje. Dar adevărata miză este alta: dacă România poate ieși din logica tergiversărilor judiciare și a complicităților instituționale și dacă statul român poate răspunde întrebărilor grele de mai sus pe care acest caz le ridică (adică cum a fost posibilă desfășurarea acestei operațiuni de imixtiune în alegeri și cine a ajutat din interior, cine a deschis ușa inamicului?).

Tentativa de lovitură de stat pusă la cale de rețeaua Georgescu, Potra și oamenii lor din instituții și servicii este o faptă extrem de gravă, dar cea mai mare vulnerabilitate a României rămâne însă lipsa de transparență asupra contextului din jurul alegerilor din noiembrie 2024 care a făcut posibil ca un astfel de grup să ajungă atât de aproape de punctul de a schimba direcția politică a țării.

Unde suntem în acest moment? În momentul în care neîncrederea generată de anularea alegerilor nu doar că persistă, dar a alimentat creșterea constantă a partidelor populist-extremiste, în special AUR, care capitalizează la maximum frustrările și suspiciunile populației.

Ce trebuie cu toții să înțelegem e că propaganda rusească continuă să sape la temelia instituțiilor și să șubrezească democrația românească, inclusiv prin incidentul cu drona de zilele trecute. Așa că marea provocare nu e doar să condamnăm câțiva indivizi care e clar că sunt niște trădători care merită să înfunde pușcăria, ci și să demonstrăm că statul român încă are anticorpi împotriva propriilor cârtițe care vor să arunce țara în brațele Kremlinului.

Surse aici + citirea integrală a rechizitoriului (primul comentariu).

---