Marele război din PNL: gruparea Thuma de la Ilfov vs Ilie Bolojan

S-au ascuțit tare de tot săbiile în PNL. Partidul e împărțit în doi poli de putere, unul care îl susține pe premierul Ilie Bolojan și altul în centrul căruia este preşedintele Consiliului Județean Ilfov, Hubert Thuma, care controlează mecanismele interne ale partidului.

Hubert Thuma și Ilie Bolojan. Foto: Facebbok & Guvernul României

Ei bine, în ultimele săptămâni s-a desfășurat o ofensivă împotriva premierului, care are ca scop slăbirea lui Ilie Bolojan. Planul grupării Thuma vizează eliminarea sistematică a oamenilor loiali ai premierului din funcțiile-cheie ale Parlamentului, iar prima mutare strategică e încercarea de a-l înlocui pe Gabriel Andronache de la șefia grupului de la Camera Deputaților cu Ciprian Dobre, șeful PNL Mureș și fost șef al CJ Mureș.

Gruparea Thuma vrea să o schimbe din funcția de secretar al Camerei Deputaților și pe Arina Moș, deputată de Bihor și aliată de cursă lungă a lui Bolojan. În locul ei, tabăra de la Ilfov îl promovează pe Alexandru Popa, unul din liderii PNL cu cea mai slabă filială politică județeană, cea din Brăila. E văzut drept un băiat care pupă inelul oricărui șef doar pentru a face parte din gașca care deține puterea.

Atât Dobre, cât și Popa au rolul de a asigura controlul grupării Thuma asupra fluxului legislativ. Adică să informeze gruparea ce legi trec, ce legi sunt blocate și ce amendamente „se strecoară” în textele finale pe care le votează parlamentarii.

De ce reprezintă schimbările astea un pericol pentru tabăra Bolojan? Pentru că, prin acești oameni, gruparea Thuma poate sabota guvernul direct în Parlament, transformând orice inițiativă a premierului într-un eșec sau într-o lege modificată radical în favoarea grupului de interese de la Ilfov.

Pentru a întări ofensiva asupra lui Bolojan, prietenii din PSD ai lui Hubert Thuma au pus și ei presiune publică, în ultimele săptămâni, pe Ilie Bolojan. Însă premierul a taxat public duplicitatea social-democraților, reclamând faptul că, în timp ce ședințele de guvern se desfășoară civilizat, în spațiul public se schimbă retorica.

Cine urmărește jocul politic de mult timp știe că astfel de strategii de subminare, prin crearea unei opoziții în interiorul partidului și al coaliției, sunt menite să erodeze imaginea de mână forte a lui Ilie Bolojan și să pregătească terenul pentru o eventuală schimbare de gardă.

Iar pentru a-și legitima asaltul public la adresa premierului, gruparea Thuma a recurs la „resuscitarea” unor comunicatori vocali liberali, precum Crin Antonescu sau Rareș Bogdan.

Cele două vuvuzele au ieșit la propriu de la naftalină și l-au atacat în ultimele zile pe premier, încercând să construiască, cu ajutorul rețelelor de propagandă din presa centrală (îndopate cu bani publici de la partide), un narativ al ineficienței premierului, acuzându-l de o abordare prea tehnică și lipsită de empatie politică față de baza partidului.

De fapt, ce au comunicat Crin Antonescu și Rareș Bogdan în ultima săptămână a reprezentat o critică mascată la adresa refuzului premierului Bolojan de a accepta trocurile politice obișnuite în baza cărora au bătut deja palma Thuma și cu PSD-iștii.

Iar pentru a diminua din asaltul retoric la adresa sa, Bolojan a mutat strategic spre finalul acestei săptămâni, punând pe masă ideea de „totul sau nimic”. Mai exact, premierul a anunțat că va solicita un vot de încredere în interiorul PNL.

Ce vrea să facă prin mișcarea asta? Să testeze nu doar puterea lui Hubert Thuma, ci și curajul liderilor din PNL de a se afișa deschis împotriva singurului lider liberal care încă se bucură de o cotă de încredere ridicată în rândul electoratului de dreapta, dincolo de nemulțumirea românilor față e măsurile de austeritate.

Bolojan forțează astfel o clarificare necesară, preferând o ruptură onestă unei agonii controlate. Dacă votul de încredere va eșua, scenariul scindării PNL devine aproape iminent. Se vorbește deja pe la colțuri de formarea unui nou partid politic care să devină „polul dreptei” și care ar urma să îi adune laolaltă pe Ilie Bolojan și pe primarul Capitalei, Ciprian Ciucu.

Din această nouă construcție politică ar urma să facă parte, potrivit surselor politice, și mai mulți primari din Ardeal, dar și personalități din societatea civilă.

Bolojan ar oferi practic o alternativă celor dezamăgiți de alianța PNL-PSD și, pentru a se asigura că îi sperie suficient pe liberali cu ruperea în două a PNL, premierul l-a numit zilele astea pe fostul europarlamentar Vlad Gheorghe în funcția de consilier onorific al premierului, transmițând semnalul că, dacă nu i se va da în continuare credit pentru guvernare, atunci își face un nou partid cu oameni care pot să atragă voturi și au deja comunități create în jurul lor.

Pentru PNL, renunțarea la Bolojan ar putea însemna o sinucidere electorală pe termen lung. De ce? Pentru că el reprezintă ultimul „activ” major al partidului și singura garanție că formațiunea mai poate depăși pragul de 10% în intenția de vot prin forțe proprii.

Dacă e să ne uităm clar la contextul politic, fără vreo urmă de emoție, presiunea asupra guvernului Bolojan e direct legată de supraviețuirea rețelelor de sinecuri și interese din companiile de stat și instituțiile publice. Reformele anunțate de premier amenință fluxurile de bani și influență către clientela de partid, iar „mazilirea” sa e prețul cerut pentru liniștea acestor structuri de putere subterană din statul român.

În plus, momentul ales pentru această presiune mai are o miză importantă, care ține de negocierile pentru șefii serviciilor și ai procurorilor-șefi la marile parchete. Iar o majoritate politică docilă și un premier maleabil sunt esențiale pentru taberele din PSD și PNL care vor să-și instaleze oamenii de încredere în aceste posturi-cheie. Bolojan e văzut în toată ecuația asta ca un obstacol major în calea acestor aranjamente.

Dacă ne uităm și la aritmetica parlamentară, ea indică în acest moment că PSD, PNL (aripa Thuma) și UDMR pot face majoritate și fără USR, care ar urma să plece acasă odată cu plecarea lui Bolojan de la Palatul Victoria.

Dar ajungem totuși la momentul în care interesul grupării Thuma se suprapune cu interesul grupării Grindeanu.

PSD-iștii, oricât ar țipa ei împotriva lui Bolojan în spațiul public și oricât ar spune că vor să schimbe „lăutarul”, preferă ca acesta să rămână în funcție suficient timp cât să „încaseze” toate deconturile măsurilor nepopulare.

De ce? Pentru a pregăti covorul ROȘU pentru ca Sorin Grindeanu să preia puterea la rotativa din primăvara lui 2027, într-un moment mai favorabil. Iar premierul Bolojan a dat chiar vineri asigurări, într-un interviu pentru G4Media, că PSD va avea premierul la rotativă.

Prin urmare, bătălia politică din PNL, dacă ar trebui să trecem peste numele Bolojan și Thuma, este despre controlul resurselor statului într-un moment în care în țara noastră trebuie să se reformeze companiile de stat, să se reducă aparatul bugetar și deficitul bugetar, să se gestioneze mai bine fluxurile de bani publici și să facă noi numiri în justiție și la vârful serviciilor secrete.

Dacă premierul Bolojan reușește să împingă înainte agenda sa politică cu reforme, are mari șanse să schimbe nu doar echilibrul de putere din PNL, ci și ecosistemul de putere din politica românescă construit în ultimii 35 de ani în jurul marilor partide.

Dacă însă e blocat, mesajul pentru întregul sistem care își împarte privilegiile, puterea, banii și influența departe de ochii publicului va fi că România rămâne o democrație de negociere internă care a pierdut probabil ultima șansă a acestei generații să devină una de reformă reală.

Bine, ca să nu avem vorbe la marele proces al internetului, trebuie să recunoaștem că premierul Bolojan nu este un politician fără vulnerabilități. Dimpotrivă. De când a devenit premier, a făcut greșeli vizibile, mai ales pe zona de comunicare publică.

Politica la București nu e ca la Oradea. Aici se joacă și emoțional, nu doar administrativ, iar premierul Bolojan nu prea se pricepe la acest joc. Comunică DE CELE MAI MULTE ORI rigid, tehnic și aproape contabil. Lasă cumva impresia unui lider care crede că performanța în guvernare se măsoară doar în rezultatele bune dintr-un Excel, nu în percepția zilnică a oamenilor care vor să simtă concret că viața lor devine mai stabilă și mai predictibilă.

Empatia politică nu e punctul forte al premierului, iar stilul său rece produce inevitabil rezistență în plan public. Dar pe lângă această realitate, reformele pe care și le-a asumat Ilie Bolojan sunt exact genul de reforme pe care România le-a amânat ani la rând.

Curățarea companiilor de stat de sinecuri și reconfigurarea lor pentru a fi performante, disciplina bugetară pentru instituțiile publice și mai ales pentru UAT-uri ori profesionalizarea aparatului public, toate sunt vitale dacă vrem ca țara noastră cea de toate zilele să iasă din logica dezvoltării pe datorie și improvizație.

Dacă nu reușește să implementeze aceste reforme, Bolojan va rămâne doar un premier consumat lent de sistemul pe care a încercat să-l schimbe.

Și pentru că tot vorbim de sistem, mi-a pus un prieten zilele astea întrebarea de 1.000 de puncte: Cine formează acest sistem?

Răspunsul e cât se poate de simplu. Sistemul despre care fac și eu, dar și alții referire e format din politicieni, șefi de agenții, manageri de companii de stat, consultanți conectați la bani publici, rețele locale de partid, zone din servicii, presă și justiție care funcționează în logica influenței și a echilibrului reciproc.

Prin urmare, politicieni ca Sorin Grindeanu sau baroni ca Hubert Thuma sunt expresii ale modului în care sistemul funcționează în ideea de a avea control pe resurse, control pe numiri, control pe fluxul de informație și, mai ales, control pe ritmul reformelor.

Din experiența mea de urmăritor atent la modului în care se mișcă lucrurile în politica românească, sistemul nu respinge frontal schimbarea, ci o încetinește, o negociază, o diluează până devine compatibilă cu supraviețuirea rețelelor existente.

Duritatea acestui sistem vine din capacitatea lui de a rezista indiferent cine e la vârf. Oameni ca Grindeanu reprezintă logica politicului care știe să navigheze statul profund, adică în interiorul structurilor unde foarte puțini au acces, iar oameni ca Thuma reprezintă mecanica internă a partidului care gestionează controlul voturilor, al organizațiilor și al accesului la putere.

Sistemul ăsta e putred moral și politic din punct de vedere al raportării la interesul cetățenilor, dar e în același timp un sistem foarte eficient în autoprotecție prin recompensarea loialității, pedepsirea deviațiilor de la linia decizională și izolarea reformatorilor până când aceștia sunt obligație fie să negocieze, fie să plece.

De asta, misiunea premierului Bolojan e extrem de grea, pentru că are de dus simultan o luptă politică dificilă cu opoziția oficială a extremist-populiștilor de la AUR, dar și cu această masă invizibilă de interese care nu are nevoie să câștige public, ci trebuie doar să nu piardă controlul real.

---