Mi-e milă și rușine. Renunț la cetățenia română din cauza lui Călin Georgescu

O fostă vecină a lui Călin Georgescu a declarat că după 22 de ani în care a purtat cetățenia română ca pe un simbol de mândrie, realitatea din țară a făcut-o să renunțe la aceasta.

Mi-e rușine… Mi-e rușine că am ajuns să fac demersuri pentru a renunța la cetățenia română, pe care am păstrat-o 22 de ani, de când am plecat din țară, și pe care am purtat-o prin lume cu mândrie, ca pe o ie frumoasă și rară…

Foto: Gândul/Youtube

Mi-e rușine de faptul că situația actuală din România mă împinge să renunț la ultima legătură pe care o mai am cu țara pe care am părăsit-o doar pentru că am plecat într-un alt loc, devenit ”acasă” între timp datorită soțului. Recunosc că de fiecare dată când mergeam în țară ca să-mi vizitez părinții și rudele, mi-era drag să scot pașaportul românesc la frontieră. Simțeam emoție chiar și după ore bune de așteptat în coloana de mașini pentru că, nu-i așa?, politicienii români nu au reușit de atâția ani să ridice aceste restricții la frontieră pentru diaspora de care își amintesc doar în ani electorali.

Au fost și momente când pașaportul românesc a fost o povară: am fost verificată în aeroporturi în timp ce restul familiei mele, cu pașaport german, mă aștepta deja dincolo de zona de control. Nu mai menționez situațiile în care trebuia să cer viză ca să călătoresc în unele țări și să aștept săptămâni întregi, în vreme ce copiii mei și soțul ajungeau acolo doar urcându-se în avion. Și totuși, nu am renunțat niciodată la cetățenia română. Am considerat că aceasta e moștenirea mea, la fel ca și limba română. De aceea, mi-am dorit ca fetele noastre să vorbească perfect româna, deși s-au născut și au crescut în altă țară.

Dar tot ceea ce se întâmplă acum în țară și situația absurdă de a-mi vedea apropiați care votează un individ care îi păcălește cu idei absurde (despre chimioterapie, vaccinuri și altele) m-au adus în punctul în care să cred că nu mai există cale de întoarcere pentru România, care se îndreaptă cu pași rapizi spre un neant naționalist-conspiraționist. Îl cunosc pe acest individ, mi-a fost chiar vecin în satul austriac în care locuiesc, este un om de care atât eu și familia mea, cât și alți vecini austrieci, ne-am îndepărtat rapid.

Însă, cum poți să deschizi ochii unei națiuni deja amețite de spiritul de turmă, de analfabetism și prostie emoțională asupra unui om care îi face să creadă că e deștept si cultivat, dar nu e capabil să dea răspunsuri concrete la întrebări concrete? Cel mai elocvent exemplu: susține public că a stat până acum în chirie, dar noi, vecinii lui, știm în ce vilă din Austria a trăit. Cum să dai crezare teoriilor pe care le susține viitoarea posibilă prima doamnă, care își exprimă părerile despre modă, alimentație, medicină de parcă ar avea studii de specialitate? La fel și el, Călin Georgescu. Doctor în pedologie nu înseamnă medic, dar votanții pensionari sunt mințiți că este doctor și, ca atare, are dreptul să vorbească despre sănătate.

E murdar că se folosește de Dumnezeu ca să convingă masele de credincioși să-l voteze. Mi-e milă de cei care se lasă trași în mocirlă auzind numele lui Iisus „propovăduit” de un individ care știe să mintă pupând icoane cu zâmbet viclean.

Mi-e milă de un popor din care fac și eu parte încă, pentru că mereu ne-am tras singuri în jos și ne-am împiedicat în propriile picioare.

Mi-e milă de copiii mei, cărora le las ca moștenire o limbă română pe care mi-aș dori să o vorbească cu mândrie… Însă eu, personal, nu mai vreau să fiu identificată ca româncă.

România, te-am iubit!

Autor invitat: Rebeca Grötzschel - Senior Recruiter/Expert în a consilia clienții cu privire la toate aspectele recrutării moderne

---