Misiunea lui Nicușor: să se transforme în Tom Cruise în următoarele două săptămâni

Acum că s-a dus euforia de moment, haideți să facem un pas în spate, să ne dăm două palme, să bem un pahar de apă rece și să ne uităm rațional și fără emoție spre turul doi.

Nicușor Dan are, în acest moment, în ciuda speranțelor unora, șanse mici să-l bată pe George Simion. Și doar abilitatea sa de negociere din următoarele două săptămâni cu restul actorilor politici, plus trezirea în conștiință a românilor și ieșirea lor în număr mare la vot pe 18 mai pentru o Românie europeană, îl va ajuta să ajungă la Palatul Cotroceni și să evităm dezastrul și întunericul.

Matematic, cum îi place lui Nicușor Dan, ecuația e aproape imposibilă în această primă dimineață de după alegeri. Voturile pesediștilor + voturile lui Ponta, dar și unele din voturile lui Lasconi se duc, încet, dar sigur, către Simion în turul doi. Iar pentru a răsturna balanța, e nevoie de o mobilizare istorică, de peste 11 milioane de oameni, ceea ce, la acest moment, pare un vis frumos, aproape imposibil de realizat.

Mai mult, mobilizarea ar trebui să fie pro-Nicușor pentru ca el să aibă șanse să-l prindă din urmă pe George Simion. Dar cine crede asta ignoră faptul că și tabăra georgist-simionistă se va mobiliza pentru a-și unge pe tronul prezidențial candidatul.

Pentru toți cei care cred că finala din 18 mai e o luptă între un „tehnocrat corect” și un „populist periculos”, trebuie spus ceva foarte important: nu ajunge să ai dreptate ca să câștigi. Trebuie să construiești poduri și să unești ce e separat. Adică e nevoie să vorbești inclusiv cu cei care n-au fost niciodată de partea ta sau cu care te-ai atacat (Lasconi, Funeriu, Crin, Ponta).

Așa că Nicușor are nevoie, acum mai mult ca oricând, să-și scoată haina rigidității politice și să îmbrace cămașa de negociator. Dacă vrea să fie președintele României, nu doar liderul Dreptei, al USR-iștilor sau al celor care trăiesc în bule online urban-educate, trebuie să coboare în realitate. Realitatea aia în care PSD are în continuare o mașinărie de partid care produce voturi. În care Ponta are votanți. În care oamenii din sudul țării, din rural, din diaspora conservatoare l-au preferat pe Simion.

Pentru că trebuie să spunem un lucru: Nicușor e câștigătorul secund al alegerilor, căci a reușit să intre în finală. Dar a pierdut în fața lui Simion în diaspora și în fața lui Crin la ponderea voturilor pe țară. Iar pentru a ajunge președinte, are nevoie să repare acest dezechilibru.

Prin urmare, intrarea lui Nicușor în turul doi e o performanță, da, dar și o mare capcană. De ce? Pentru că, în acest moment, nu are un bazin electoral suficient și nici sprijin instituțional solid. Iar pentru a bloca victoria lui Simion, Nicușor trebuie să înțeleagă că victoria nu se obține doar prin apeluri la valori, ci și prin construirea unui compromis politic. Asta presupune o discuție asumată cu PSD. Căci o mare parte din PNL și UDMR va migra către el. Însă nu va fi suficient.

Și evident că Nicușor nu trebuie să facă o alianță cu PSD, ci să pună pe masă un calcul rece cu o formulă de win-win situation: în schimbul sprijinului, Nicușor să asigure că actuala coaliție rămâne în picioare și că PSD va fi partidul care dă premierul. Sau să negocieze un sprijin informal al social-democraților pentru un guvern minoritar PNL/USR/UDMR + minorități.

Problema pentru Nicușor e că PSD nu mai are lider în acest moment. Ciolacu a mizat total pe Crin, a pierdut partidul, guvernul și chiar busola strategică a PSD. Acum există trei variante pentru PSD-iști: să rămână în coaliție și să negocieze un nou premier cu Nicușor, să se retragă de la guvernare și să lase PNL/USR cu un guvern minoritar sau să se rupă, măcar informal la votul din 18 mai, cu o parte semnificativă migrând spre Simion în așteptarea noului lider care ar putea să-i ducă într-o nouă configurație politică guvernamentală PSD+AUR+POT.

Toate aceste variante arată că Nicușor nu poate câștiga fără un gest de maturitate politică, adică să arate o deschidere sinceră către electoratul lui Crin, Ponta și Lasconi, cu care s-a luptat la baionetă în campania de dinainte de turul 1.

Iar aroganța multora din tabăra „nicușoristă” trebuie abandonată, mai ales în online. Și o spun în cel mai obiectiv mod cu putință. Fără moderație, fără capacitatea de a include votanți diferiți de ai săi, Nicușor și activiștii săi nu doar că vor pierde turul doi, ci vor contribui activ la înscăunarea unui model politic care va rupe ireversibil apartenența la democrație a României.

Dacă, în aceste două săptămâni, Nicușor Dan rămâne în bula lui, între fani agresivi și sfătuitori ideologizați, pierde. Și pierde tot. Iar odată cu el, pierdem cu toții. În schimb, dacă își asumă că trebuie să construiască o majoritate, să-i spunem morală, una largă și imperfectă, poate câștiga. Dar va trebui să facă, mai ales fanii săi înfocați, ceva ce n-au făcut niciodată: să asculte, să ierte măcar de context, să explice, să tolereze.

Oricum, ne așteaptă o confruntare între două Românii care nu se mai privesc în ochi: una furioasă și bine organizată, alta dezbinată și prinsă în orgolii. Iar în joc e soarta României.

Și pentru că această poveste trebuia să aibă și o ironie amară, ea se numește Victor Ponta, care a devenit personajul cu cele mai mari șanse să influențeze decisiv finala prezidențială, ținând cont de cele peste 1,2 milioane de voturi pe care le-a obținut. Și cu el ar trebui să vorbească Nicușor Dan, dar și cu doamna Lasconi. Dacă ar fi inteligenți, USR-iștii ar negocia cu Lasconi o susținere pentru ND, tocmai ca să nu migreze electoratul său spre Simion din furie sau să nu mai iasă la vot.

Deci, după cum vedeți, fiecare vot va conta. Altfel, turul 1 a demonstrat un lucru clar: românii vor altceva. Mai bine de două treimi dintre voturi s-au dus spre candidați anti-sistem sau anti-status quo. Dar direcția nu e una unitară. E împărțită între progres și izolaționism.

Vezi și LIVE-ul de alegeri aici: Finala pentru Cotroceni: Nicușor vs. Simion. Două lumi, o singură Românie de ales pentru viitor

---