Moartea visului american și societatea paranoică a lui Donald Trump. SUA își transformă cetățenii în „teroriști” pentru a legitima violența

Se schimbă lumea sub ochii noștri. Iar democrația americană, așa cum o știam noi, a apus sub Trump.

Incidentul violent petrecut miercuri în Minneapolis, când o femeie de 37 de ani, identificată drept Renee Good, cetățean american și mamă a unui copil de 6 ani, a fost împușcată mortal de un agent al Serviciului pentru Imigrare și Vamă din SUA arată că agențiile americane precum ICE nu mai sunt executanți ai legii, ci au devenit instrumente politice care acționează agresiv sub protecția retoricii prezidențiale pentru a o valida.

Foto: X and CNN.com

Femeia, care protesta față de raidurile ICE din cartierul ei, a fost ucisă în timp ce încerca să părăsească zona la volanul SUV-ului său. Deși videoclipurile care circulă pe internet și în presa americană arată că mașina se punea în mișcare de pe loc, fără viteză, și că agentul aflat în partea stânga față ar fi avut timp să se ferească, acesta a ales să deschidă focul de trei ori, țintind direct spre capul șoferiței.

Asta arată o discrepanță majoră între acțiunea letală și pericolul real care ar fi fost reprezentat de femeie. Însă adevărul nu a oprit-o pe Kristi Noem, șefa Departamentului pentru Securitate Internă din SUA, să manipuleze. Ea a catalogat-o pe victimă drept o „revoltatoare violentă” și o „teroristă domestică”, susținând că aceasta și-a transformat mașina într-o armă.

Evident, Trump a îmbrățișat și el imediat aceeași retorică, validând practic execuția publică a femeii ca fiind un act legitim de „autoapărare”.

Ideea de a transforma la nivel declarativ o femeie care protesta într-o „teroristă” pentru a justifica uciderea ei arată cum abuzul de putere a devenit o normă prin care administrația MAGA își impune controlul social.

Pentru actuala putere de la Casa Albă, protecția cetățeanului a devenit secundară în fața impunerii ordinii cu orice preț. Iar ceea ce vedem acum, inclusiv prin comportamentul lui Trump în materie de politică externă, e o Americă profund schimbată (sau mai bine spus „trampizată”), unde principiile democratice tradiționale cedează în fața unui stil de guvernare autoritar și tranzacțional.

Problema și mai mare e că Donald Trump nu e cauza, ci simptomul unei modificări structurale de ordin social și cultural în SUA și la nivelul întregii societăți occidentale.

Modificările astea se simt mai ales prin faptul că marile consensuri care au susținut ordinea liberală decenii la rând după război și au făcut Occidentul (Europa și SUA) să prospere s-au erodat în era dictaturii algoritmilor care a fragmentat realitatea obiectivă în milioane de adevăruri alternative livrate propagandistic în bulă pe rețelele sociale.

Prosperitatea și stabilitatea în SUA și UE s-au bazat decenii la rând pe un set de valori comune și pe încrederea în instituții și experți, un consens care astăzi a fost dinamitat de modul în care funcționăm pe rețelele sociale. Mai clar spus, utilizatorul prins în propria bulă nu mai e expus dezbaterii, ci doar confirmării propriilor prejudecăți, lucru care a dus la dispariția terenului comun de dialog.

Iar atunci când dispare energia și frumusețea dialogului, democrația nu mai e o piață a ideilor, ci un câmp de luptă între realități paralele, unde compromisul este văzut ca o slăbiciune, iar adevărul factual devine irelevant în fața validării emoționale oferite de „tribul” digital.

În acest context nu avea cum să apară altceva decât o societate occidentală introspectivă, așa cum o definește Anne Applebaum în cartea „Amurgul Democrației: Seducția autoritarismului”, care se manifestă prin duritate și e profund tranzacțională.

Iar Trump a devenit imaginea acestei societăți.

Direcția asta spre care merge lumea e una nașpa rău de tot. De ce? Pentru că respinge din start complexitatea lumii globalizate în favoarea unor soluții simpliste, aplicate prin forță și ambalate în dezinformare. Cea din urmă caracteristică îi face pe oameni să se simtă amenințați cultural și/sau economic și să se retragă în identități defensive, căutând lideri care nu promit unitate, ci răzbunare și protecție împotriva „celorlalți”.

Și trumpismul, prin ideologia MAGA, a reușit să captureze această anxietate colectivă și să o transforme într-o armă politică. Dar solul fertil pentru acest tip de autoritarism a fost pregătit de ani de alienare socială și de eșecul elitelor liberale occidentale de a înțelege că promisiunea liberală nu mai rezonează cu o mare parte a populației.

Fractura asta între oameni a permis ascensiunea unor extreme politice care ideologizează zilnic mințile în online, fie că e vorba de TikTok, X, Facebook sau alte platforme sociale. Ce se întâmplă mai exact cu aceste persoane e că sunt parcă virusate cu ceva ce provoacă tribalism feroce și o dorință puternică de a distruge tot ce nu se aliniază viziunii lor înguste.

Și să nu ne facem iluzii că nu vedem fenomenul. El e global și simetric. În SUA, republicanii MAGA sunt port-trapelul acestei mișcări. În Europa, curentele naționalist-populiste (precum sunt spre exemplu „georgiștii” în România) propovăduiesc ura față de tot ce este străin sau modernizator.

Separat, ultra-progresiștii adoptă o rigiditate morală similară, anulând orice opinie divergentă. Aceștia, grupați în ceea ce se numește extream stânga americană și europeană, au început deja să propovăduiască moartea capitalismului ca fiind soluția supremă pentru a schimba lumea. Nu oferă însă și soluții fiabile la această schimbare pe care o cer.

Ei bine, numitorul comun al acestor tabere nu e doctrina, ci însăși violența simbolică și verbală, refuzul coexistenței și convingerea fanatică de a deține monopolul adevărului absolut. Asta a transformat competiția politică dintr-o dezbatere democratică într-un război de exterminare a adversarului.

Iar asta l-a înscăunat din nou pe Trump la Casa Albă.

Și odată revenit la putere, el a accelerat această derivă, transformând instituțiile statului american în prelungiri ale voinței politice, unde loialitatea față de „cauză” primează în fața procedurilor.

Etichetarea opozanților sau a protestatarilor drept inamici ai statului legitimează violența împotriva lor. Asta crează un precedent periculos pentru orice democrație, căci abuzul de putere nu mai este o excepție sancționabilă, ci devine o metodă de intimidare și de suprimare a disidenței.

Prin urmare, faimosul concept de vis american, adică acea promisiune de libertate și deschidere care a inspirat generații întregi, s-a metamorfozat aproape ca-n Kafka și sub ochii noștri într-un coșmar autoritar, definit de conceptul de „societate introspectivă” despre care vorbește și politologul american Robert Kagan în savuroasa sa carte „The Jungle Grows Back: America and Our Imperiled World”.

O recomand cu plăcere pentru că explică ce se întâmplă când SUA (văzută decenii drept jandarmul planetei) devine introspectivă și se retrage (prostia aia cu „America First”). Kagan indică faptul că ordinea liberală nu e ceva natural, ci o stare care trebuie întreținută. Fără această stare, lumea revine la legea junglei și a forței brute, adică exact contextul care permite abuzuri externe precum dorința de a anexa Groenlanda sau interne ca cel de miercuri din Minneapolis.

Ce e America acum? O loc care și-a dat jos haina de societate extrovertită și de garant al securității globale și s-a îmbrăcat în haina izolării paranoice și narcisiste. Vă sună cunoscut? Evident că da. America de azi e o societate după chipul și asemănarea lui Donald Trump.

Într-o astfel de societate, energia colectivă nu mai e canalizată spre construcție sau alianțe strategice, ci e consumată într-o obsesie toxică pentru inamici imaginari și conflicte interne.

Cu alte cuvinte, într-o societate introspectivă nu mai există principii precum drepturile omului, ci doar interese. Relația cu alții devine strict o afacere pe ideea „ce îmi iese mie din asta?”, iar dacă un imigrant are probleme, puterii politice nu îi mai pasă de umanitatea lui, ci îl vede doar ca pe o amenințare la adresa resurselor sale.

E o capcană psihologică aici. Susținătorii unei astfel de societăți sigur nu au făcut în viața lor o oră de terapie, că dacă ar fi mers sigur le-ar fi spus orice terapeut că atunci când stai prea mult „în casă” și te gândești doar la tine, nu te vindeci de frică, ci o amplifici. Atunci apare narcisismul și paranoia, iar pe fondul oboselii date de anxietate, începi să vezi pericole peste tot.

Așa e și cu o națiune, introspecția politică exagerată (nu aia care e făcută cu apel la trecut și pentru vindecare) duce la construirea de ziduri (reale și imaginare).

În copilărie, când mă duceam la bunicii din partea mamei în satul vecin de Palanca, aveau ei un vecin care avea episoade când se baricada în casă cu tot cu familia (o soție și doi copii) și începea să se certe cu ei. Eu mă mai jucam cu unul din copiii lui și când nu-l lăsa la joacă îl întrebam pe unchiul meu ce se întâmplă, că auzeam urlete din casa respectivă și farfurii sparte.

De multe ori se recurgea și la violență domestică. Mi se spunea că iar e vecinul convins că oamenii din sat vor să-l fure. Omul avea o plantație de struguri și făcea vin. Firește, nu-l fura nimeni, dar omul trăia în propria paranoie. Fix cum face acum America. A devenit un fel de „cetate asediată” în propria minte a lui Trump și a celor care formează tribul MAGA.

Iar consecința finală și cea mai gravă a acestei replieri nevrotice e tocmai normalizarea violenței de stat, privită eronat ca o formă legitimă de „autoapărare”.

Uciderea femeii din Minneapolis fără scrupule de către un agent ICE nu e un accident, ci rezultatul direct al acestei introspecții paranoice: când statul se simte doar sub asediu, instituțiile de forță devin gardieni agresivi ai tribului politic (fie el MAGA sau de orice altă natură) și îi iau singure permisiunea politică de a elimina orice „intrus”.

Mă doare sincer, ca iubitor de democrație, să văd cum e numită în scop propagandistic o protestatară în „teroristă” doar pentru a se justifica execuția ei.

Momentul de miercuri din Minneapolis confirmă practic că democrația liberală americană despre care am învățat eu la școală și de care am fost îndrăgostit a cedat locul unui regim al fricii închipuite și autoritarismului, unde siguranța nu mai înseamnă protejarea vieții cetățeanului și a aliaților, ci suprimarea brutală a oricărei voci sau aliat care îndrăznește să conteste noua ordine impusă de administrația Trump.

---