Republica Moldova a trecut prin multe forme de captivitate politică în ultimele trei decenii, dar niciun nume nu a rămas atât de asociat cu controlul total asupra statului ca Vlad Plahotniuc. Iar miniseria Plaha nu a făcut decât să confirme ceea ce mulți de la București știau deja: că la frații moldoveni democrația nu a existat mult timp, doar s-a mimat și a camuflat, deși nu în totalitate, un regim de tip feudal.
Plahotniuc a apărut în anii tulburi după prăbușirea URSS și a fost un produs al rețelelor obscure ale economiei gri din fostul spațiu sovietic și ale serviciilor secrete, inclusiv din România. A știut să-și elimine adversarii, să cumpere loialități și să-și construiască un imperiu de influență care a ajuns să acapareze toate instituțiile de la Chișinău, de la Curtea Constituțională și Parlament, până la ultimul polițist de stradă.
Plahotniuc a reușit să facă în Moldova cam ceea ce ar fi vrut să facă și Dragnea în România, dar nu i-a reușit datorită puterii societății civile. A decis, a schimbat, a impus, a distrus ce a vrut el și mult timp s-a crezut că e imposibil ca cineva să-i reziste. Cine are curiozitatea să citească presa moldovenească de acum 10-15 ani o să observe acest lucru.
A apărut însă ca din neant Maia Sandu, care s-a transformat în cel mai urât coșmar al acestui oligarh. De ce? Pentru că Maia nu a putut fi cumpărată. Și nu putea fi cumpărată pentru că nu era un produs al rețelelor politice moldovenești, ci o tânără curajoasă, educată în Occident și cu experiență și conexiuni în instituțiile internaționale.
Tot așa, cine are curiozitatea să ia la puricat presa românească din urmă cu 10 ani o să observe că Maia Sandu nu era înghițită de puterea politică de la București. De ce? Pentru că nu a acceptat niciodată să joace după regulile impuse de vechile rețele corupte de pe ambele maluri ale Prutului, care considerau că Moldova nu trebuie să se desprindă de logica tranzacțiilor de culise.
La început Maia Sandu părea vulnerabilă și lipsită de sprijin. Dar în timp a devenit o forță, mai ales după ce Europa a înțeles că se poate baza pe ea.
Cu un discurs curat, bazat pe anticorupție și pe apropierea de UE, Maia Sandu a reușit să convingă o societate obosită de hoție și minciună să o voteze de două ori ca președintă.
Iar cea mai mare victorie a ei din acești ani e că a reușit să pună Republica Moldova pe o traiectorie clară spre Bruxelles. În plus, atunci când Rusia a invadat Ucraina, în februarie 2022, Maia nu a arătat frică. A stat alături de Zelenski, a denunțat agresiunea Moscovei și a rezistat, în ciuda fragilității propriei țări, în fața presiunilor Kremlinului și a războiului hibrid dus prin propagandă și manipulare prin mită electorală.
Ce am scris eu mai sus e despre trecut. Însă ziua de mâine e despre viitorul Moldovei, care se va decide la urne. Mai exact, moldovenii ies să-și aleagă noul parlament, iar dacă Partidul Acțiune și Solidaritate (PAS), partidul Maiei Sandu, va reuși să își mențină o majoritate onorabilă, eventual în alianță cu formațiuni mai mici prooccidentale, atunci Chișinăul își va putea continua parcursul european.
Însă dacă Blocul Patriotic, susținut financiar și propagandistic de Kremlin, va obține suficiente mandate pentru a forma viitorul Guvern, riscul e ca Moldova noastră dragă să fie întoarsă din drum și rearuncată din nou în brațele lui Putin.
Au fost săptămâni pline în Republica Moldova, iar de-a lungul campaniei pro-rușii au livrat numai mesaje propagandistice în care au vorbit despre „trădarea de țară” a Maiei Sandu. Mai mult, au și anunțat că o vor suspenda dacă vor câștiga majoritatea.
Așa că, prieteni, ziua de mâine e crucială pentru Republica Moldova, dar și pentru Românica, că în joc nu este doar componența unui guvern, ci însăși direcția strategică a țării și relațiile cu vecinul și fratele mai mare, adică Bucureștiul.
Dacă aveți prieteni moldoveni, rude ori cunoscuți și ei nu vor să iasă la vot, încercați să-i convingeți să o facă, căci alegerile astea nu sunt doar un exercițiu democratic, ci un referendum direct pentru Vest sau Est.
Deci, ca să ne înțelegem, o eventuală victorie a Blocului Patriotic ar genera o imensă vulnerabilitate strategică pentru România. De ce? Pentru că am avea la granița flancului estic al NATO un vecin instabil și controlat direct de Moscova, care ar complica atât apărarea regională, cât și cooperarea în domenii-cheie precum energia și transportul.
Practic, Moldova ar deveni pentru Kremlin o platformă clară de presiune asupra României și NATO, exact într-un moment în care regiunea asta estică a Europei are nevoie de coeziune și solidaritate pentru a rezista în fața războiului dus deja de Rusia de peste trei ani împotriva Ucrainei.