România a rămas fără energie nucleară într-un moment prost. Ne-au salvat vântul, importurile și, pentru câteva ore, bateriile. De data aceasta a mers. Dar data viitoare?
Povestea săptămânii
În prima seară cu centrala de la Cernavodă oprită, bateriile au livrat aproape 700 MW, cât un reactor.
Problema? România are doar 2.000 MWh de stocare. Bulgaria are aproximativ 14.000 MWh, de șapte ori mai mult. Rețeta bulgarilor e deja arhicunoscută. Iau energie când este ieftină, o păstrează și o vând când cererea urcă. Uneori, chiar și de zece ori mai scump decât au cumpărat-o.
Cu mai multe baterii, România ar fi intrat în orele grele cu o rezervă mai bună și cu mai puține importuri scumpe.
Cum am rămas atât de mult în urmă? Am pus întrebarea Otiliei Nuțu, expertă în energie la Expert Forum.
Concluzia ei, înainte să luăm explicațiile pe rând? „Probabil a fost o treabă de genul: «Lasă că merge și așa.»”
1. Statul n-a înțeles ce este o baterie
Ani la rând, statul a taxat aceeași energie de două ori: o dată când intra în baterie și încă o dată când ieșea în rețea.
„O perioadă lungă de timp, la noi nu a existat legislație specială pentru stocare. Nu era recunoscută ca o activitate de sine stătătoare”, a spus Otilia Nuțu pentru Explicativ.
ANRE a eliminat taxarea dublă abia în iulie 2025. Capacitatea de stocare s-a dublat rapid în doar câteva luni, dar anii pierduți ne costă scump azi.
2. Bulgaria a pus mai mulți bani pe masă
România și Bulgaria au avut acces la aceiași bani europeni. Au ales însă să-i cheltuiască diferit:
Bulgaria a alocat peste 600 de milioane de euro pentru baterii.
România, aproximativ 80 de milioane.
Bulgarii au considerat stocarea esențială pentru siguranța sistemului și au atras rapid și investiții private. Noi am pus accentul pe panouri și eoliene. Am construit sursele, dar am lăsat „cămara” pentru mai târziu.
3. Birocrație și o rețea rămasă în trecut
Să zicem că ai banii și proiectul. Tot nu poți conecta bateria când vrei. Ai nevoie de aprobări de la ANRE și Transelectrica, iar așteptarea poate dura luni.
„În ultima vreme, ANRE a accelerat niște licențieri pentru baterii. Dar abia acum ne trezim. Dacă făceam asta cu câteva luni mai devreme, situația ar fi fost diferită”, spune Otilia Nuțu.
Mai este și rețeaua. Gândește-te la un drum vechi, construit pentru câteva camioane mari. Între timp au apărut mii de mașini: parcuri solare, turbine, baterii și prosumatori. Drumul, însă, nu s-a lărgit la fel de repede.
Dacă o linie este deja plină, un proiect nou nu mai are pe unde să trimită energia. Investitorului i se poate cere să plătească el extinderea. Uneori, nota este atât de mare încât proiectul se oprește înainte să înceapă.
Și așa intrăm într-un cerc vicios: nu închidem centrale vechi (în special, cele pe cărbune) fiindcă nu avem ce pune în loc, iar unele proiecte noi nu au loc tocmai fiindcă rețeaua este deja ocupată.
4. Trei ani de reguli greu de anticipat
Plafonarea facturilor i-a protejat pe consumatori în timpul crizei. Schema a fost prelungită timp de trei ani, iar investitorii nu au știut ce reguli vor avea mâine.
„Măsurile au făcut imposibile calculele pe termen lung. Ca să construiești o centrală sau un sistem de stocare, ai nevoie de un cumpărător care să-și asume un contract înainte. Cât timp regulile pieței viitoare au rămas incerte, clienții au ezitat să semneze, iar proiectele noi s-au amânat”, explică Otilia Nuțu.
De ce contează: Când energia este puțină și scumpă, câștigă cei care o pot vinde exact în orele de vârf: producători, traderi și, indirect, statul, prin taxe și dividende. Furnizorii cumpără mai scump. Iar costul nu dispare: mai devreme sau mai târziu ajunge în factură.
Graficul care explică tot
Diferența arată cât de mică este rezerva pe care ne putem baza când sistemul intră sub presiune. Bulgaria poate muta mai multă energie spre orele de vârf. România își golește rezerva repede și apelează mai devreme la importuri.
Cifra care contează
Ce intră în calcul? Casa, terenul, banii din bancă și investițiile, minus credite și alte datorii. Adunate la nivel național, ajung la aproximativ 400 de miliarde de euro, aproape cât produce economia României într-un an.
Dar media are talentul de a ascunde diferențele. Doar 0,6% dintre deponenți țin aproape o treime din economiile aflate în bănci. Mai simplu, puțini sunt mult peste 45.000 de euro, iar foarte mulți sunt sub această sumă.
Ce nu vezi în titluri
Adiós, España! Românii pleacă masiv dintr-o economie care crește.
Dar câți se întorc acasă?
Exodul românilor din Spania a ajuns la un nivel-record. Numai în trimestrul al doilea au plecat 5.300, iar comunitatea ar putea coborî anul acesta sub 500.000 de persoane, față de aproape 900.000 în 2012.
Locuri de muncă sunt. Problema este ce mai rămâne din salariu după chirie și facturi. Locuințele s-au scumpit cu peste 80% din 2015, iar în unele orașe prețurile s-au dublat.
Mulți se uită spre casă. Un sondaj mai vechi, citat de El País, arăta că 59% dintre românii din Spania și-ar dori să revină în România.
Pe scurt: Spania încă atrage muncitori din țări mai sărace. Pentru români, însă, avantajul nu mai este atât de mare: traiul din Spania s-a scumpit, iar în România se câștigă mai bine decât atunci când au plecat.
Încă 3 lucruri care merită atenția ta...
Ai reclama un evazionist pentru un bilet la tombolă?
Statul își caută aliați în lupta cu evaziunea fiscală, estimată de unele surse la 10% din PIB. Prin aplicația iBon poți verifica bonul și sesiza ANAF dacă nu l-ai primit, nu ai putut plăti cu cardul sau lipsesc informații importante.
În primele două luni, peste 7.500 de oameni au scanat aproape 29.000 de bonuri și au trimis 537 de sesizări, potrivit datelor obținute de PE BUNE de la Ministerul Finanțelor.
De ce contează: România ia în calcul recompense, după modelul altor țări. Grecia oferă până la 3.000 de euro pentru o sesizare confirmată și organizează o loterie cu premii de până la 50.000 de euro. Portugalia pune săptămânal la bătaie 35.000 de euro.
Se întâmplă și la case mai mari
După Agenția de Cadastru din România, a venit rândul Fiscului francez. Hackerii au furat 678.000 de seturi de date fiscale și le-au scos la vânzare pe dark web.
ANAF-ul din Franța scăpase până acum de hackeri. Nu pentru că avea ziduri digitale de netrecut. Un înalt funcționar glumea că programele erau atât de vechi încât păreau greu de spart.
Pe scurt: Atacul din Franța arată că vulnerabilitatea instituțiilor publice nu este doar o problemă românească.
Dusterul de Mioveni pierde Africa de Sud
Până acum, modelele Duster vândute în Africa de Sud veneau din România. De acum, Renault le va aduce din India, unde produce mai ieftin. Primul transport, cu 750 de mașini, a plecat deja din Chennai.
Pe scurt: Nu este o pană de motor pentru Mioveni, dar s-a aprins un martor galben în bord. De urmărit dacă Africa de Sud rămâne o excepție sau deschide o listă.
Cine câștigă/Cine pierde
Câștigătorul săptămânii: românii cu bani în Pilonul II
Banii lor au făcut alți bani. Conturile celor 8,5 milioane de participanți valorează cu aproximativ 100 de miliarde de lei mai mult decât contribuțiile virate.
Cum s-a întâmplat? Fondurile au pus aproape două treimi din bani în titluri de stat și peste un sfert în companii listate. Iar evoluția spectaculoasă a Bursei a avut un rol important în acest câștig.
Pierzătorul săptămânii: turismul românesc
Turismul românesc continuă să piardă. În prima jumătate a anului, unitățile de cazare au avut cu 4% mai puțini turiști și cu 7% mai puține nopți rezervate. Vin mai puțini și stau mai puțin.
De ce contează: Mai puține nopți înseamnă mai puține camere plătite, mai puține mese la restaurant și mai puțini bani pentru afacerile locale.
EconoMitul ediției
„România are cel mai scump curent din Europa”
Pe bune?
Nu chiar. Dacă ne uităm doar la prețul unui kilowatt-oră, germanii și francezii plătesc mai mult. Dar, raportat la puterea de cumpărare, energia îi costă cel mai mult pe români.
De ce? În orele de vârf, ultima și cea mai scumpă sursă pornită stabilește prețul pieței. Avem prea puține baterii pentru a păstra energia ieftină, rețele modernizate prea lent și producători noi care așteaptă să fie conectați. Iar când producția internă nu ajunge, importăm.
Pe scurt: Nu avem cel mai mare preț, ci factura cel mai greu de plătit.
Gândul cu care rămâi
„Lasă că merge și așa” merge doar până când nu mai merge. În energie, anii de amânări se întorc în importuri scumpe și facturi mai mari. De data aceasta ne-au ajutat vremea, vântul și vecinii. Data viitoare ar fi bine să ne ajute investițiile făcute la timp.
Ne reîntâlnim peste două săptămâni. Mai multe explicații simple, fără jargon, găsești în seria PE BUNE de pe Instagram, Facebook și TikTok.
Ieri seară la NewsPass pe B1 dna Mungiu spunea că investițiile în România au scăzut mai mult decât credeau unii analiști că vor scădea dacă ar fi ajuns Georgescu președinte