Newsletterul economic PE BUNE. România a scăpat de „junk”, dar plătește ca și cum ar fi deja acolo. De ce ne împrumutăm mai scump decât Albania
Ediția #04. Economia, explicată simplu. Nu doar despre ce s-a întâmplat. Ci despre ce înseamnă pentru tine.
De ce ne împrumutăm mai scump decât o țară din „junk”?
Am scăpat la limită de retrogradare. Fitch ne lasă, pentru moment, în categoria țărilor recomandate investitorilor. Dar, aparent, nota bună de pe hârtie nu se vede în bani. România se împrumută mai scump decât unele țări care sunt deja în „junk”. Cum se explică paradoxul?
Povestea săptămânii
România are un rating mai bun decât Albania. Și totuși, Albania se împrumută mai ieftin. În iulie, statul albanez a atras bani pe zece ani cu o dobândă de 5,4%. România plătea pentru o perioadă asemănătoare în jur de 6,9%.
Comparația nu este perfectă: vorbim despre monede și piețe diferite. Dar scoate la lumină esențialul: ratingul îți deschide ușa către investitori; deficitul, inflația și încrederea lor stabilesc cât te costă, de fapt, banii.
De ce plătim mai mult?
România cere mulți bani. Deficitul nostru este mare, așa că statul se împrumută des și în sume uriașe. Când vii des în piață, investitorii solicită dobânzi mai ridicate.
România depinde de fondurile străine. Albania își vinde datoria mai ales băncilor locale. Noi depindem de investitori internaționali mari, care cer randamente mai ridicate sau pleacă, dacă picăm în „junk”.
Banii sunt mai scumpi la noi. Banca Națională ține dobânda-cheie la 6,5%. În Albania, ea este de 2,5%. Când banii sunt scumpi pe piața internă, statul plătește și el mai mult.
Piața vede că suntem la limită. Investitorii știu că suntem la un pas de retrogradare și adaugă o taxă de risc în plus.
Ce ar fi însemnat retrogradarea? Fondurile mari de investiții, care au voie să cumpere doar titluri investment grade, ar fi fost obligate să se retragă. Cu mai puțini cumpărători la masă, statul ar fi trebuit să ofere dobânzi și mai mari ca să găsească finanțare.
Am primit însă doar timp, nu o garanție pe termen lung. Deficitul nu poate fi redus la nesfârșit doar prin taxe mai mari. Investitorii vor să vadă că statul face restructurări și reforme reale.
De ce contează? Când statul se împrumută mai scump, costul se transmite treptat către bănci, companii și oameni. Decizia Fitch nu ne-a făcut împrumuturile mai ieftine. Ne-a ferit, pentru moment, de situația în care banii ar fi devenit și mai scumpi, dar și mai greu de găsit.
Graficul care explică tot
Covrigăria Luca s-a extins și în Polonia. Același covrig costă 2 lei la București și 6 lei la Varșovia. Lecția de economie din spate? Prețul final reflectă puterea de cumpărare din piață. În Polonia, salariile sunt mai mari, chiriile spațiilor comerciale sunt mai scumpe, iar clienții sunt obișnuiți cu alte prețuri pentru o gustare pe fugă.
Cifra care contează
770 de milioane de euro
Atât riscă România să piardă dacă nu adoptă la timp noua lege a salarizării bugetarilor - o sumă echivalentă, ca ordin de mărime, cu aproape 20 de kilometri de autostradă. Nu există încă un consens politic și social, sindicatele contestă proiectul, iar termenul-limită se apropie.
Ce înseamnă asta? Legea încearcă să reașeze salariile. Adică, unele venituri să stagneze pentru ca altele să crească. Numai că aproape toate categoriile cer mai mulți bani. Iar într-o lege „unitară” nu pot exista numai excepții. Cât timp fiecare vrea să fie exceptat, reforma rămâne blocată.
Ce nu vezi în titluri:
România cumpără energie din Ucraina. Și nu este o premieră.
În plină stare de alertă energetică, vestea că vom importa electricitate dintr-o țară bombardată aproape zilnic a stârnit multă emoție. Numai că schimburile existau și până acum: în anumite ore cumpărăm energie din Ucraina, iar în altele îi vindem, în funcție de producție, consum și preț.
Cum este posibil? Ucraina are centrale nucleare și termocentrale care pot produce și seara, iar consumul său a scăzut după distrugerea sau oprirea unei părți din industrie.
România produce tot mai multă energie solară ziua, dar încă stochează prea puțin. Când apune soarele și consumul crește, ajungem să importăm.
De ce contează? România are la dispoziție miliarde de euro din fonduri europene exact pentru a-și construi capacități noi de producție și de stocare. Totuși, la vârf de consum, depindem de importuri de la un vecin aflat sub bombardamente.
Încă 3 lucruri care merită atenția ta...
1. Niciodată n-a fost atât de aglomerat pe cer
Pe 23 iulie, Flightradar24 a numărat peste 153.000 de zboruri comerciale într-o singură zi - un record absolut, cu 12% peste maximul din 2023. Și e doar încălzirea: Airbus calculează că până în 2045 traficul aerian se va dubla, iar numărul aeronavelor va crește de la 23.000 la peste 45.000.
Pe scurt: Zburăm mai mult ca niciodată și toate semnele arată că abia am început.
2. Taxa Temu nu a alungat avioanele
Când România a pus taxa de 25 de lei pe coletele ieftine din afara UE, criticii spuneau că avioanele cargo vor ateriza în alte țări, iar statul nu va încasa nimic. Surpriză.
În urma unei solicitări făcute pentru Explicativ, datele de la ANAF arată că, în primele cinci luni, s-au strâns 53 de milioane de euro din 11 milioane de pachete. Cu acești bani am putea construi și dota un corp nou de spital cu 90 de paturi.
Pe scurt: Măsura n-a oprit cumpărăturile pe bandă rulantă. A adăugat doar un cost în plus care ajunge, într-o formă sau alta, tot la cel care dă comanda.
3. Companiile care investesc în AI angajează mai mult
Scenariul în care AI ne lasă fără joburi nu se confirmă peste tot. Un studiu recent arată că în firmele care au investit masiv în inteligența artificială, numărul angajaților a crescut cu 10% în primii doi ani, iar la juniori - cu 12%.
Pe scurt: AI nu elimină automat oamenii. Dacă ajută firma să crească, e nevoie de o echipă mai mare, nu mai mică.
Cine câștigă/Cine pierde
Câștigătorul săptămânii: Bursa de Valori București
Bursa de la București apare pentru a doua oară în acest newsletter, în doar patru ediții. De data aceasta, chiar n-am putut să o ignorăm: a devenit campioană mondială.
Într-un clasament cu aproape 100 de burse din întreaga lume, Bucureștiul a depășit piețe uriașe precum cele din SUA, Japonia, Coreea de Sud sau Taiwan, potrivit unei analize ZF. Indicele BET a crescut cu aproape 50% de la începutul anului și cu peste 80% în ultimele 12 luni.
Tradus în bani, 10.000 de lei investiți la începutul anului ar fi ajuns la aproape 15.000 de lei. Investiți în urmă cu un an, ar fi valorat peste 18.000 de lei.
De ce contează? O bursă în creștere atrage mai ușor companii noi și bani pentru investiții. Dar piața de capital nu este oglinda întregii economii.
Pierzătorul săptămânii: piața imobiliară
Dobânzile mari și prețurile ridicate au încetinit piața imobiliară. Un atac cibernetic a reușit s-o blocheze.
Platforma e-Terra a Agenției Naționale de Cadastru este indisponibilă de peste două săptămâni. Fără extrase de carte funciară, notarii nu pot autentifica vânzările, băncile nu pot finaliza creditele ipotecare, iar proprietățile nu pot fi înscrise. Cumpărători, vânzători, agenți și dezvoltatori depind, cu toții, de repornirea acestui sistem IT.
De ce contează? Atacul nu arată doar cât de vulnerabilă este o platformă sau alta, ci cât de prost își protejează statul infrastructura digitală. Ani de investiții insuficiente și lipsa specialiștilor IT lasă baze de date importante la mâna hackerilor.
EconoMitul ediției
„Ne-au crescut taxele ca să dea bani Ucrainei”
Ai văzut, probabil, și tu această explicație: taxele ne-au fost mărite pentru ca România să acopere cheltuielile de război ale Ucrainei.
Pe bune?
Ajutorul pentru Ucraina costă, dar nu el a creat deficitul. În trei ani și jumătate, sprijinul României este estimat la aproximativ 1,5 miliarde de euro, adică în jur de 0,6% din PIB. Polonia a dat dublu.
Problema este mai aproape de casă: România cheltuiește peste cât încasează, plătește dobânzi mari și colectează slab. De exemplu, doar din TVA pierdem anual aproximativ 10 miliarde de euro.
De ce contează? Sprijinul pentru Ucraina nu ține doar de solidaritate. Este și o investiție în propria securitate: cu cât războiul rămâne mai departe de granițele României, cu atât riscul economic și militar este mai mic.
Gândul cu care rămâi
Săptămâna aceasta am întâlnit câteva lucruri care, la prima vedere, nu se leagă.
România este încă recomandată investițiilor, dar se împrumută mai scump decât o țară din categoria „junk”. Ucraina este în război, dar ne poate vinde energie. Iar în timp ce ajutorul acordat vecinilor este acuzat că ne-a golit bugetul, statul pierde anual miliarde de euro din taxe necolectate.
Dar, uneori, paradoxul nu este în economie. Este în felul grăbit în care o privim.
Ne reîntâlnim peste două săptămâni. Mai multe explicații simple, fără jargon, găsești în seria PE BUNE de pe Instagram, Facebook și TikTok.
 | A guest post by
|