Omenirea traversează o perioadă de prosperitate fără precedent istoric. O afirmație care se bate cap în cap cu senzația pe care o avem aproape zilnic când deschidem telefonul sau televizorul: că lumea se duce de râpă și că e tot mai rău. Așa că m-am uitat puțin mai atent la cifre. Și povestea este mai interesantă decât pare.
Povestea săptămânii
Dacă în 2016 aproximativ 41% din populația lumii trăia cu peste 10 dolari internaționali pe zi (un indicator care măsoară puterea reală de cumpărare), estimarea pentru 2026 ajunge la 49%. Procentul înseamnă că aproximativ 900 de milioane de oameni au depășit acest prag într-un singur deceniu, adică aproximativ 90 de milioane pe an, ceva mai mult decât populația Turciei, scrie economistul Jesús Fernández-Villaverde, profesor la Universitatea din Pennsylvania.
Pragul de 10 dolari nu înseamnă bogăție și nici nu indică faptul că un număr egal de oameni a ieșit definitiv din sărăcie, având în vedere creșterea populației globale. Totuși, aproape jumătate din populația planetei trăiește astăzi peste acest nivel, față de doar patru din zece oameni în urmă cu un deceniu.
Progresul se vede și în afara indicatorilor financiari:
Speranța de viață: la nivel mondial, media a crescut de la 64 de ani în 1990 la 73,3 ani în 2024.
Mortalitatea infantilă: în 1990, aproape 9,4% dintre copii mureau înainte de a împlini cinci ani. În 2024, proporția a scăzut la 3,7%.
Alfabetizarea: acum două secole, doar un om din zece știa să scrie și să citească, în timp ce astăzi rata globală se apropie de 90%.
Decalajul dintre aceste date și starea noastră de spirit vine din modul în care consumăm informația. Un război, o criză sanitară sau prăbușirea bursei produc evenimente vizibile imediat, cu imagini puternice, care ne captează atenția. În schimb, îmbunătățirile se acumulează lent și devin evidente doar când comparăm perioade lungi de timp, fără să devină vreodată știri de primă pagină.
Și România?
În 2007, anul aderării la Uniunea Europeană, PIB-ul pe cap de locuitor ajustat la puterea de cumpărare era la 44% din media UE. În 2024, indicatorul a atins 78%. Această recuperare măsoară producția economică raportată la prețurile locale. Ea nu înseamnă că fiecare cetățean câștigă 78% din venitul unui european mediu și nici că nivelul de trai a crescut uniform în toate regiunile țării.
Și totuși, sentimentul că „România merge prost” rămâne puternic. Există și o diferență interesantă în sondaje. La sfârșitul lui 2025, aproape 7 din 10 români chestionați de IRES spuneau că anul fusese bun sau foarte bun pentru ei personal. În același timp, 63% spuneau că fusese rău sau foarte rău pentru România.
Cu cine ne comparăm?
Nu comparăm întotdeauna România de astăzi cu România din 2007. O comparăm cu Germania de astăzi. Cu Spania. Cu ce vedem în vacanță. Cu ce vedem pe Instagram. Și, mai ales, cu nivelul la care credem că România ar fi trebuit deja să ajungă. Iar pe măsură ce devenim mai prosperi, pot crește și așteptările.
Asta nu înseamnă nicidecum că românii se plâng degeaba. Progresul din statistici poate să însemne prea puțin pentru cineva care nu-și poate plăti facturile, nu găsește un medic sau nu are o școală bună pentru copil.
Pe scurt: Avem motive să apreciem cât s-a schimbat lumea și motive să fim nemulțumiți de cum trăim. Cifrele ne ajută să vedem ce a funcționat și unde mai avem de lucru. Ar fi păcat să le folosim doar ca să ne demonstrăm unii altora că totul e pierdut.
Graficul care explică tot
Vânzările de produse alimentare și nealimentare scad continuu de un an. De fapt, România bifează cea mai mare reducere anuală din toată Uniunea Europeană. Cum am ajuns aici?
Ani la rând, statul a mărit salarii, pensii și alte cheltuieli peste cât îi permiteau încasările. Gaura a acoperit-o din împrumuturi. Banii au susținut cumpărăturile și creșterea economiei, dar au mărit și deficitul. Și a venit momentul decontului. Guvernul a crescut taxele și a tăiat cheltuielile ca să cârpească deficitul. Încercăm să reparăm bugetul țării, dar încetinim economia.
De ce contează: Când vânzările scad, companiile îngheață angajările și amână investițiile. Corecția bugetară ajunge, vrând-nevrând, direct în buzunarele noastre și în siguranța locului de muncă.
Cifra care contează: 13%
Doar 13% dintre români au răspuns corect la cel puțin patru din cele cinci întrebări dintr-un test de educație financiară aplicat în Uniunea Europeană. Procentul ne plasează pe ultimul loc din UE, la jumătatea mediei europene de 26%.
Cu încrederea în propriile cunoștințe stăm mai bine. Într-un studiu BCR, patru din zece români spun că stăpânesc bine conceptele financiare, deși aproape jumătate din populație nu ar putea acoperi cheltuielile pentru o singură lună în cazul pierderii venitului.
Discrepanța dintre încredere și cunoștințele reale descrie efectul Dunning-Kruger: lipsa de informații dintr-un domeniu limitează și capacitatea de a evalua corect propriul nivel de pregătire.
De ce contează: onsecințele apar în deciziile de zi cu zi. Lipsa de claritate la semnarea unui contract de credit, la alegerea unui produs de economisire sau la gestionarea bugetului personal duce la costuri neprevăzute.
Ce nu vezi în titluri
Europa bea mai puțin. România, mai mult.
Mai există un indicator la care România iese din pluton, dar nu în direcția în care ne-am dori. De data asta nu e vorba despre bani, ci despre un comportament care ajunge tot în economie: consumul de alcool.
Probabil ai văzut pe rețelele sociale hărțile cu țările în care se bea cel mai mult. România apare frecvent în frunte. Dar mai interesant decât locul în clasament este ce se întâmplă în timp.
Datele OCDE arată că un român de peste 15 ani consuma în medie 12,3 litri de alcool pur în 2023. Fiind vorba despre o medie națională, cifra îi include atât pe cei care consumă frecvent, cât și pe cei care nu beau deloc.
Diferența majoră apare la evoluția în timp: între 2013 și 2023, consumul mediu din România a crescut cu aproximativ 30%, în timp ce majoritatea țărilor din OCDE au înregistrat scăderi constante.
De ce contează: Consumul ridicat înseamnă costuri medicale, accidente, zile de muncă pierdute și productivitate mai mică. O parte din factură ajunge, în final, la toată societatea.
Câteva lucruri care merită atenția ta…
1. Am putea fi nevoiți să ieșim mai târziu la pensie
Creșterea vârstei de pensionare este inevitabilă? După FMI și OCDE, și Consiliul Fiscal ne spune că vârsta de pensionare trebuie să crească, pentru a evita colapsul sistemului. În următorii ani, tot mai mulți “decreței” vor ieși la pensie, în timp ce numărul celor care muncesc și plătesc contribuții va scădea. La nivel european, mai multe ţări au crescut deja vârsta de pensionare la 67 de ani.
De ce contează: În prezent, raportul e de 8 pensionari la 10 angajați, dar situația se va inversa curând. Când pensionarii devin mai mulți, iar contribuabilii mai puțini, statul trebuie să acopere o diferență tot mai mare din alte venituri. Presiunea ajunge astfel și la cei care sunt încă departe de pensie: prin taxe mai mari, mai puțini bani pentru servicii publice sau mai mulți ani de muncă înainte de pensionare.
2. La șoală, banii familiei încă se văd în note
Rezultatele ultimelor teste PISA arată, printre altele, că elevii nu pornesc cu aceleași șanse. În România, elevii din familii mai înstărite au obținut, în medie, cu 122 de puncte mai mult la științe decât cei din familii mai sărace. Îngrijorătoare este și direcția: între 2015 și 2025, decalajul s-a mărit la noi. Rezultatele copiilor din familii mai sărace au scăzut, iar ale celor din familii mai înstărite au rămas stabile.
De ce contează: performanța la scoală depinde puternic de unde vii și de câți bani are familia. Dar școala ar trebui să te ajute să ajungi mai departe decât îți permite situația de acasă. Cifrele sugerează că încă nu reușește suficient. Iar economia pierde odată cu acești copii.
3. AI-ul poate deveni prea periculos. Dar cine frânează primul?
Un fost cercetător OpenAI și Anthropic avertizează că modelele suficient de puternice ar putea deveni un risc existențial chiar până la sfârșitul deceniului. Iar doi dintre liderii industriei spun acum că siguranța trebuie să țină pasul cu dezvoltarea AI.
Numai că AI-ul a devenit deja o cursă economică și tehnologică globală. Dacă unele companii încetinesc, iar rivalii lor din SUA, China sau alte piețe continuă, cei care frânează riscă să piardă investiții, talent și avantaj tehnologic.
De ce contează: fără reguli comune, fiecare merge mai departe chiar dacă riscurile cresc. Dacă OpenAI și Anthropic încetinesc, dar DeepSeek, Alibaba sau alți competitori continuă, avantajul tehnologic se poate muta. Își permit americanii și europenii acest lucru?
4. Facultățile „sigure” nu mai par chiar atât de sigure
Ani la rând, informatica și economia au fost văzute drept alegeri aproape sigure pentru un job bun. Acum, tocmai aici apar primele semne de schimbare.
În Marea Britanie, programarea și dezvoltarea de software au înregistrat una dintre cele mai rapide scăderi ale cererii. ț. Și rolurile din finanțe, consultanță, marketing sau management sunt sub presiune.
Un exemplu: doar 28% dintre absolvenții de informatică și-au găsit un loc de muncă, față de 40% cu un an înainte.
AI-ul nu explică singur această schimbare și ar fi greșit să spunem că „AI-ul ia deja toate joburile”. Dar angajatorii folosesc tot mai mult instrumente care pot automatiza o parte din sarcinile de început de carieră.
De ce contează: AI-ul pare să lovească mai întâi rampa de acces în profesie. Dacă treaba de junior poate fi făcută mai repede de un model, problema nu este doar câte joburi dispar, ci și cum mai intră tinerii în meserii precum IT, finanțe sau consultanță.
Cine câștigă/Cine pierde
Câștigătorul săptămânii: Finlanda
Inteligența artificială se mută unde găsește priză.
Google a anunțat că va investi 13 miliarde de euro în Finlanda în următorii doi ani, în centre de date și infrastructură pentru AI. Și-a asigurat și energie nucleară printr-un contract pe termen lung. Finlandezii au câteva atuuri: climă rece, care ajută la răcirea serverelor, și infrastructura electrică deja disponibilă în apropierea surselor de energie.
De ce contează: vorbim mult despre algoritmi, dar economia digitală are nevoie și de curent. O țară care poate furniza energie sigură are un avantaj când se împart investițiile.
Pierzătorul săptămânii: românii care își țin economiile în conturi curente
Aproape 200 de miliarde de lei, adică circa jumătate din banii populației aflați în bănci, stau în conturi curente și depozite la vedere, cu dobânzi zero sau nesemnificative. O parte din această sumă nu ajunge nici măcar în depozite la termen, care reprezintă cel mai simplu instrument de economisire disponibil, fără a mai vorbi despre investiții pe piața de capital.
Sigur, banii pentru facturi și urgențe trebuie să fie la îndemână. Nu despre ei e vorba, ci despre economiile lăsate ani întregi fără dobândă.
De ce contează: Ai muncit să strângi banii aceia. Merită să verifici și unde îi păstrezi, pentru ca scumpirile să nu mănânce din efortul tău.
EconoMitul ediției
„Inflația a scăzut. Ar trebui să scadă și prețurile”
Pe bune?
Aceasta este una dintre cele mai frecvente neînțelegeri când vine vorba de economie. Inflația a scăzut puternic pentru a doua lună la rând. De la 10,4% în iunie, la 6,2% în august.
Contrar așteptărilor, nu vom vedea prețuri mai mici în magazine. Când inflația scade, prețurile nu coboară, doar cresc într-un ritm mai lent.
Pentru ca nivelul general al prețurilor să scadă, inflația ar trebui să coboare sub zero - fenomen numit deflație. Deflația apare însă rar și vine, de obicei, la pachet cu perioade de recesiune severă, blocaje economice sau tăieri de salarii.
Gândul cu care rămâi
Poți să trăiești mai bine decât părinții tăi și tot să te întrebi cum vei plăti următoarea factură. Poți să vezi cât a recuperat România și tot să fii nemulțumit de școala copilului tău.
Nu te contrazici. Și nici cifrele nu se anulează între ele.
Miza nu este de a alege între optimism orb și pesimism resemnat. Efortul de a înțelege economia stă tocmai în capacitatea de a privi ambele realități fără a le pune în opoziție. Statisticile care arată o creștere nu anulează dificultățile zilnice, iar problemele reale din prezent nu șterg din valoarea pașilor făcuți până acum.
Ne reîntâlnim peste două săptămâni. Mai multe explicații simple, fără jargon, găsești în seria PE BUNE de pe Instagram, Facebook și TikTok.
