Povestea lui Eremia Țofan e acum online. Doi regizori români au făcut un film care se simte ca un avertisment: o ficțiune bazată pe realitate, despre prețul pe care îl plătim pentru revoluția AI
(P) Acest material nu e publicitate la un produs, ci pentru o poveste care te obligă să te uiți mai atent la realitatea care deja ne izbește în plin.
Uneori, cele mai tulburătoare filme nu sunt cele cu explozii, suspans, de acțiune, cum le numesc unii, ci cele care seamănă atât de bine cu realitatea încât te fac să te întrebi dacă nu cumva tot ce ai văzut pe ecran s-a întâmplat cu adevărat.
Doi tineri regizori, George ve Gänæaard și Horia Cucută, au avut curajul să construiască o poveste cu mijloace modeste, dar cu un impact major, care la propriu pune sub semnul întrebării relația noastră, a tuturor, cu munca, cu tehnologia generată de inteligența artificială și, mai ales, cu adevărul.
Clasat a fost marele câștigător al Premiului pentru „Cel mai bun lungmetraj” la Zilele Filmului Românesc din cadrul TIFF 2024. Iar ideea de a face un astfel de film a venit pentru George și Horia dintr-o frustrare să-i spunem creativă. Aveau de mult dorința de a face trecerea de la scurtmetraje la lungmetraj, după cum mi-au povestit într-un interviu pe care l-au dat pentru Explicativ.
Colaj foto: Echipa Clasat
„Scurtmetrajele sunt văzute adesea ca un fel de joacă. Simțeam că e momentul să arătăm că putem mai mult și voiam de mult timp să trecem la acest pas. Nu am reușit prin finanțări și cumva se aduna așa o frustrare și în același timp căutam idei low-budget. De asemenea, noi tot timpul ne-am aruncat unul altuia idei pe măsură ce descopeream lucruri care să ne inspire ori din întâmplare, ori prin știri. Cumva se întâmplă foarte multe lucruri în jurul nostru și multe te inspiră. Iar în 2023, parcă prin ianuarie, am găsit o investigație a revistei Time despre o companie din Kenya care era sub-angajată de către OpenAI ca să treacă prin librării de conținut toxic pentru a antrena AI-ul. Iar asta era făcut manual de niște angajați care erau plătiți foarte prost, pentru care această experiență a devenit o traumă și care au fost lăsați baltă. Iar la final, o companie foarte mare, cum e OpenAI, se laudă cu un produs care este evaluat la miliarde și mi s-a părut tragică această poveste a unor oameni care au ajutat la dezvoltarea unui produs tech de mare valoare, iar în schimb erau plătiți cu 2 dolari pe oră. I-am trimis linkul imediat lui George și el a rezonat cu povestea asta”, a declarat Horia Cucută, unul din regizorii filmului.
Un fake-documentary extrem de real
Filmul este construit ca un „fake documentary”, o alegere artistică inspirată de experiențele anterioare ale echipei.
„Eu am făcut un scurtmetraj, în facultate, în UK, în care am jucat eu. Eram în rolul unui homeless din Țara Galilor. L-am trimis apoi în țară, la Festivalul Internațional de Film Studențesc CINEMAIUBIT și mi-a zis Anamaria Comănescu, care e și ea regizor, că oamenii din sală au crezut că e documentar pe bune. Sincer, cred că și ăia care l-au selectat au crezut că e documentar pe bune. Iar acela a fost primul semnal că putem lucra în zona asta, în care oamenii să creadă că văd un documentar adevărat”, povestește George ve Gänæaard, celălalt regizor al filmului Clasat.
Foto: Echipa Clasat
Cei doi regizori mi-au mai spus că în timp ce construiau filmul, și-au dat seama că pot să se inspire din mai multe realități.
„Tu, când urmărești o poveste, să zicem că te urmărim pe tine în loc de Gabriel Vânătoru. E doar povestea ta. Dar noi acolo am putut să mixăm. De la 14 jurnaliști, de la 50 de articole, de la OpenAI, de la Microsoft, de la Google. Adică am luat ce e mai bun de la fiecare și am construit în povestea noastră ca ficțiune. De aia noi și zicem acum că am făcut o ficțiune bazată pe realitate, că e bazată pe foarte multe lucruri”, spune George, care mai indică și că în perioada în care lucrau la scriptul filmului, dar și după ce au filmat și s-au apucat de montat, își trimitea cu Horia diverse articole care aveau o mai mică sau mai mare legătură cu povestea filmului Clasat.
Dificultățile
Horia spune că ce a făcut împreună cu George a fost un pariu artistic. „Este mult mai ușor să faci să pară că e un documentar și că a fost real decât să pară un film scump sau un film care se bazează pe mijloace vizuale. Și, în general, filmele, în ziua de astăzi, au ridicat ștacheta atât de tare că e destul de greu cu forțe limitate să faci ca un film să pară de ficțiune, conform normelor cu care a obișnuit publicul”, spune Horia.
Foto: Echipa Clasat
Cu toate acestea, în ciuda provocărilor legate mai ales de buget, filmul surprinde publicul. Iar George a povestit de ce se întâmplă asta: „Dacă ne uităm la filme din 1950, 1960, o să observăm cât de bine sunt scrise. Ele, tehnic, nu te țin acolo, în fața ecranului, nici ca montaj, nici ca imagine. Pot foarte probabil să te plictisească, dar sunt atât de bine scrise încât ești în continuare interesat să le urmărești. Cam asta e și miza noastră. Noi am construit un scenariu în care să ai tot timpul întrebări și el să-ți răspundă la unele din ele, după aia să-ți nască alte întrebări. Așa rămâi acolo destul de interesat să-l vezi. Iar asta am observat la toate proiecțiile, inclusiv la TIFF. Oamenii au fost curioși să stea până la final ca să vadă ce se întâmplă în continuare”.
În mod ironic, tocmai lipsa unui buget generos a devenit o forță creativă, iar cei doi regizori s-au bazat pe actori foarte buni, pe un scenariu solid și pe un montaj recreat față de versiunea inițială.
Foto: Echipa Clasat
Cel mai greu în procesul de producție al filmului și experiența TIFF
George și Horia spun că cel mai greu le-a fost la montaj, pentru că au filmat foarte mult. „Noi am filmat foarte multe interviuri foarte lungi. Adică prima versiune a filmului cred că avea vreo 2,5 ore și l-am adus la 90 de minute. Adică am tăiat cam o oră din film și cumva la montaj am rearanjat cam tot ce aveam într-o formulă care e mai cinematică. Și atunci am redescoperit povestea pe care am scris-o inițial în scenariu. Iar apoi a trebuit să o rearanjăm astfel încât să iasă filmul care e acum”, a indicat Horia.
În ceea ce privește experiența TIFF și cum a fost primit filmul la festival, Horia și George s-au declarat mulțumiți mai ales de faptul că oamenii au stat până la final în sală.
„Îmi era foarte frică în momentul în care am avut prima proiecție că o să fie oameni care o să plece din sală pentru că el este un film în care se vorbește mult și e lipsit de acțiune. Surpriza cea mai mare a fost că toți oamenii au rămas la final, că le-a plăcut atât de mult și au stat și ne-au adresat întrebări, adică am stat zeci de minute amândoi să răspundem. Iar despre premiu, evident că nu ne așteptam. Eu credeam că avem o șansă la debut, pentru că e și filmul nostru de debut, dar nu mă gândeam că o să luăm primul cel mare”, povestește George.
Foto: Echipa Clasat
La rândul său, Horia spune că cea mai interesantă chestie a fost când lumea a crezut, la a doua proiecție, că totul e real: „Unii oameni nu-l știau pe actorul Emilian Oprea și ne-au spus că au căutat Futura AI pe Google, că au crezut că a fost pe bune și atunci ne-am dat seama că, băi, a funcționat pariul ăsta”.
Foto: Echipa Clasat
Eremia Țofan este un personaj fictiv, dar pare incredibil de real
Personajul principal, Eremia Țofan, este un avertizor de integritate care plătește cu viața pentru că a vrut să spună adevărul. „E un om care a intrat într-un sistem cu speranțe, cu convingerea că face bine, dar ajunge să descopere că tot ce face este folosit în scopuri ultra-capitaliste. Povestea lui e una despre dezamăgire, despre conștiință și despre realitatea gri în care nu există eroi absoluți”, explică George.
La rândul său, Horia spune că Eremia este un personaj care are o busolă morală, cum o avem majoritatea dintre noi, orientată spre bine.
„Noi credem, în general, prin acțiunile noastre, că o să facem ceva bine. Nu trebuie tot timpul să ne super implicăm, iar la un moment dat suntem dezamăgiți de sistem, fie că este politic, fie că este cel din mediul de muncă. În cazul lui Eremia Țofan, el este un om care a intrat cu niște așteptări pozitive despre lumea în care era, cea de muncă, și a fost dezamăgit când a observat că i s-a promis că o să aibă un impact pozitiv munca sa și ulterior a descoperit că munca lui este folosită în niște scopuri care, la final, nu mai au absolut niciun impact pozitiv asupra lumii, din contră, au un impact negativ. E un wake-up call pe care îl au foarte mulți angajați, când își dau seama că munca lor, fie prin acțiunile managementului, fie prin acțiunile populației generale, duce anumite produse către utilizarea lor în scopuri negative”, indică Horia Cucută.
George ve Gänæaard ține să mai spună că el și Horia au lucrat la rândul lor în corporații și că în povestea lui Eremia s-au dus probabil toate frustrările lor din mediul corporatist.
„Și ce am încercat să facem a fost să-l temperăm puțin pe Eremia, să facem ca și el să facă niște lucruri care erau mai gri, pentru că nu am vrut să cădem în capcana în care el devenea un erou sau un salvator absolut. Și cred că asta e realitatea, de fapt, adică și angajații pot să facă prostii la rândul lor sau pot să vadă greșit lucrurile pentru care au venit într-o companie. Multe din lucrurile pe care și CEO-ul la noi, în film, le spune, dar și oamenii de la PR sunt reale. Adică, până la urmă, da, oamenii semnează un contract, dar pot pleca. Spre exemplu, tipa de la HR, din film, la un moment dat îi zice lui Eremia că dacă nu mai e mulțumit, poate să plece. Ceea ce e real, chiar dacă nu e cel mai bun lucru și nici ce a vrut să facă Eremia. Dar na, nici nu mai era obligat să rămână acolo și să continue să vadă video-urile respective”, spune George.
Foto: Echipa Clasat
Cei doi regizori spun că și-ar dori ca publicul, după ce vede filmul Clasat, să-și pună mai multe întrebări legate de prețul evoluției tehnologice pe care îl plătim cu toții.
„Adică acum noi toți acceptăm că vine un val de AI foarte mișto și că putem să scriem mailuri mai repede, putem să fim mai productivi la muncă. Dar asta vine cu manipulare, cu foarte multe scam-uri, mulți boți, alegeri care sunt manipulate”, spune Horia.
El indică și faptul că trebuie să ne întrebăm dacă putem să facem ceva noi, ca useri finali, ca să temperăm părțile negative ale acestei revoluții tehnologice sau măcar să ne punem întrebări. Horia a mai spus că el simte că asistăm, mulți dintre noi, de pe margine, la tot ce se întâmplă și suntem martori la propriile evenimente.
Clasat este primul film dintr-o trilogie aflată în lucru, alături de „Pauză în publicitate” și un al treilea proiect despre viața curierilor migranți. Toate au ca fir roșu felul în care oamenii obișnuiți sunt striviți de sistem, de economie, de algoritmi. „Ne dorim ca filmele noastre să trezească întrebări, să nu lase publicul inert”, spun cei doi regizori.
Între realitate și ficțiune, Clasat e un film care se simte ca un avertisment, cel puțin pentru mine, ca jurnalist. Iar acest avertisment e despre cum lucrurile care ni se par abstracte, de la AI la big tech și până la burnout, devin parte din viața noastră fără să ne dăm seama.
Filmul Clasat se vede exclusiv online, pe www.clasat.ro, între 24 și 27 aprilie. Iar dacă încă mai crezi că un film poate să te pună pe gânduri, asta e povestea pe care trebuie s-o vezi în acest weekend.
Mărturisesc că după ce am văzut filmul, am stat cu Andreea, prietena mea, până la 2 dimineața să-l dezbatem. Și din acea discuție am înțeles că filmul Clasat nu este doar un alt film românesc, este o oglindă ținută în fața noastră într-un moment în care viteza tehnologiei aproape că ne orbește.
Iar Povestea lui Eremia Țofan, un om simplu prins între idealuri și realitatea crudă a unei corporații, vorbește despre fiecare dintre noi și despre cum bunele intenții se pot pierde într-un sistem care valorizează doar profitul.
Altfel spus, filmul făcut de George ve Gänæaard și Horia Cucută nu oferă răspunsuri simple, ci ridică întrebări incomode, iar cu mine a rămas asta: cât din ceea ce construim azi ne va salva și cât ne va distruge?
CLASAT (Dismissed, 2024)
Scenariu și regie: Horia Cucută & George ve Gänæaard
Producător: Horia Cucută & Ayrton P. Bryan
Director de imagine: Vlad Ilie
Editor: Alexandra Băbău
Sound designer & editor: Alexandru Vicol
Soundtrack original: Marius Copel
Distribuție:
Daniel Popa – Gabriel Vînătoru
Liviu Pintileasa – Adrian Voinea
Silva Helena Schmidt – Alexandra Coman
Emilian Oprea – Radu Dumitru
Dana Marineci – Andreea Mitu
Ionuț Grama – Cristian Ioniță
În alte roluri: Bogdan Albulescu, Cezar Antal, Alin Florea, Ionuț Grama, Andreea Hristu, Ionut Iftimiciuc, Răzvan Ilie, Sabina Lazar, Axel Moustache, Mihaela Trofimov, Robi Urs, Cosmin Teodor Pană, Grațiela Popa, Oana Predescu, Neculai Predica, Alin Boeru, Silviu Debu, Larisa Ioana Enache, Vlad Ghinea.
