Poza de moment a politicii românești: jocul lui Nicușor Dan și riscul fărâmițării taberei proeuropene
Candidatura lui Nicușor Dan deschide un capitol complicat în politica românească: poate el deveni punctul de unire al partidelor proeuropene sau doar o piesă într-un joc care avantajează extremismul?
Zilele astea se poartă negocieri între partidele proeuropene de la București pentru formarea viitorului guvern. Însă, în cel mai complicat moment politic de după Revoluție, când România a fost atacată prin operațiunea Călin Georgescu, parte din războiul hibrid al Rusiei (asta spune, pe un ton bipartizan, și Comisia de Politică Externă a Senatului SUA), se pare că orgoliile politice încă nu au fost eliminate din cameră. Iar asta nu face decât să alimenteze și mai mult furia oamenilor față de actuala clasă politică și să crească scorul partidelor și politicienilor extremiști, care fac parte din blocul politic așa-zis suveranist.
În tot acest context, USR a lipsit luni seară de la întâlnirea coaliției proeuropene, iar mișcarea a venit după ce, în cursul zilei, în urma negocierilor de coaliție cu Marcel Ciolacu și ministrul Finanțelor Marcel Boloș, Cristian Ghinea de la USR a declarat că PNL și PSD au prezentat posibile scenarii de creșteri de taxe, ceea ce este inacceptabil pentru USR. În completare, Claudiu Năsui, vicepreședinte USR, a adăugat că partidul din care face parte nu va participa la nicio construcție care va crește taxe sau impozite.
Foto: USR via G4 Media
După ședința de la care USR a absentat, liderii PSD, PNL, UDMR și ai grupului minorităților naționale au transmis că au suficiente voturi pentru a forma un Guvern și o majoritate parlamentară chiar și fără USR. Totuși, aceștia au declarat că o majoritate cât mai largă, care să includă și USR, ar fi în interes național, reconfirmând importanța consolidării coaliției. În plus, reprezentanții PSD, PNL, UDMR și ai grupului minorităților naționale au reconfirmat decizia de a avea un candidat unic al alianței proeuropene pentru alegerile prezidențiale din 2025.
Matematic, PSD, PNL şi UDMR pot instala un Guvern şi fără sprijinul USR. Cu tot cu minorităţile naţionale, adună în viitorul Parlament 245 de parlamentari, cu 11 mai mult faţă de cele 234 de voturi necesare pentru o majoritate în Parlament.
Dar acum să vorbim la rece, dincolo de emoție: E clar că decontul acestui an electoral va fi pus în 2025 în cârca mediului privat și a cetățenilor de rând. Asta e o situație care nu prea mai are rezolvare în acest moment, dată fiind guvernarea deficitară a PNL și PSD din ultimii ani + contextul internațional extrem de tulbure. Însă pretenția USR de a fi la guvernare doar în anumite condiții, când ești atacat printr-un război hibrid, e la fel de greșită precum pasul grăbit pe care l-au făcut atunci când au ieșit de la guvernare în 2021.
E un moment de criză și cel mai clar mod prin care poți controla situația este să te afli la masa la care se iau deciziile. Însă această oportunitate vine la pachet cu erodarea politică, iar USR, în acest moment, este prea slab din punct de vedere electoral ca să mai sufere și de această boală a oricărui partid care ajunge să fie parte din putere.
Așa că USR creează în aceste zile drumul prin care să intre în opoziție, un loc convenabil pentru partidele ca USR, mari, dar fără putere în teritoriu. În momente de criză, dacă ești singurul partid proeuropean din opoziție, iar la putere sunt alte trei partide proeuropene, iar pe partea cealaltă există trei partide politice antioccidentale, atunci șansa de a-ți crește intenția de vot este mare, pentru că ai ocazia să critici în două părți: puterea, că nu guvernează bine, și opoziția antidemocratică, pentru că luptă împotriva interesului național.
E un calcul cinic făcut de USR, dar care îi avantajează politic. Însă în toată această ecuație a apărut un obstacol, previzibil deja de câteva zile: Nicușor Dan.
După ce primarul general al Capitalei a anunțat că intenționează să candideze la alegerile prezidențiale din 2025, ca independent, și a dat semnalul că așteaptă ca restul formațiunilor politice proeuropene să se alinieze în spatele lui și să-l susțină, în USR a început deja lupta între nicușoriști și tabăra Lasconi.
5 scenarii de viitor
Scenariul 1: PSD, PNL, UDMR + minoritățile naționale găsesc un candidat comun pe care îl susțin în lupta pentru Palatul Cotroceni, altul decât Nicușor Dan, iar USR continuă să o susțină pe Elena Lasconi. În tot acest timp, ND își continuă candidatura și nu se retrage.
Acesta ar fi cel mai prost scenariu, pentru că am avea parte de trei candidați din tabăra proeuropeană, în timp ce așa-zișii suveraniști probabil se vor alinia în spatele unui singur candidat.
Scenariul 2: PNL și UDMR îl vor susține pe Nicușor Dan, PSD susține un alt candidat, iar USR rămâne în spatele Elenei Lasconi.
Și acesta e un scenariu periculos pentru democrație, pentru că ne-am afla în situația în care coaliția nu ar mai fi solidă, iar, pe lângă asta, am avea tot trei candidați care își vor disputa voturile proeuropene.
Scenariul 3: PNL, UDMR și USR îl susțin pe Nicușor Dan, iar PSD susține un alt candidat.
Ăsta e un scenariu mai plauzibil, dar necesită timp pentru a deveni realitate și multe orgolii politice aruncate la coșul de gunoi, mai ales din partea USR. Dacă se va ajunge în logica acestor întâmplări, atunci vom avea doi candidați din tabăra proeuropeană, însă prima șansă o va avea tot un candidat din tabăra așa-zis suveranistă.
Scenariul 4: PSD, PNL, UDMR și minoritățile îl vor susține pe Nicușor Dan. USR joacă în continuare cartea Lasconi.
Aceasta ar fi cea mai proastă decizie politică pentru USR și le va fixa acestora drumul spre dezintegrare politică și o furie populară în rândul electoratului proeuropean, care îi va duce sub pragul electoral.
Scenariul 5: PSD, PNL, UDMR și USR își anunță susținerea pentru Nicușor Dan.
Acesta e scenariul ideal, care în acest moment pare cel mai departe de a se înfăptui, dar este și scenariul din capul lui Nicușor Dan, care l-a impulsionat să forțeze partidele proeuropene să îl aleagă pe el.
Să nu ne facem totuși foarte multe iluzii. La cum se așează lucrurile acum, viitorul guvern va fi unul de scurtă durată, care, cel mai probabil, va cădea după alegeri. Deci, orice calcul se face acum are în vedere acest posibil scenariu.
În rest, dacă Nicușor Dan reușește să adune în spatele său formațiunile politice proeuropene și să câștige, atunci va avea puterea să reconfigureze alianțele politice și să lase PSD în afară. Iar PSD-iștii știu că vor fi primele ținte ale viitorului președinte Nicușor Dan, de aceea este foarte greu în acest moment de crezut (dar nu imposibil) că îi vor susține candidatura.
Dacă ajunge președinte al României un alt candidat comun al partidelor proeuropene, iar acesta nu va fi Nicușor Dan, guvernul care se formează în aceste zile are mai multe șanse să supraviețuiască.
Dacă ajunge președinte al României un candidat extremist, care e reprezentantul taberei așa-zis suveraniste, atunci jocul democratic s-a terminat, iar pentru țară va urma ceea ce a mai trăit acest popor în trecut: întunericul.
Concluzia de moment e că un președinte independent, fie el Nicușor Dan sau orice alt candidat comun găsit de coaliția proeuropeană, ar reprezenta o variantă convenabilă pentru partide ca PSD, PNL, UDMR și chiar USR, pentru că un astfel de președinte, care nu provine din rândurile unui partid și nu e susținut total de acesta, odată ajuns la Palatul Cotroceni, nu ar avea mijloacele necesare pentru a influența în mod semnificativ deciziile partidelor. Puterea va fi la Guvern și la Parlament!
Chiar dacă, la început, ar fi un președinte care se va bucura de simpatia oamenilor carel-au pus în funcție, un președinte independent ca Nicușor Dan, susținut de partide doar pentru că le-a forțat, iar acestea au acceptat pentru a depăși momentul de criză, ar fi un președinte impotent, care nu ar beneficia de sprijin pentru mari realizări politice. Iar acest lucru va eroda rapid încrederea publică într-un astfel de președinte. Iar apărarea lui deja o știm de la un fost președinte al României: „m-a învins sistemul”.
Jocul lui Nicușor Dan
Nicușor Dan a anunțat luni seară, pe 16 decembrie, că intenționează să candideze la alegerile prezidențiale din primăvara lui 2025, din poziția de independent, așa cum a făcut în iunie pentru Primăria Generală a Bucureștiului.
E primul moment din cariera lui Nicușor Dan în care face cu adevărat politică, forțând o susținere din partea coaliției proeuropene (formată din PSD, PNL, UDMR, USR și minoritățile naționale), într-un moment în care aceasta caută un candidat comun pentru alegerile prezidențiale.
Nicușor Dan speră astfel că va reuși să strângă în spatele său partide de dreapta (USR, PNL și UDMR), iar acest lucru ar pune la colț PSD, care fie va susține un alt candidat (care nu va fi Marcel Ciolacu), fie îl va susține pe el.
Problema lui Nicușor Dan este că nu este plăcut de electoratul PNL din teritoriu, cu atât mai puțin de electoratul PSD, iar USR-iștii, prin vocea lui Cristian Ghinea, au declarat chiar luni că ei au un candidat, și acesta se numește Elena Lasconi.
Ce trebuie să facă Nicușor Dan? Să convingă PSD, PNL, USR și UDMR să îi susțină candidatura.
Dacă Nicușor Dan nu va reuși să obțină sprijinul PSD, PNL, USR și UDMR și va continua cu această candidatură din poziția de independent, chiar dacă coaliția va găsi un candidat comun, ei bine, atunci candidatura lui va favoriza tabăra extremistă din societate (formată din AUR/SOS + POT/votanții Georgescu).
De ce? Pentru că am avea doi candidați ai blocului politic proeuropean și, probabil, unul din tabăra așa-zis suveranistă. Matematic, așa cum îi place lui Nicușor Dan, șanse mai mari are candidatul care nu are competitor pe același electorat.
Nicușor Dan este văzut de o parte a electoratului din urbanul mare ca o alternativă viabilă la clasa politică actuală, care a dezamăgit populația și din cauza căreia au apărut votanții frustrați care au pus ștampila pe Călin Georgescu.
Totuși, Nicușor Dan are o misiune dificilă în următoarele luni: să capitalizeze, dincolo de București și bulele online, încrederea de care se bucură în acest moment și să devină un politician care să genereze emoții puternice în rândul electoratului și care e dispus să expună mici doze de populism ca să atragă o parte din electoratul tabrei așa-zis suveraniste spre el.
Ce propune Nicușor Dan? O uniune națională în spatele unei candidaturi care să servească interesul public, nu găștile de interese. Putem să-l credem, putem să nu o facem. E alegerea fiecăruia.
Dar, dincolo de vorbe, Nicușor Dan trebuie să arate că nu este doar o soluție de avarie la extremism, ci și un politician care știe să medieze în plan intern și să repare rănile sociale, dar și să reprezinte țara în plan extern, în cel mai complicat moment internațional de la finalul Războiului Rece.
La acest capitol nu știm cum se descurcă, căci nu a arătat până acum că ce competențe are în ceea ce privește relațiile internaționale.
Este Nicușor Dan capabil să se transforme dintr-un administrator bun într-un mare șef de stat?
Rămâne de văzut ce forțe politice va aduna în jurul său. Momentan, va trebui să explice electoratului care l-a votat în urmă cu doar câteva luni (circa 470.000 de bucureșteni) că nu mai are timp să facă Bucureștiul mai bun, ci vrea mai multă putere politică, căci despre asta este vorba atunci când vrei să candidezi la cea mai înaltă funcție în stat, după ce ai câștigat deja un nou mandat de primar general al Capitalei.
Ce trebuie să facem noi, cetățenii, în astfel de momente de cumpănă, în care se joacă politic hardcore în toate părțile? Să ne păstrăm așteptările în limite realiste și să fim conștienți de constrângerile unui posibil președinte lipsit de sprijin politic real (mai ales în teritoriu - din partea primarilor și CJ-urilor) și de lungă durată (cum e Nicușor Dan în acest moment), pentru a evita frustrările și deziluziile care nu vor întârzia să apară!