Renault Rafale e Franța pe 4 roți. Lecția despre percepție învățată în Cars & Roads Croația by Michelin
În #CarsAndRoads Croația by Michelin descoperim Croația cu 7 mașini hibride. Green Partner al acestui roadtrip e BT Leasing. Alimentarea e oferită de OMV și experiența e suținută de Server Config.
Ce am început să învăț în acest roadtrip #CarsAndRoads Croația by Michelin, unde testez până pe 22 iunie 7 SUV-uri hibride, e că fiecare mașină e în sine o experiență și nu ar fi corect să compar experiențele între ele, pentru că sunt diferite. Așa că azi vreau să vă vorbesc despre experiența mea la volanul Renault Rafale plug-in hybrid.
Dar înainte trebuie să știți că Renault, pentru mine, are o valoare sentimentală care nu se poate compara cu nimic altceva. De ce? Pentru că e marca de mașină a copilăriei mele. Era anul 2001 și abia se născuse sora mea, iar tata a cumpărat atunci un Renault Laguna 1. A fost prima mașină a familiei. Am iubit mașina aia, am crescut în ea și am plâns când tata a vândut-o, mulți ani mai târziu.
Când eram mic, iubeam tot ce însemna Renault, de la tirul Magnum, de care era îndrăgostit tata, la echipa Renault, alături de care Fernando Alonso a luat titlul în Formula 1 doi ani la rând. Colecția mea de mașinuțe era în majoritate Renault, iar eu, pe atunci, când mă jucam cu ele în curte la vecinul meu Bebe, îmi imaginam cum voi fi mare și voi conduce un Renault.
Nu am mai apucat. Au apărut de atunci alte mașini în viața mea de adolescent și apoi de șofer. Până în ziua 5 a turului organizat de colegii de la Autocritica, când m-am urcat în Renault Rafale plug-in hybrid și am condus din nou pe drumurile extrem de impresionante ale Croației.
Ei bine, dacă e să o rezum pe șleau, ca la Giurgiu, mașina asta e spectaculoasă. De ce? Pentru că, dincolo de designul futurist elegant, nu strident, e agilă pe șosea. Și am simțit-o din plin, mai ales datorită sistemului 4Control, care face ca roțile din spate să se rotească în același sens sau diferit față de roțile din față.
Depinde însă de viteză. La viteze mici, am simțit direct de la volan cum roțile din spate se rotesc în sens invers față de cele din față. Iar asta te ajută foarte mult la parcare, când conduci mașina asta. La viteze mai mari, de peste 50 km/h, sistemul face ca roțile din spate să vireze ușor (dar nu vă așteptați ca asta să însemne foarte mult) în aceeași direcție cu roțile din față. Iar la drum lung nu ai cum să nu simți că te ajută acest lucru în viraje.
Dar, dincolo de sistemul ăsta, care indică faptul că Renault Rafale plug-in hybrid e o mașină concepută să te protejeze și să-ți facă drumurile mai ușoare, nu pot să nu vă spun și că e extrem de spațioasă. Francofonii ca mine ar spune că e perfectă pentru un SUV de familie, dar asta-i doar părerea mea.
Va fi însă destul de ușor să vă convingeți și singuri dacă urcați puțin la volanul acestei mașini. Portbagajul e mare, iar interiorul e gândit ca să-ți ofere sentimentul că ai control asupra spațiului din față și din spate al mașinii. Eu nu am văzut zone moarte la mașina asta și asta va observa oricine se urcă în ea. Există spații multiple pentru telefon, ochelari și alte lucruri, iar tapițeria, deși nu e din piele, e comodă.
Și, ca să răspund acum la o posibilă viitoare întrebare: da, prieteni, mașina asta trage cu casa. Adică are un consum foarte bun, din punctul meu de vedere. Eu am terminat la finalul zilei cu un consum de 6.4!
Și dincolo de tehnicalități, la care se pricep alții mai bine decât mine, trebuie să vă mai povestesc ceva: am condus Renault Rafale în ziua în care am fost la o degustare de ulei de măsline în Kostanjica, un sat din Peninsula Istria, care se află în nordul Mării Adriatice. Și ne-a spus somelierul uleiului de măsline pe care l-am testat că uleiul de măsline, atunci când se gustă, se pune într-un pahar micuț și colorat (noi am avut unul care era de un albastru închis la bază și se deschidea ușor în sus), pentru ca persoana care îl gustă să nu se lase influențată de culoare.
Și am stat și m-am gândit, în timp ce conduceam acest Rafale către insula Rab a Croației, că mașina asta poate fi percepută greșit și ostil de unii, fix ca acel ulei de măsline extrem de bun și fresh, care însă e ușor picant tocmai datorită profunzimii prin care a fost creat.
Așa e și cu Renault Rafale. E o mașină avangardistă datorită designului său futurist și ușor sportiv, datorită tehnologiei de ultimă generație și datorită motorizării hibride inovatoare. Iar pentru unii s-ar putea ca avangardismul ăsta să nu fie înțeles din prima. Și e ok să fie așa, dar, înainte de a ne da cu părerea, fie că e vorba de tehnicalități sau aspectul pe care poate că nu îl înțelegem la început pentru că nu știm mai nimic despre el, cred că cel mai bine ar fi să ne informăm și să aflăm ce a vrut să spună autorul.
Iar autorul, în cazul de față Renault, a vrut să facă din mașina asta un fel de manifest al noii generații de mașini din gama sa, care vin la pachet cu electrificare, sportivitate, digitalizare și un design adaptat anului 2025, când viitorul bate la ușă în fiecare zi și trebuie să gândești îndrăzneț ca să te adaptezi la ceea ce el are de oferit.
Iar abordarea asta ar trebui să o aibă orice companie care vrea nu doar să supraviețuiască în următorii ani, ci să și ofere plusvaloare clienților. Și nu mă refer aici doar la companiile din industria auto, ci la toate companiile din toate domeniile. Cei care nu înțeleg schimbarea și nu vor să se adapteze vor rămâne în pană și vor descoperi când intră pe banda de urgență și aprind avariile că nu au la ei o roată de rezervă.
Am legat experiența la volanul Renault Rafale și lecția despre percepție a acelui somelier în uleiuri de măsline și am ajuns seara, în cameră, cu gândul că nu ar mai trebui să ne mai ascundem după deget și că ar trebui să spunem lucrurilor pe nume: dragi prieteni, percepția despre un produs fără experiența directă legată de acel produs nu e nimic altceva decât un reflex superficial care nu ne ajută.
De ce? Pentru că nu ne face să simțim direct produsul despre care ne dăm cu părerea și, de cele mai multe ori, e construită din imagini trunchiate ale realității, păreri din mers bazate pe multe frustrări și ce prindem într-un scroll pe Facebook sau într-un titlu citit pe fugă în presă.
Dar realitatea, adică aia care contează cu adevărat, poate fi descoperită doar prin contact direct cu produsul. Acolo începe experiența. Și exact cum a indicat somelierul de ulei de măsline din Istria: gustul trebuie izolat de culoare, ca să poți înțelege ce ai în față și ce guști. La fel e și cu o mașină ca Renault Rafale. Dacă o judeci după formă sau părerile altora, fără s-o conduci, riști să respingi ceea ce e, de fapt, o revelație.
Iar în momentul în care alegi să testezi cu adevărat un produs, fie că e vorba de o mașină sau un ulei de măsline, arăți că ai respect nu doar pentru munca din spatele acelui produs, ci și pentru tine, căci, în loc să trăiești într-o bulă de percepții împrumutate de la alții, alegi să cauți adevărul cu simțurile proprii.
Indiscutabil, doar prin experiența directă afli ce este un produs cu adevărat, cum se simte, ce poveste spune și unde rezonează cu tine. E un lucru extrem de greu, însă, căci lumea asta e construită tot mai mult pe lipsă de răbdare, iar un astfel de exercițiu implică răbdare.
Și noi trăim oricum și în online, dar și în offline, într-o lume tot mai nerăbdătoare să-și spună părerea ca să devină virală, o lume aglomerată de opinii adesea bazate pe percepții care nu au fost însoțite de o experiență directă și care ar trebui tratate doar ca zgomot de fond. Ce contează cu adevărat e să îți dai voie să înțelegi ceva așa cum este, nu așa cum pare. Iar eu am înțeles Renault Rafale așa cum este ea ca mașină, nu așa cum pare din opiniile altora.
Altfel, dacă mă gândesc mai bine la mașina asta, Renault Rafale e cumva Franța pe 4 roți. Pentru că Franța n-a fost niciodată despre lucruri simple sau convenționale. A fost despre îndrăzneală, stil și curajul de a revoluționa. Despre a merge într-o direcție proprie, chiar și când lumea mergea în alt sens.
Franța a fost mereu avangardistă și neînțeleasă de unii, dar întotdeauna i-a uimit chiar și pe critici, a fost invidiată și toți și-au dorit să fie parte din povestea ei, vizitând-o sau gustându-i cultura și mâncarea.
Așa e și cu Renault Rafale. E o mașină neînțeleasă de unii la prima vedere, dar pe care toți și-ar dori să o conducă măcar câțiva kilometri, cu aceeași curiozitate cu care persoanele care nu iubesc Franța se duc în vacanță la Paris pentru a descoperi acel ecosistem al independenței culturale absolute, specific doar francezilor.