Respectul pentru reguli nu omoară libertatea, ci salvează vieți. Ce am înțeles după ce am condus prin Elveția și Austria

EUROCHARGE by Schaeffler este un road trip prin Alpi cu 8 mașini electrice cărora le calculăm autonomiile și consumurile reale.

Am învățat o lecție zilele astea, cât am condus prin Austria și Elveția. În România se moare pe drumurile publice nu doar din cauza infrastructurii rutiere extinse, care evident că ne lipsește, ci mai ales din cauza modului în care conducem.

Foto: Radu Chindriș

Nivelul de stres de pe drumurile publice din România e extrem de mare, modul agresiv de a șofa se vede în fiecare intersecție din București, în marile orașe și chiar în zonele rurale ai parte aproape la minut de un concert al claxoanelor, pe autostradă se dau flash-uri de zici că toată lumea se grăbește să joace în Fast and Furious alături de Vin Diesel, iar o coadă mai mare pe autostradă are întotdeauna parte de „șmecherii” ei care o sar pe banda de urgență.

Conduc mult în România și văd că nu se respectă regulile rutiere. Dimpotrivă, mulți sunt enervați de faptul că li se impun restricții de circulație în localitate de 50 km pe oră pe drumul principal până la ieșirea din sat.

Aici, în Elveția, și zilele trecute cât am traversat Austria, nu am văzut niciun șofer, absolut niciunul, care să încalce regulile. Am mers 10 km cu 60 km pe oră pe un drum prin munte, era coadă de cel puțin 7 mașini în spatele meu, fiecare păstra distanța regulamentară, era linie discontinuă, deci puteau să mă depășească, dar nimeni nu a făcut-o.

De ce? Pentru că limita de viteză era de 60 km pe oră și toată lumea a înțeles ce îi spune indicatorul. A fost un șoc pentru mine, având în vedere că am asistat pe drumurile publice din România la multe momente similare în care am fost eu sau alții claxonat din spate, presat cu flash-uri și chiar depășit periculos. Aici, în schimb, simți că disciplina e naturală și colectiv acceptată.

Iar disciplina asta rutieră se vede și în modul de trai. Oamenii sunt mai relaxați, mai eficienți, iar totul e mai bine organizat. La modul concret, respectul pentru reguli nu e văzut de ei ca o constrângere, ci ca o garanție a ordinii și a siguranței.

Elvețienii și austriecii au învățat că atunci când nu respecți regulile se creează haos, iar acolo unde e haos se nasc accidente care au ca rezultat moartea de foarte multe ori.

Și vă mai spun ceva. În Elveția orice kilometru în plus e sancționat. Te ia camera imediat dacă nu ești atent la drum și stai cu ochii în telefon. Cred că maxim un echipaj de poliție am văzut pe toată autostrada și pe cele trei drumuri de munte pe care le-am făcut ieri prin Alpii Elveției. Nu e nevoie de pistoale cu radar și de echipaje la fiecare intersecție. Ai camere și cei care nu respectă regulile sunt filmați, iar amenda ajunge acasă, în plic. Și nu e deloc mică.

Iar asta i-a disciplinat pe oameni, atât pe localnici, pentru care respectarea regulilor de circulație a devenit un mod de viață, cât și pe cei care doar tranzitează aceste drumuri, cum suntem noi zilele astea cu cele 8 mașini electrice din road trip-ul EUROCHARGE by Schaeffler.

Prin urmare, lecția acestor zile pentru mine e că infrastructura poate fi reparată cu bani și în timp, dar o cultură rutieră sănătoasă și care să reducă riscul de tragedii cere educație, disciplină și respect pentru tine, mai ales, și pentru celălalt, chiar dacă nu îl cunoști.

Din păcate, exact asta ne lipsește cel mai mult acasă. Pe drumurile publice din România regulile par facultative, iar agresivitatea e de cele mai multe ori norma, din păcate. Iar asta duce la rezultatul pe care deja îl știm cu toții dacă ne privim sincer în oglindă și dacă ne uităm pe statistica Eurostat: România rămâne țara din UE cu cea mai mare rată a mortalității în accidentele rutiere.

Prieteni, am în față Alpii Elveției în timp ce scriu aceste rânduri și mă gândesc la faptul că respectul pentru reguli devine un reflex atunci când societatea întreagă funcționează pe baza unor norme clare, aplicate egal.

Atunci când fiecare șofer știe că regulile nu sunt negociabile, nici nu mai simte nevoia să „fenteze” sistemul. În schimb, în România, tocmai lipsa de predictibilitate și de consecvență în aplicarea legii alimentează sentimentul că regulile pot fi încălcate fără consecințe. Și avem nenumărate exemple în acest sens.

Vorbeam cu colegul de mașină Adi Mitrea și după discuția cu el și comparațiile pe care le-am făcut între cum se merge pe drumurile din România și cum se merge pe drumurile din Elveția și Austria am ajuns la concuzia că totul ține de relația dintre individ și comunitate.

În Elveția și Austria un șofer care merge corect nu simte presiunea celor din spate pentru că ceilalți au înțeles că siguranța tuturor e mai importantă decât graba unuia singur. În România, în schimb, cei 10 ani de când conduc mi-au arătat că egoismul rutier dictează regulile. Depășirea unei coloane, claxonatul agresiv imediat cum se pune verde la semafor, statul pe TikTok la volan sau zgomotul făcut de bombardierii care merg cu 100 de km pe oră pe Caramfil în mijlocul nopții sunt reflexe sociale care pleacă de la bagajul educațional pe care îl ai sau nu.

În țările civilizate, regulile de circulație sunt învățate nu doar pentru a lua un examen, ci sunt internalizate ca parte dintr-o cultură civică. În România, pentru mulți șoferi, permisul e un drept câștigat odată pentru totdeauna, nu o responsabilitate zilnică. Și se vede asta din modul în care se comportă la volan.

Iar bagajul educațional lipsă combinat cu o autoritate a statului care aproape că nu există, pentru că amenzile se contestă sau se ignoră, face ca disciplina rutieră să prindă rădăcini.

Bine, unii or să-mi spună că disciplina rutieră în Elveția și Austria funcționează pentru că sunt amenzile mari. Fals. Disciplina rutieră nu se învață doar din frică, ci mai ales din conștientizarea faptului că respectarea regulilor protejează viața ta și a celorlalți participanți la trafic sau de pe drumurile publice.

Experiența creată de colegii de la Autocritica e susținută de: OMV eMotion | BT Leasing | Michelin | Server Config

---