România a votat schimbarea. Dar în ce direcție?

Turul 1 a demonstrat un lucru clar: românii vor altceva. Mai bine de două treimi s-au dus spre candidați anti-sistem. Dar direcția nu e deloc unitară. E o luptă între progres și izolaționism.

După Turul 1:

1. S-a votat masiv pentru schimbare: dacă aduni procentele lui Simion cu cele ale lui Nicușor, ale lui Lasconi și (parțial) ale lui Ponta, ajungi undeva pe la 65-70% din voturi.

Adică undeva peste două treimi dintre români vor altceva decât status quo.

Sigur, unii vor ca lucrurile să se schimbe într-o direcție iar ceilalți în cealaltă direcție, dar cu toții au în comun faptul că vor o schimbare.

În condițiile astea nu e de mirare că în T2 au intrat principalii reprezentanți ale celor două direcții ale schimbării.

Colaj foto: Facebook

2. Un bemol: românii din țară l-au preferat pe Crin lui Nicușor. Primarul Bucureștiului a intrat în T2 exclusiv cu voturile diasporei.

Nu e deloc un rezultat rău pentru actuala coaliție de guvernare.

3. Nicușor e de departe cel mai legitim politician din București. În fostul T1, Lasconi a luat în București aproape 327.000 de voturi. Când a candidat pentru al doilea mandat de primar, Nicușor a adunat aproape 353.000 de voturi. Iar acum, în noul T1, a strâns peste 360.000 de voturi.

4. Crin și Ponta s-au dovedit niște candidați redutabili. După 10 ani de absență să iei aproape 1,9 milioane de voturi (mai mult decât Lasconi în precedentul T1) nu e la îndemâna oricui.

Și să iei peste 1,2 milioane de voturi după toate scamatoriile și șpagaturile efectuate din 2016 încoace iarăși nu e la îndemâna oricui.

5. Zilele de premier ale lui Marcel Ciolacu au luat sfârșit.

Rămâne să vedem ce va alege PSD: să negocieze un nou premier cu Nicușor (fiindcă, dacă actuala coaliție rămâne în picioare, doar PSD poate da premierul) - sau să profite de o eventuală președinție a lui Nicușor pentru a se retrage de la guvernare și a susține un guvern minoritar. Fiecare dintre aceste două opțiuni are avantaje și dezavantaje. (Eu aș opta pentru a doua variantă, dar eu nu contez.)

6. Pentru nicușoriștii puri și duri: fiți modești și acomodanți. Nu doar că Idolul n-a câștigat (în țară a pierdut și în fața lui Simion și în fața lui Crin, iar în diaspora a pierdut în fața lui Simion) - dar, ca să ajungă președinte, Nicușor va avea nevoie și de electoratul lui Crin, și de cel al lui Ponta, și de cel al lui Lasconi.

Cu cât sunteți mai intransigenți, mai agresivi și mai intoleranți, cu atât scad șansele lui Nicușor - și veți fi direct responsabili de o eventuală victorie a lui Simion.

7. În fine, să nu uităm că problema politică fundamentală a României de azi e absența opoziției democratice, deci a alternativei democratice la partidul/partidele de guvernământ.

De-asta și suveranismul pare pe val: fiindcă cei supărați pe guvern nu mai au cu cine vota decât cu suveraniștii, ei sunt singura opoziție.

Dacă am avea o alternativă democratică la guvernare, cum am avut din 1990 până în 2021, valul suveranist ar scădea până la nivelul bazinului lui real de astăzi (undeva pe la 20%, cel mult 30%). (Tot de-asta am și optat pentru varianta retragerii PSD de la guvernare: ca alegătorii să poată avea, pentru parlamentarele din 2028, o alternativă democratică la partidele de guvernământ.)

În orice caz, chiar dacă Nicușor ar deveni președinte după 18 mai, dacă nu vom avea o alternativă democratică la guvernare vom fi cu toții pierduți în 2028.

---