România supraviețuiește pe datorie și datorită fondurilor europene. BNR a cheltuit un miliard de euro într-o lună pentru a salva leul
E una din acele dimineți în care ar trebui să fim sinceri cu noi înșine. Eu m-am trezit, am băut cafeaua și m-am apucat să citesc evaluarea financiară S&P Global Ratings pentru România, publicată vineri aseară.
Pe scurt, S&P a reconfirmat ratingurile pentru datoria pe termen lung și scurt a României la „BBB minus/A-3”. Rămânem la categoria „investment grade”, adică ultima treaptă care ne mai desparte de categoria „junk”.
Pentru cine nu știe, pe piețele financiare zeci de fonduri de investiții au mandate clare care le interzic să dețină obligațiuni de stat din țări cu rating sub investment grade. Deci miza pentru România e să rămânem peste acest plafon.
S&P a menținut și perspectiva negativă, iar mesajul central e simplu: statul român, adică guvernul Bolojan, încearcă să reducă deficitul, dar o face într-un context economic fragil, cu creștere aproape zero în 2026.
De altfel, agenția S&P prognozează că economia României va crește cu doar 0,25% în acest an și va avea o creștere medie de 2,5% în perioada 2027–2029.
Care e indicatorul care ar trebui să ne sperie cel mai mult aici? Faptul că avem un consumul slab care este compensat doar parțial de fondurile europene care intră în țară.
În paralel, Bloomberg a indicat exact cum arată această fragilitate în timp real pentru economia României. Concret, BNR a fost nevoită să cheltuiască UN MILIARD DE EURO în luna martie pentru a apăra cursul de schimb al leului de turbulențele din piețele internaționale declanșate de conflictul din Orientul Mijlociu.
De ce măsura aplicată de BNR a ajutat?
Pă explicația economică e simplă. Dacă leul, moneda noastră națională cea de toate zilele, s-ar fi depreciat brusc din cauza panicii investitorilor, inflația deja ridicată a României și de care nu ține cont PSD-ul când pune paie pe foc pentru crearea de crize politice ar fi explodat. Iar asta ar fi făcut costul vieții insuportabil pentru cetățeni și măsurile de austeritate ale Guvernului Bolojan la propriu inutile.
S&P ține să indice în evaluarea sa pentru țara noastră că perspectiva externă a României lasă puțin spațiu de manevră pentru a absorbi șocuri externe prelungite sau mai profunde.
Iar dovada pentru asta e tocmai ce a făcut BNR prin cheltuirea unui miliard de euro într-o singură lună tocmai pentru că acest spațiu e limitat. Iar piețele o știu, potrivit surselor mele din BNR cu care am vorbit despre această situație.
Intervenția Băncii Naționale a României arată exact mecanismul descris de S&P: o economie cu deficite gemene (bugetar și de cont curent) nu poate lăsa piața să acționeze liber atunci când vine un șoc extern, pentru că deprecierea leului ar alimenta imediat inflația.
Stabilitatea cursului monedei naționale are, prin urmare, un preț direct și măsurabil, iar acel preț este suportat din rezervele valutare ale statului.
Avem însă noroc cu FONDURILE EUROPENE, căci rezervele noastre valutare se află la un nivel record, de 67 de miliarde de euro, scrie Bloomberg, citându-l pe Leonardo Badea, prim-viceguvernatorul BNR.
Cum am ajuns însă să avem un depozit așa mare?
Păi cu ajutorul fluxurilor de fonduri europene care compensează, deocamdată, fragilitatea structurală a economiei. Miliardele de euro din PNRR și din fondurile de coeziune intră direct în rezervele BNR înainte de a fi convertite în lei pentru cheltuieli interne.
În plus, o a doua sursă care ajută la consolidarea rezervelor valutare ale BNR sunt împrumuturile externe. Mai clar spus, când Ministerul de Finanțe se împrumută masiv de pe piețele internaționale în valută, banii împrumutați ajung tot în rezervele Băncii Centrale.
Spre exemplu, pe 1 aprilie BNR a emis un comunicat de presă în care a anunțat că în martie au avut loc următoarele operațiuni: intrări de 9,42 miliarde de euro, dintre care 3 miliarde de euro au constat în emisiuni de euroobligațiuni și 1,73 miliarde de dolari au constat în împrumuturi pe piața americană.
Mecanismul e următorul și nu e greu de priceput: în momentul în care Ministerul Finanțelor a vândut acele titluri de stat investitorilor străini, valuta a fost depusă în conturile de la BNR. Rezultatul a constat în faptul că rezerva valutară a României a crescut instantaneu.
Atenție, însă că vorbim de bani care nu au fost produși de economia reală, adică prin exporturi sau servicii, ci sunt împrumutați. Dacă am fi fost retrogradați de agențiile de rating la categoria JUNK, nu am mai fi putut să ne împrumutăm și nu am mai fi putut să acumulăm rezerve care să ne ferească moneda națională de șocuri externe.
Deci, BNR atunci când Ministerul Finanțelor se împrumută extern, oferă BNR-ului exact „muniția” de care Bloomberg scri că a fost folosită în martie în suma de UN MILIARD DE EURO.
Un prieten economist mi-a explicat că ceea ce trăim acum are un nume în economie și el este „borrowing for stability”. Adică statul român crează stabilitate pe datorie prin împrumuturile pe piețele externe pentru a-și acoperi cheltuielile (salarii, pensii și investiții), iar un efect secundar fericit este că acești bani împrumutați stau în rezerva BNR și sunt folosiți ca zid de protecție pentru leu.
DAR ASTA E O STABILITATE CUMPĂRATĂ PE CREDIT.
Iar S&P știe asta. De aia ne-a și indicat în evaluarea de vineri că datoria publică a țării va depăși 60% din PIB până la sfârșitul anului 2029, în creștere de la 52% cât a fost în 2025.
Ideea e că factura cu dobânzile va ajunge să crească până la nivelul de 3,4% din PIB până în 2028, adică peste doi ani. Ca să avem o imagine de comparație, asta înseamnă că vom plăti pe dobânzi mai mari decât bugetul Educației pe 2026.
Trebuie însă să înțelegem că fără aceste împrumuturi nu putem să supraviețuim în acest moment. Iar dacă investitorii străini nu ne-ar mai împrumuta, rezervele BNR s-ar termina repede, iar leul s-ar prăbuși.
Acum să ne uităm și spre cum a lucrat BNR luna trecută pentru a proteja moneda națională. Bloomberg scrie că România s-a bazat pe așa-numitul „regim de flotare controlată”.
Ce presupune el, mai exact? Păi țara noastră nu are un curs de schimb fix, dar nici nu lasă leul să fluctueze liber. Așa că BNR menține moneda națională într-un interval nedeclarat public, intervenind pe piață ori de câte ori presiunile devin excesive.
Iar în luna martie martie, aprecierea dolarului american, provocată de scumpirea petrolului, a generat vânzări masive în ceea ce privește monedele emergente. Ce sunt astea? Valutele emise de țările care se află în plin proces de dezvoltare economică, dar care nu au încă maturitatea sau stabilitatea monedei EURO sau a dolarului american. Leul românesc e considerat o monedă emergentă, alături de zlotul polonez, forințul maghiar sau rupia indiană.
Leul nostru a fost însă salvat de BNR și s-a depreciat cu doar 0,1% față de euro, menținându-se direct cu intervenția băncii centrale în jurul valorii de 5,09 lei. Deci, ca să fie clar, stabilitatea leului, are un preț măsurabil: un miliard de euro pe lună, în condiții de criză moderată.
Cum e afectat cetățeanul de rând de tot de am zis eu aici?
Păi analiza S&P și acțiunile BNR au un impact direct și imediat asupra portofelului fiecăruia dintre ei.
Ratingul de țară stabilit de S&P determină cât de scump se împrumută România. Un rating mic înseamnă dobânzi mai mari, ceea ce pune presiune pe bugetul de stat și limitează investițiile în sănătate sau infrastructură, forțând Guvernul să apeleze la creșteri de taxe, cum este majorarea TVA menționată în raportul publicat aseară de S&P.
Separat, intervenția BNR despre care a atenționat Bloomberg este cea care îi protejează pe români de un al doilea val de scumpiri. Un curs stabil de aproximativ 5,09 lei pentru un euro înseamnă că ratele la creditele în valută nu cresc brusc și că prețul produselor de import nu explodează peste noapte din cauza devalorizării monedei.
Totuși, S&P avertizează că acest echilibru este pe muchie de cuțit. De ce? Păi pentru că stagnarea economică și erodarea salariilor reale sub povara inflației reduc consumul privat, adică motorul tradițional al creșterii economice pe termen scurt.
Iar dacă Guvernul Bolojan nu reușește consolidarea fiscală promisă, inând cont că Olguța Vasilescu și Grindeanu vor să creeze o criză politică, nici măcar rezervele BNR nu vor putea opri la nesfârșit ajustarea dură a economiei. Care va veni mai repede decât ne imaginăm.
Iar ajustarea asta va fi însoțită de o delegație FMI care va intra pe ușile Palatului Victoria. Și, credeți-mă, nu vrem asta!
Concluzia de moment e că România supraviețuiește economic printr-un efort coordonat de ameliorare a riscurilor. În timp ce agențiile de rating rămân sceptice cu privire la capacitatea clasei politice de a reforma economia, BNR rămâne singura ancoră de încredere pentru investitori.
Dar rezervele valutare sunt doar un fel de aspirină care tratează simptomele, în cazul nostru ele fiind cursul de schimb și panica piețelor, dar nu pot vindeca boala de fond, care implică mai multe eforturi și e creată ca urmare a dezechilibrului dintre cât produce și cât cheltuie statul român.