PNL a anunțat că votează Guvernul Luca Niculescu și trece în opoziție. Ilie Bolojan spune că, în mod normal, PNL nu ar fi votat „dar România are nevoie de un guvern funcțional ca să evite intrarea în colaps a unor instituții și servicii publice de bază”. Practic, liberalii au ales să dea un „vot de necesitate”.
Ei bine, Ilie Bolojan face un pariu politic uriaș, unul care îi poate aduce un scor aproape dublu la alegerile din 2028 decât are PNL-ul acum sau unul care poate, la fel de bine, să vină la pachet cu pierderea partidului.
Mai concret spus, după aproape șapte ani petrecuți NEÎNCETAT la guvernare, în diferite formule politice cu USR, UDMR și PSD, liberalii se pregătesc acum să intre în opoziție. E una dintre cele mai riscante mișcări politice făcute de liberali în ultimii ani și în același timp de Ilie Bolojan în cariera sa politică.
De ce? Păi pentru că efectele ei nu se vor vedea neapărat în următoarele săptămâni, ci abia atunci când PSD va începe să împartă banii de la bugetul de stat.
Merită totuși să înțelegem întreaga imagine de ansamblu. Ilie Bolojan se joacă acum cu o sabie cu două tăișuri. Pe de o parte, își scoate partidul de la guvernare, renunță la accesul direct la putere și își asumă riscul unei revolte interne peste câteva luni, care deja mocnește în anumite zone ale partidului pe care Bolojan NU LE POATE CONTROLA.
Pe de altă parte, actualul președinte al PNL încearcă să rupă definitiv PNL de PSD după ultimii ani de guvernare comună și să construiască, din opoziție, un partid care să poată câștiga din nou încrederea electoratului de dreapta.
Eu cred că e o mișcare inteligentă strategic, dar extrem de periculoasă pentru un lider care trebuie să conducă un partid obișnuit deja să guverneze și ale cărui structuri locale s-au format, în bună măsură, în jurul exercitării puterii. Și în ultimii 7 ani s-au obișnuit cu puterea. Trebuie precizat acest lucru fără să ne ascundem după deget.
Bolojan a vrut să transmită azi că PNL nu e dispus să țină România blocată doar pentru a împiedica revenirea PSD la guvernare. Da, ăsta e un argument legitim, mai ales după cinci luni de criză guvernamentală generată de PSD și AUR.
Dar există și un cost pentru strategia lui Bolojan: liberalii vor contribui la instalarea unui Guvern dominat de PSD, fără să participe la luarea deciziilor și fără să poată controla direct felul în care vor fi cheltuiți banii publici. Iar electoratul lor nu face neapărat distincția clară dintre responsabilitatea unui vot de învestitură și responsabilitatea politică pentru ceea ce urmează dacă am mai fi stat mult în starea asta de provizorat politic ca țară, care afectează tot ma intens și NEGATIV economia, mediul de business și investițiile și nu în ultimul rând intensifică problemele sociale prin scăderea puterii de cumpărare la nivelul clasei de mijloc și în rândul românilor vulerabili.
Las aici în scris faptul că prima problemă serioasă pentru Ilie Bolojan, adică prima contestare care să atârne greu, va veni din teritoriu. De ce? Păi e simplu. În organizațiile județene nu contează atât de mult ideea de reformă, principiile politice sau necesitatea reconstrucției partidului, ci BANII. Lucrurile funcționează după alte reguli la Giurgiu, Cluj, Ilfov, Botoșani, Alba, Constanța sau Sălaj. Dar și în restul județelor.
Primarii liberali, la fel care cei din PSD, au nevoie de bani pentru investiții și mai ales pentru pomeni electorale și evenimente care să bucure propagandistic electoratul (precum Zilele Orașului), președinții de filiale și șefii de CJ-uri trebuie să mențină organizațiile active prin tot felul de alăcări bugetare, iar oamenii din comunitate care au susținut partidul ani întregi, mai ales liderii de business din județele controlate de liberali, se așteaptă să aibă în continuare acces la decizie și la contracte cu statul.
Pentru mulți dintre aceștia, opoziția politică nu reprezintă un proiect politic seducător. Dimpotrivă, reprezintă pierderea unor funcții ale lor sau ale sateliților lor, a influenței pe care o au în zona unde sunt VĂTAFI și a accesului la resursele pe care le oferă guvernarea.
Drept urmare, realitatea e că adevăratul examen politic pentru Ilie Bolojan va începe odată cu pregătirea și adoptarea bugetului de stat pentru 2027. Atunci se va vedea cât de mult valorează solidaritatea internă a PNL pe care o clamează acum mulți lideri liberali.
PSD va avea avantajul controlului asupra unor ministere importante, fiind la guvernare cu 11 miniștri, și posibilitatea de a influența prioritățile de finanțare ale Guvernului.
Primarii liberali vor urmări cu mare atenție (și mai ales invidie) distribuirea banilor pentru proiectele locale, investiții și dezvoltare, dar mai cu seamă ce primesc PSD-iștii din teritoriu de la București.
Iar dacă localitățile și județele conduse de PSD vor fi avantajate politic prin alocări bugetare (ceea ce se va și întâmpla), presiunea asupra conducerii centrale a PNL și pe Ilie Bolojan personal va crește considerabil.
Tocmai de aceea, modul în care vor fi repartizate fondurile publice va trebui urmărit foarte atent în următoarele două luni. Marian Neacșu e vicepremier în guvernul Luca Niculescu. Deci nu vă faceți probleme, PSD-iștii din teritoriu vor fi recompensați în următoarele luni pentru faptul că au avut răbdare în ultimele 5 luni de criză politică.
În plus, ar trebui să înțelegem din capul locului că nu trebuie exclus nici scenariul în care PSD va încerca să racoleze pentru 2028 primari și aleși locali liberali, folosindu-se de avantajul politic al guvernării și de promisiunea accesului la finanțare.
Racolările politice, ei bine, știm că nu reprezintă o noutate în România. Dar PSD va vorbi din poziția partidului care controlează resurse importante ale statului și care are instrumentele de negociere pe care opoziția liberală nu le deține. Deci riscul transformării banilor publici într-un instrument de fidelizare a aleșilor locali ESTE REAL.
Sursele politice cu care am vorbit în ultimele ore mi-au indicat că pentru PSD, slăbirea organizațiilor liberale acolo unde domină curentul bolojanist ESTE o miză politică importantă înaintea alegerilor din 2028.
Așa că primele luni din 2027 ar putea fi mult mai periculoase pentru Ilie Bolojan decât decizia de azi și votul pe care parlamentarii PNL îl vor da marți pentru învestirea noului guvern la care a pus umărul și președintele Nicușor Dan.
Firește, acum mulți liberali vor invoca interesul național, responsabilitatea politică și nevoia de stabilitate. Și nu mă refer aici la Bolojan, ci la alții din jurul său care bagă capul prin poză.
Însă după adoptarea bugetului pe 2027, discuția internă se va muta asupra pierderilor concrete suportate de organizațiile locale ale PNL. Atunci vor apărea nemulțumirile, reproșurile și, foarte probabil, tentative de contestare a actualei conduceri a PNL, dacă partidul nu va reuși să își păstreze oamenii și să le ofere o perspectivă credibilă de a rămâne susținători ai direcției bolojaniste.
Practic, Ilie Bolojan va trebui să demonstreze că poate conduce PNL și fără funcția de premier, fără miniștri și fără accesul la robinetul privilegiilor guvernamentale, de care, să nu fim ipocriți, liberalii s-au bucurat și în mandatul lui Bolojan, dar și în mandatele lui Ciucă, Ciolacu, Cîțu și Orban.
Există însă și o parte favorabilă a deciziei luate azi de Ilie Bolojan și conducerea PNL. După ani în care PNL a guvernat alături de PSD și a ajuns să plătească electoral pentru propriile compromisuri, opoziția îi oferă ocazia să-și reconstruiască identitatea politică. Probabil ultima!
Bolojan poate folosi această perioadă pentru a delimita clar partidul de social-democrați, pentru a promova oameni noi și pentru a recupera electoratul general (nu doar cel reformist/urban/educat) care a renunțat să mai vadă în liberali o alternativă.
Dar pentru asta trebuie să construiască o opoziție credibilă, cu proiecte și politici publice alternative la măsurile guvernului Luca Niculescu, nu doar cu atacuri la adresa PSD.
Deci, după aproape șapte ani la putere, PNL trebuie să demonstreze că mai știe să facă și opoziție. Și nu va fi ușor, pentru că se va lupta cu PSD di locul în care ultimii ani AUR a dominat discursul.
Cu aproape doi ani înaintea alegerilor parlamentare din 2028, miza lui Ilie Bolojan e, în opinia mea, e încercarea de a pregăti PNL pentru a deveni a doua forță politică din Parlament și pentru a depăși PSD la alegerile din 2028. E o ambiție dificilă, dar nu imposibilă. Pentru asta are nevoie de timp, disciplină internă și de capacitatea de a transforma nemulțumirea față de viitoarea guvernare într-un proiect politic convingător.
Bolojan nu poate duce însă singur această luptă. Oamenii care astăzi îl susțin în conducerea PNL vor trebui să rămână alături de el și atunci când rezultatele din sondaje nu vor arăta bine, când primarii vor reclama lipsa finanțărilor și când PSD va începe să își consolideze pozițiile în teritoriu.
Bolojan ar trebui să știe că politica românească postdecembristă a demonstrat de fiecare dată, FĂRĂ VREO EXCEPȚIE, că loialitatea față de lider rezistă cât timp acel lider poate oferi acces la putere. Bolojan va trebui să descopere cât valorează susținerea colegilor săi atunci când nu le va mai putea oferi acest lucru.
Pentru Ilie Bolojan, trecerea în opoziție va reprezenta și un test politic personal, pentru că de două decenii a exercitat neîntrerupt funcții de putere. Mai exact, timp de 21 de ani a fost, pe rând, mai întâi prefect, apoi secretar general al Guvernului, primar la Oradea, președinte al Consiliului Județean Bihor, președinte al Senatului, președinte Interimar al României și în final premier.
Bolojan este, așadar, obișnuit să conducă instituții, să ia decizii și să controleze direct mecanismele administrative. Doar că de acum înainte va trebui să învețe să facă politică fără să mai aibă la dispoziție instrumentele guvernării. Va fi interesant de urmărit cum va reuși un politician care și-a construit întreaga notorietate pe exercitarea puterii să își păstreze autoritatea în propriul partid și să conducă o opoziție care, de această dată, nu îi mai permite să decidă, ci doar să semnaleze deciziile celor aflați la guvernare.
Cât despre restul partidelor…
UDMR se află într-o situație politică mai confortabilă decât liberalii. Kelemen Hunor a anunțat că maghiarii vor vota Guvernul Luca Niculescu. UDMR e un partid cu experiență politică, cu o rețea instituțională bine organizată și influentă și cu lideri obișnuiți să negocieze cu cei care dețin puterea, indiferent de culoarea, cazierul sau poziția acestora.
Pentru UDMR, prioritatea rămâne conservarea influenței politice și reprezentarea intereselor propriului electorat. Iar Kelemen Hunor știe să păstreze canalele de dialog deschise, fără să își asume neapărat toate costurile guvernării. Tocmai această flexibilitate a permis UDMR să rămână relevant în formule politice foarte diferite de-a lungul anilor. Practic, UDMR va fi la guvernare fără să fie la guvernare!
Nu același lucru putem spune despre USR, care intră într-o perioadă complicată odată cu trecerea în opoziție. USR-iștii au decis să voteze împotriva Guvernului Luca Niculescu, iar președintele partidului, Dominic Fritz, promite că va urmări fiecare „mișmaș” al noii puteri.
Numai că indignarea publică nu ține loc de strategie politică. Iar ideea asta nu prea e băgată în seamă de USR-iști. La momentul la care scriu aceste rânduri, Dominic Fritz continuă să beneficieze de sprijinul propriului partid, însă pierderea mandatului de primar al Municipiului Timișoara i-a afectat serios capacitatea de a exercita o influență politică directă în negocierile politice.
E în acest moment „un lider de paie”, după cum mi l-a descris un coleg dintre ai săi, parlamentar actual al USR.
Cert e că USR merge alături de Bolojan și PNL în opoziție. Dar USR riscă să revină la vechiul său reflex simplist de opoziție, în care atacurile și denunțarea privilegiilor devin principalele instrumente de comunicare. Dacă nu reușește să construiască un proiect politic pentru 2028, cu figuri care să scoată partidul din zona de incertitudine în care se află acum, USR va face doar opoziție zgomotoasă și incapabilă să producă o alternativă credibilă de guvernare.
Există unii lideri din USR care își doresc acest lucru, adică partidul să aibă un scor de 8% până 10%, așa încât să reprezinte o jucărie de negociere și activitate politică pentru ei (a se citi gruprea controlată de Cristi Ghinea).
În realitate, viitorul USR este legat de supraviețuirea politică a lui Ilie Bolojan. Dacă acesta reușește să țină PNL unit și să reconstruiască partidul pentru alegerile din 2028, există perspectiva unui parteneriat politic între liberali și USR (chiar și fără o alianță electorală formală) care să sugereze o guvernare comună post-2028.
În schimb, dacă Bolojan pierde conducerea PNL, USR va avea de suferit, căci posibilitatea construirii unui pol reformist va dispărea. Deocamdată, Bolojan a câștigat votul conducerii partidului pentru a trimite PSD la guvernare. Urmează însă partea cea mai grea: să îi convingă pe liberali să rămână lângă el atunci când PSD va avea puterea și banii, iar PNL va trebui să trăiască din promisiunea că sacrificiul de astăzi se va transforma într-o victorie peste DOI fucking ANI.
Unii dintre liberalii cu care am vorbit spun că DOI ANI DE OPOZIȚIE trec repede. Doar că pentru un partid care s-a obișnuit să fie la putere, ar putea să pară o eternitate. Dar nu una frumoasă, să ne înțelegem, ci o eternitate fără bani și privilegii, care te va obliga să-i vezi aproape zilnic rânjetul de „te-am făcut, friere” de pe fața lui Sorin Grindeanu.
Însă acest rânjet al PSD-iștilor ar trebui privit cu prudență. De ce? Păi fix pentru că victoria politică în fața lui Bolojan (obținută cu ajutorul președintelui Nicușor Dan) este, deocamdată, una de moment.
PSD revine la Palatul Victoria, pune mâna pe ministere importante cu bani și, odată cu ele, pe toate avantajele pe care le oferă exercitarea puterii. Baronii locali care l-au vrut jos pe Bolojan vor avea din nou acces la ministere, la negocierile pentru alocările bugetare și la mecanismele prin care își pot consolida influența în teritoriu.
Numai că PSD nu preia guvernarea într-o perioadă de prosperitate economică, cum îi stă în obicei, ci într-un moment în care România are probleme bugetare serioase, investițiile sunt afectate de instabilitatea politică, iar presiunea asupra veniturilor populației crește.
PSD-știi vor trebui să împace foamea de resurse a propriilor organizații cu obligația de a guverna o țară care nu-și mai permite să cheltuiască fără măsură. Iar fiecare decizie nepopulară luată de Guvernul Luca Niculescu va ajunge, într-o măsură sau alta, și pe nota de plată politică a PSD.
Asta va fi marea vulnerabilitate a PSD și a lui Sorin Grindeanu, una care vine din disprarea conducerii din Kiseleff de a avea acces la putere pentru ca baronii din teritoriu să nu migreze la AUR pentru alegerile din 2028.
Guvernarea îi poate ajuta pe PSD-iști să își consolideze organizațiile și să își fidelizeze aleșii locali, dar nu le garantează și recuperarea alegătorilor. Dacă problemele economice mai ales, dar și geopolitice, nu vor dispăra (și nu vor dispărea), AUR va avea grijă să transforme nemulțumirea publică în capital electoral, inclusiv în fiefurile social-democrate. Așa că victoria savurată zilele astea de Grindeanu și restul PSD-iștilor se poate transforma pe termen mai lung, adică în maxim doi ani, într-o victorie à la Pirus.
Mai exact, PSD riscă să piardă și mai mult din infleunța pe care o are chiar dacă are în buzunar din nou privilegiile guvernării, fără să-i mai stea în cale un zid ca Bolojan în calea prosperității rețelelor de sinecuri și interese. Totuși, Simion stă la pândă și rânjetul de azi al lui Grindeanu s-ar putea să fie efectiv, fără ca el să-și dea seama, nota de plată electorală a PSD la alegerile din 2028.