Ultimul romantic al internetului

Jimmy Wales, cofondator al Wikipedia, a rămas una dintre ultimele voci idealiste într-un internet dominat tot mai mult de bani, algoritmi și ideologie.

Un jurnalist ca mine nu putea să facă un alt cadou mai bun de ziua lui decât un text. Așa că am pregătit pentru voi azi câteva rânduri despre ultimul romantic al internetului. Și acela nu sunt eu.

Concret, Jimmy Wales, unul dintre cei doi cofondatori ai Wikipedia, a acordat săptămâna trecută un interviu pentru New York Times, iar răspunsurile sale arată că a rămas una dintre ultimele voci optimiste într-un internet din ce în ce mai fragmentat și care s-a transformat sub ochii noștri, în ultimele două decenii, dintr-un spațiu al cooperării voluntare într-un mecanism de profit controlat de platforme tot mai opace.

Jimmy Wales. Foto: nytimes.com

Într-un moment în care încrederea în instituțiile publice, în mass-media și chiar în noțiunea de adevăr comun s-a prăbușit în lumea occidentală, Wales are încă curajul să creadă că oamenii, la bază, acționează în bună-credință.

Și surprinde asta în noua sa carte, „The Seven Rules of Trust: A Blueprint for Building Things That Last”, unde încearcă să explice de ce modelul Wikipedia, bazat pe transparență, colaborare și reguli clare, poate fi o soluție pentru lumea polarizată de azi de pe internet.

Pe Wikipedia, orice modificare este vizibilă, arhivată și discutată public. Iar Wales a mărturisit public în ultimele luni în diverse interviuri că în carte extinde această idee la faptul că organizațiile, instituțiile și chiar guvernele pot recâștiga încrederea oamenilor dacă recunosc unde greșesc și arată cum iau deciziile. Mai exact, a recunoaște incertitudinea devine o formă de onestitate.

În plus, Wales mai spune că în carte pleacă de la experiența comunității de voluntari și încearcă să încurajeze ideea colaborării în locul confruntării, dând exemplul miilor de oameni care pot avea opinii diferite și care reușesc, prin reguli clare și dialog, să construiască o narațiune comună. Wales chiar a spus că în carte a avut ca scop să arate că nu trebuie să avem toți aceleași valori, dar trebuie să avem același proces de căutare a adevărului.

Mai mult, principiul de bază al Wikipedia e „Assume good faith”. Adică să pornești de la ideea că celălalt nu e adversarul tău, ci partenerul tău într-o conversație despre realitate, ei bine, asta e aproape o formă de curaj într-o lume capturată de suspiciune și fake news.

„Să luăm un subiect controversat, cum ar fi avortul. Noi putem relata disputa. Așadar, în loc să spunem că avortul este un păcat sau că este un drept al omului, putem spune: «Poziția Bisericii Catolice este aceasta, iar criticii au răspuns astfel.» Eu cred că asta își dorește cu adevărat un cititor. El nu vrea doar o singură versiune a poveștii. Vrea să înțeleagă despre ce se discută, ce argumente există și care sunt pozițiile diferite”, spune Jimmy Wales, insistând practic pe ideea că cititorii Wikipedia (dar nu numai) nu caută un verdict final, ci o hartă a controversei.

Însă Wales și a lui Wikipedia se confruntă acum cu valul global MAGA, care are drept motor de reacție războiul cultural. Iar Wales a confirmat pentru New York Times că Wikipedia este noua țintă favorită a lui Elon Musk, care o numește adesea „Wokepedia”, a republicanilor din Congresul SUA și a unor grupuri de influență de la Washington, precum Heritage Foundation. Aceștia acuză enciclopedia de „părtinire liberală” și cer investigații sau chiar demascarea editorilor anonimi.

Însă Wales a declarat că refuză să intre în logica absurdă a acestui război cultural și că, pentru el, atacurile la adresa enciclopediei pe care a creat-o acum aproape 25 de ani sunt simptomul unei crize mai profunde: disconfortul pe care îl provoacă faptele într-o lume tot mai dominată de ideologie.

„Dacă politicile tale contrazic faptele, atunci realitatea devine amenințătoare. Dar noi nu o vom falsifica pentru a mulțumi pe cineva”, spune clar Wales.

Recunoaște însă acesta că deschiderea asta a Wikipedia are un cost. Voluntarii care o întrețin pot fi hărțuiți sau chiar forțați să fugă din țările lor. Și cele mai notorii exemple în acest sens sunt Rusia, India sau Turcia, țări unde Wikipedia a devenit o țintă a regimurilor care încearcă să controleze informația.

„Comunitatea are o independență intelectuală reală”, spune Wales, dar recunoaște că siguranța voluntarilor rămâne o preocupare constantă. „Cum pot rămâne în siguranță este crucial pentru noi”, adaugă el, împărtășind astfel o grijă pe care refuză s-o rezolve prin compromisuri asupra principiilor care au făcut din Wikipedia ceea ce este azi, adică un spațiu demn de încredere.

Ce mi-a plăcut la Jimmy Wales, pe parcursul răspunsurilor pe care le-a dat în interviu, e că, și în fața marilor puteri tehnologice, el nu-și pierde calmul. Iar pe Elon Musk, care a lansat chiar o alternativă numită „Grokipedia”, îl descrie drept „respectuos în privat, dar haotic în public”.

În plus, Wales spune că atunci când Musk acuză Wikipedia de „wokism”, oamenii donează mai mult. „Nu e modul meu preferat de a strânge fonduri, dar funcționează”, a mai spus. În esență, a ținut să sublinieze că Wikipedia nu poate fi distrusă de zgomotul rețelelor sociale unde dictează algoritmii, pentru că e clădită pe ceva ce internetul a pierdut: răbdarea de a asculta și de a discuta.

Poate cel mai important mesaj al lui Wales e acela că Wikipedia e mai mult decât un site, e un experiment social care a reușit să demonstreze că o comunitate globală poate construi împreună cunoaștere, fără bani, fără publicitate și fără proprietari.

„Nu suntem de vânzare. Mi-ar plăcea să mă imaginez ca fiind persoana care i-ar spune lui Elon: «Nu, mulțumesc pentru oferta de 30 de miliarde de dolari», dacă aș deține întreaga companie. Dar oare aș face asta? Și asta nu se va întâmpla, pentru că suntem o organizație caritabilă, eu nu sunt remunerat, consiliul de administrație nu este remunerat, și cred că acest lucru este important pentru independența noastră”, a spus cofondatorul Wikipedia.

„Vom fi aici și peste o sută de ani, iar el nu”, a mai indicat Jimmy Wales despre Elon Musk. „Tot ce contează e să rămânem Wikipedia: transparenți, sinceri și fideli adevărului. Restul e doar zgomotul epocii.”

Întrebat de New York Times de ce internetul nu a urmat calea Wikipedia, adică cea orientată spre binele public, Wales arată cu degetul direct spre modelul de business și exemplul OpenAI.

Pentru cine nu știe, ambele proiecte s-au născut din aceeași filozofie: ideea de a democratiza cunoașterea. Practic, Wikipedia (în 2001) și OpenAI (în 2015) au pornit cu același ADN moral, care avea în vedere transparența, accesul liber la informație și misiunea de „a servi binele comun”. Numai că drumurile lor s-au despărțit pe parcurs.

Pe de o parte, Jimmy Wales a ținut Wikipedia într-o logică de bun public global și n-a permis publicitate, n-a vândut date și n-a atras investitori. A preferat să trăiască din donații de la utilizatori și din granturi, păstrând comunitatea ca autor colectiv. Modelul de funcționare a devenit recunoscut ca fiind lent, greoi, dar incoruptibil, și el însuși spune în multe intervenții publice că are abordarea asta pentru că încrederea nu se construiește cu bani, ci cu reguli clare și transparență. De altfel, banii ar schimba fundamental stimulentele, spune Wales.

Pe de altă parte, OpenAI a început ca un ONG condus de idealuri aproape identice, precum celebrul „AI for humanity”. Dar când dezvoltarea modelelor lingvistice a ajuns să coste sute de milioane de dolari pe an, echipa lui Sam Altman a introdus o structură hibridă în ecuație, adică o companie „capped-profit”, care permite investiții masive, dar limitează teoretic câștigul investitorilor. În realitate, parteneriatul cu Microsoft și presiunea comercială au împins OpenAI către o dinamică de piață clasică, cu produse premium, API-uri, licențe și avântul spre a intra într-o competiție globală unde scopul principal e să câștige piața și să domine domeniul.

Rezultatul acestor două abordări diferite e la un click distanță pentru toată lumea. În timp ce Wikipedia a rămas o fundație caritabilă și un spațiu al voluntarilor și al dezbaterii publice, construit pe încredere, OpenAI a devenit un gigant comercial și un simbol al „inteligenței artificiale ca produs”, cu o misiune morală diluată de nevoia de a susține costurile și investitorii.

Dacă o să fiți curioși să ascultați mai multe prelegeri ale lui Jimmy Wales, disponibile pe internet, sau să-i citiți interviurile pe care le-a dat în mai multe publicații în ultimii ani, o să vedeți că ideea generală a sa e că diferența dintre „a construi ceva care durează” și „a construi ceva care câștigă”.

Iar azi, la final de octombrie 2025, când OpenAI, prin ChatGPT, definește deja o mare parte din internet, Wikipedia rămâne poate ultimul mare spațiu unde cunoașterea e încă un bun comun, nu o marfă.

Firul roșu care se ascunde printre răspunsurile date de Jimmy Wales în interviul pentru New York Times e ideea că internetul pe care îl visam acum 20 de ani s-a pierdut undeva între clickbait, dezinformare, bani, algoritmi și AI.

Mai simplu spus, internetul s-a transformat de la conceptul de „idealism colaborativ” la cel de „capitalism algoritmic”. Iar Wales ține să amintească că Wikipedia e ca o relicvă vie a acelei epoci de „idealism colaborativ”, unde oamenii mai vin din pasiune, nu pentru engagement, și unde adevărul se discută, nu se monetizează.

Separat, aproape tot restul internetului a virat spre capitalism algoritmic. Avem acum platforme care decid ce vedem și ce gândim prin algoritmi de retenție și polarizare (META, prin Facebook și Instagram, X, Google, prin YouTube, și TikTok), avem AI-uri private care funcționează pe modele comerciale (ChatGPT de la OpenAI, Gemini de la Google, Claude de la Anthropic sau Grok de la X) și o economie digitală care recompensează reacția, nu reflecția.

Iar marea problemă, la această a treia parte a capitalismului algoritmic fără limite, este faptul că s-a creat un sistem în care algoritmii premiază conținutul scurt, emoțional, ușor de distribuit, nu pe cel documentat sau analitic.

Adică s-a creat iluzia că succesul se măsoară în engagement instant, adică în like-uri, vizualizări și retenție pe secundă. Iar asta generează o cultură digitală de consum a reflexului, nu a reflecției, unde atenția e moneda principală și profunzimea, adică acel conținut de calitate la care se lucrează mult, devine irelevantă.

Am mai spus-o, dar e bine să o repet: scopul acestor platforme sociale pe care ne petrecem timpul și ne expunem viețile e să prioritizeze conținutul care stârnește reacții emoționale (adică furie, indignare, relaxare, compasiune sau anxietate) pentru a crește timpul petrecut pe platformă. Iar algoritmii acestor platforme „învață” ce ne menține atenția, nu ce ne informează corect. Iar rezultatul e unul care distruge, încet dar sigur, democrația: bule informaționale, un grad mai mare de radicalizare socială și distorsiunea percepției publice asupra realității.

Într-un mod extrem de sincer, Wales e conștient că Wikipedia e o excepție pe cale de dispariție, adică o instituție digitală care a rămas fidelă misiunii sale de a oferi cunoaștere liberă, fără să o transforme într-o sursă de profit.

Iar pentru că eu îmi fac bine documentarea atunci când scriu ceva, căutând pe internet am dat de o analiză din 2024, publicată în cotidianul spaniol El País, unde se precizează cum Wikipedia a devenit, paradoxal, una dintre primele victime ale inteligenței artificiale.

După apariția ChatGPT, platforma a fost inundată de texte generate automat, coerente, dar goale, cu redundanțe, clișee și o retorică inumană. Așa că, comunitatea celor peste 260.000 de voluntari a fost nevoită să se mobilizeze pentru a păstra controlul asupra calității conținutului.

„AI-ul e și o oportunitate, și o amenințare”, admitea anul trecut Wales. Iar lupta pentru discernământul uman a devenit noua linie de front a internetului, sugera acesta. Un an mai târziu, vorbele sale cântăresc și mai mult.

Ironia amară, în tot acest context, după cum mai arăta analiza din El País, e că ChatGPT și Google Gemini, sau alte modele de limbaj, au fost antrenate exact pe conținutul produs de Wikipedia, adică milioane de articole scrise de oameni reali.
Astăzi, însă, aceleași sisteme de AI oferă răspunsuri instant, fără trimitere la sursă, iar asta e o subminare directă chiar a ecosistemului care le-a hrănit.

Și e normal să ne întrebăm, fix cum s-au întrebat și jurnaliștii de la El País: dacă generațiile tinere ajung să afle totul prin chatboturi, cine va mai scrie, edita și verifica acele articole de la care a pornit totul?

Răspunsul nu există în acest moment, dar de lipsa lui stă legată ideea că, în spatele tehnologiei bazate pe AI, se ascunde o problemă de democrație informațională.

Altfel spus, pentru Jimmy Wales, așa cum l-am înțeles eu după ce l-am citit mai mult în ultimele zile, miza e una simplă și care ține direct de valorile lui morale: să apere umanitatea internetului. Iar momentan reușește, dar nu știm pentru cât timp.

Wikipedia rămâne în continuare un experiment social reușit și dovada că transparența, colaborarea și buna-credință pot construi ceva care rezistă timpului. Și într-o lume și pe un internet care funcționează tot mai mult pe logica „engagementului” și a profitului, Wikipedia este, să zicem, un fel de monument al unei epoci în care internetul era văzut drept un ideal comun, nu o piață globală controlată de algoritmi care decid ce se vinde și ce se vede.

Iar supraviețuirea acestei enciclopedii libere nu depinde de tehnologie sau de finanțare, în cea mai mare măsură, ci de reziliența comunității umane care stă la baza sa de funcționare de a continua să facă treabă ghidată de aceleași valori în mijlocul unui internet tot mai complex și unde acum domină viteza, conflictul și profitul în detrimentul consensului.

---