Ziua 2 din Cars & Roads Croația by Michelin: Am condus Dacia Bigster hibrid și am mâncat la un restaurant cu stea Michelin
Dacia Bigster mi-a fost mașina de drum în a doua zi a roadtripului Cars & Roads Croația by Michelin. E o mașină care te provoacă, în primul rând, să o înțelegi și să îi accepți anumite aspecte care pot fi ulterior corectate. Și aici mă refer la scaune.
Pernele ar putea fi înlocuite cu unele mai confortabile pe viitor, iar luneta ar putea fi puțin mai mult mărită la ediția viitoare. Și aș mai schimba câteva elemente din plasticul de pe bord și de pe uși cu ceva din lemn sau îmbrăcat în material aproape catifelat, cum era Renault Renault Laguna 1 pe vremuri, cu care am crescut în curte. Dar astea sunt doar chestiuni de gust, adică o părere subiectivă pe care vă rog să mi-o tolerați fix așa cum este.
În rest, Dacia Bigster are fiabilitate, stă bine pe șosea la drum lung și are un consum care te ajută foarte mult să economisești bani. Eu am reușit să ating o medie de circa 6, ținând cont că am condus vreo 300 de km de autostradă în drum spre Zagreb.
Și mai e ceva ce îți oferă mașina asta. Fix ce vrea un român care vrea să plece în concediu în Grecia: spațiu de depozitare. Mult spațiu de depozitare. Pe scurt, o mașină care nu simți că te strânge din nicio parte.
Iar sentimentul de a avea încredere într-un simbol românesc îți ridică părul de pe mâini de emoție cum nu o face nicio altă mașină. Pentru că Dacia nu e doar o mașină, e parte din identitatea fiecăruia dintre noi care a crescut cu povestea acestei mașini în familie.
Și e exemplul perfect de simbol care se poate reinventa și avea succes dacă are parte de șansa de a fi manageriată de cineva care înțelege încotro se îndreaptă lumea și continuă să conducă înainte, nu să își pună imaginația pe avarii, eventual pe banda de urgență.
Sinceritatea uni mașini care a ajuns la maturitate
Dacia Bigster e sinceră cu cel care o conduce și îi oferă o simplitate care funcțională, cel puțin așa am simțit eu. Și mi-a plăcut. Nu vrea să concureze cu nimeni și e, în esență, o Dacie crescută mare. Are alte reflexe, nu încearcă să cucerească prin design futurist sau prin tot felul de obțiuni premium, ci prin faptul că e o mașină construită să dureze, să care, să suporte și să tragă cu tine, adică cu casa.
De ce cred că va avea Dacia Bigster succces? Pentru că e un brand care a înțeles că viitorul auto nu va mai fi despre opulență, ci despre echilibru. Iar Bigster e exact genul de mașină care oferă echilibrul de care are nevoie industria auto.
Altfel spus, Dacia Bigster e o mașină care e la fel cum sunt mulți dintre noi: nu vrea să pară ce nu e, dar încearcă să progreseze fără să uite de unde a plecat. E, sincer, exact mașina aia care se adaptează la context, cum facem mulți dintre noi care nu avem tot ce visăm, dar facem tot ce putem cu ce avem.
Bucuria de după colț cu stea MICHELIN
Dacia Bigster nu a fost singura supriză a zilei 2 din roadtripul Cars & Roads Croația by Michelin. Am ajuns la Zagreb, în capitala Croației, la restaurantul Noel, primul restaurant cu stea MICHELIN unde mănânc.
Dincolo de cele 10 experiențe fine dining care mi-au bucurat papilele gustative și care au fost așezate în farfurie parcă cu un șubler de chef, pâinea pusă pe masă la felul 3 m-a lovit ca un trăsnet. Eu mănânc pâine cu aproape orice. O ador, îmi place mult și aș putea să trăiesc zile întregi doar cu ea. Iar la Noel am gustat cea mai bună pâine din viața mea. Avea o textură aproape ca de cozonac, dar și ușor pandișpanoasă, se simțea și un gust dulceag de miere, iar semințele de deasupra au completat complexitatea gustului.
În rest, locul ăsta e o poveste culinară de la pragul ușii până la lingurița care îți e dată ca să servești desertul acela de înghețată cu gust de piersică și caramelele fix ca din vremea copilăriei. În mod sigur nu trebuie să ratați locul ăsta dacă ajungeți în capitala Croației.