Acesta e doar începutul. Trump transformă America într-un stat fascist și nimeni, nici măcar în Europa, nu mai e în siguranță
„Niciodată nu am crezut că Orientul Mijlociu va veni în Minneapolis”. Așa prezintă New York Times editorialul scriitorului și jurnalistului american Thomas Friedman.
Zice acesta că atât Trump, cât și Netanyahu sau liderii organizației teroriste Hamas văd în agresiune prin forță cea mai bună strategie pentru a câștiga controlul populației și alegerile. Pentru Trump, haosul din Minneapolis e o oportunitate pentru scrutinul din 2026, căci mizează pe o platformă de „lege și ordine” alimentată de sentimente anti-imigrație.
Aceeași logică a guvernat și acțiunile lui Bibi Netanyahu în Gaza, unde distincția dintre un jurnalist și un combatant afiliat organizațiilor teroriste a dispărut, la fel cum în SUA distincția dintre un protestatar pașnic și o amenințare letală a fost ștearsă de agenții ICE, care nu ar fi trebuit să apese niciodată pe trăgaci.
Un detaliu vizual șocant leagă acum aceste lumi, zice Thomas Friedman, și anume măștile. „Experiența mea de reporter în Orientul Mijlociu m-a învățat că oamenii poartă măști atunci când pun la cale ceva rău și nu vor să fie recunoscuți. Am văzut asta la luptătorii Hamas în Beirut și Gaza, dar nu am crezut niciodată că voi vedea asta în Minneapolis, la forțele de poliție interne însărcinate cu apărarea Constituției”, scrie Thomas Friedman.
Tot el spune că dacă ai pune o fotografie a unui agent ICE lângă cea a unui terorist Hamas care are sânge israelian și palestinian pe mâini și se tem de represalii, de aia poartă mască, ți-ar fi imposibil să-i deosebești.
Ce vrea să spună Friedman prin exemplul dat? Că atunci când instituțiile statului își ascund identitatea, ele semnalează că nu mai răspund în fața legii, ci acționează ca o forță paramilitară opacă.
După uciderea lui Renee Good de către un agent ICE, scriam pe 8 ianuarie, într-un text pe Explicativ, că SUA lui Donald Trump își transformă cetățenii în „teroriști” pentru a legitima violența la care face apel doctrina MAGA.
Acum, odată cu uciderea lui Alex Jeffrey Pretti, un asistent medical la Terapie Intensivă, de către forțele ICE doar pentru că a încercat să ajute o femeie care era agresată de către agenții ICE, cred că nu mai putem să avem îndoieli că în America lui Trump e faza incipientă a instaurării unui regim iliberal pragmatic, care mai folosește democrația doar de fațadă și atunci când îi servește intereselor de imagine.
Instituțiile de forță precum ICE joacă acum rolul de braț înarmat al unei puteri politice (MAGA) care își tratează criticii nu ca pe cetățeni cu drepturi, ci ca pe inamici ai statului care trebuie neutralizați. Iar deriva asta autoritară se bazează pe o strategie a terorii bine orchestrate, unde etichetarea victimei drept „terorist/ă” are rolul sinistru de a valida execuția publică în ochii electoratului propriu.
Asistăm practic la transferul războiului cultural din online în realitatea fizică. Iar odată cu acest transfer, oamenii cu mintea ideologizată și hrăniți zilnic cu propagandă până la stadiul în care au devenit dependenți de ea s-au transformat în apărători ai nedreptății și justifică uciderea unui om doar pentru că este perceput ca aparținând taberei adverse (stânga, protestatarii sau „ceilalți”).
Dezumanizarea asta a opoziției transformă violența de stat dintr-un abuz într-un act legitim de „autoapărare” a tribului politic dominant.
Iar faptul că Donald Trump i-a etichetat pe agenții criminali ai ICE drept „patrioți” imediat după ce au ucis un cetățean neînarmat a fost semnul că uniforma federală oferă impunitate totală. Viața unui asistent medical sau a unei mame devine neglijabilă în fața obiectivului politic de a proiecta forță și control absolut, iar Minneapolis devine în perioada asta scena unde se testează limitele supunerii civile în fața autorității statale.
Mesajul transmis de Casa Albă este cât se poate de clar și nu mai trebuie citit printre rânduri: dacă nu ești aliniat cu viziunea MAGA, ești vulnerabil, iar statul nu te mai protejează, ci te vânează sub pretextul securității naționale, într-un spectacol de forță brută menit să intimideze orice formă de opoziție sau disidență civică.
Ce face acum administrația Trump nu e o premieră. Noi, europenii, am mai văzut filmul ăsta și l-am trăit pe propria piele. Normalizarea violenței de stat nu e altceva decât o reeditare modernă a unor tactici crude din istoria Europei secolului XX.
Modul în care administrația Trump folosește teroarea pentru a obține supunere amintește izbitor de primele etape ale fascismului, când regimurile totalitare au înțeles un adevăr cinic: controlul nu se obține doar prin legi, ci prin frică viscerală.
Iar ceea ce vedem acum pe străzile din SUA e aplicarea metodică a intimidării, unde violența arbitrară împotriva unor cetățeni obișnuiți servește drept avertisment pentru întreaga societate. Mesajul pe care vrea gruparea MAGA să-l înțeleagă americanul de rând e că nimeni nu este în siguranță dacă nu se aliniază noii ordini impuse de administrația de la Casa Albă condusă de Trump.
Cred că trebuie să vorbim deschis și asumat despre ce se întâmplă în perioada asta în SUA, pentru că istoria ne-a arătat deja unde duce acest drum. În anii ‘30, prigoana împotriva evreilor și a disidenților nu a început cu lagărele, ci cu suspendarea drepturilor civile și cu transformarea vecinului în turnător sau în dușman. Astăzi, doctrina MAGA folosește imigranții ilegali pe post de țap ispășitor, dar ținta reală e mult mai largă. Prin crearea unui climat de teroare, unde agenții federali ICE pot ucide pe stradă fără repercusiuni, gruparea politică MAGA își consolidează controlul absolut.
Frica paralizează reacția civică, iar cetățeanul de rând, terorizat de perspectiva de a deveni următoarea victimă a unui sistem opac, alege tăcerea și conformismul.
E plină literatura de specialitate de cărți care descriu acest fenomen. Eu o recomand pe cea a lui Milton Mayer „Au crezut că sunt liberi” (They Thought They Were Free), în care descrie procesele de gândire ale cetățenilor germani obișnuiți în timpul regimului nazist. E practic o radiografie cutremurătoare a modului în care cetățeanul obișnuit alunecă în complicitate prin tăcere, acceptând pas cu pas abuzurile puterii nu neapărat din convingere ideologică, ci din acea „paralizie civică” generată de dorința de a nu ieși în evidență și de a-și proteja mica stabilitate personală în fața unui sistem tot mai arbitrar.
Ei bine, odată ce acest control prin frică este stabilit, regimul poate trece la următoarea fază: implementarea unor obiective care contravin flagrant intereselor naționale și democratice, dar care servesc perfect intereselor grupării MAGA.
Anularea drepturilor constituționale nu se mai face printr-un puci violent, ci prin decrete administrative și memorii interne, ferite de ochii publicului. Constituția devine o simplă hârtie fără valoare în fața „necesității” fabricate de a menține ordinea, iar instituțiile care ar trebui să protejeze libertatea devin instrumentele care o suprimă.
Un exemplu clar al acestei răsturnări a ordinii constituționale a ieșit la iveală chiar zilele trecute și demonstrează că paranoia administrației Trump a devenit politică de stat. Pe 21 ianuarie 2026, Associated Press a publicat un raport bazat pe un document intern obținut de la un avertizor de integritate.
Despre ce era vorba mai exact? Despre un memorandum, semnat încă din 12 mai 2025 de Todd Lyons, șeful interimar al ICE, care autorizează agenții să intre în casele oamenilor fără un mandat judecătoresc. Această directivă reprezintă o inversare brutală a limitelor constituționale care, timp de secole, au protejat cetățenii de perchezițiile abuzive ale guvernului.
John E. Jones III, fost judecător federal în timpul lui George W. Bush, avertizează pentru publicația britanică The Conversation că această politică „întoarce pur și simplu Al Patrulea Amendament cu susul în jos”.
De ce? Păi Constituția americană spune clar dreptul oamenilor de a fi în siguranță în casele lor împotriva perchezițiilor și confiscărilor nerezonabile, interzicând emiterea de mandate fără o cauză probabilă validată de un judecător. Însă, în noua realitate americană, ICE a decis că nu mai are nevoie de judecători.
Mecanismul prin care se ocolește legea este conceptul de „mandat administrativ”. Așa cum explică judecătorul Jones, acesta nu este altceva decât o hârtie pe care scrie, în esență: „Vrem să te arestăm pentru că așa zicem noi”.
Diferența față de un mandat judiciar este colosală. Într-o democrație funcțională, un judecător neutru trebuie să evalueze dacă există suficiente dovezi pentru a încălca intimitatea unui cămin. În regimul instaurat de Trump, ICE își scrie propriile reguli, devenind judecător și călău în același timp, eliminând orice arbitru neutru dintre forța statului și cetățean.
Al Patrulea Amendament, mai spune judecătorul Jones, a fost creat tocmai pentru a remedia abuzurile coroanei britanice, ai cărei agenți puteau invada casele coloniștilor după bunul plac. Așa că părinții fondatori ai SUA au vrut să creeze o zonă de intimitate inviolabilă, unde „casa omului e castelul său”. Astăzi, agenții lui Trump se comportă exact ca soldații regelui de odinioară, sfidând însăși esența republicii pe care pretind că o apără. Mai concret spus, sub pretextul patriotismului, Trump și administrația MAGA distrug fundațiile libertății americane.
Pericolul nu îi vizează doar pe imigranți, ci pe toți locuitorii Americii. Judecătorul Jones subliniază că protecția constituțională se aplică tuturor persoanelor aflate pe teritoriul SUA, indiferent de statutul lor. Însă când ICE sparge ușa unei case la 6 dimineața, fără un mandat valid, nu doar drepturile celui vizat sunt călcate în picioare, ci siguranța întregii comunități. Iar luna asta au fost viralizate mai multe cazuri în care oamenii, cetățeni americani, au fost târâți afară din case în pijamale și în miez de iarnă, totul doar în baza unor simple suspiciuni administrative.
Dacă acum se intră în case fără mandat, judecătorul Jones se întreabă și ce îi oprește pe agenții ICE sau alte agenții federale să intercepteze telefoane, să urmărească locații GPS sau să acceseze date private tot în baza unor „mandate administrative”?
Practic, bariera juridică a fost spartă și așa cum Curtea Supremă a SUA a extins protecția vieții private asupra conversațiilor telefonice în anii ‘60, administrația Trump 2.0 încearcă să restrângă această sferă de protecție până la dispariție. Cu alte cuvinte, zona de intimitate a cetățeanului se evaporă în fața unui stat care devine tot mai polițienesc și care cere transparență totală de la individ, însă oferă opacitate totală în acțiunile sale.
Aspectul cel mai terifiant al acestei noi strategii e lipsa de remediu real. Judecătorul Jones mai spune și că chiar dacă arestarea este ilegală din punct de vedere constituțional, odată ce persoana este reținută, răul a fost făcut. Victima, mai ales dacă are un statut incert, rămâne fără soluții. Sistemul e construit astfel încât violarea drepturilor să producă efecte ireversibile înainte ca orice instanță să poată interveni.
Iar această ocolire a justiției nu este un accident birocratic, ci o strategie deliberată de a submina autoritatea judecătorească. Într-un regim iliberal pragmatic, judecătorii care insistă pe respectarea procedurilor devin inamici ai eficienței statale.
Și de ce trebuie să fim atenți la nuanțele astea? Pentru că prin utilizarea mandatelor administrative, administrația Trump transmite că puterea executivă este supremă și că nu tolerează interferențe din partea „elitelor juridice”. Este pasul decisiv spre o dictatură a executivului, unde legea este ceea ce decide liderul în momentul respectiv.
Ce trebuie cu toții să înțelegem e că normalizarea acestor practici creează un precedent periculos pentru orice viitoare acțiune guvernamentală. Dacă astăzi se poate intra într-o casă pentru a căuta un imigrant fără mandat, mâine se poate intra pentru a căuta un jurnalist critic, un activist politic sau un medic care oferă servicii neagreate de putere.
Definiția „ilegalității” este fluidă în mâinile unui regim autoritar. ĂSTA E CEL MAI MARE PERICOL când vine vorba de transformările la care e supusă AMERICA în acest al doilea mandat al lui Trump la Casa Albă. Odată ce mecanismul de protecție constituțională este dezactivat pentru un grup, el este dezactivat, în esență, pentru toți.
Ah, și mai trebuie spus un lucru extrem de important. Teroarea instaurată de ICE prin uciderea aleatorie în comunități are și un efect de atomizare socială, similar cu cel din regimurile fasciste. Oamenii devin suspicioși, se tem să își ajute vecinii și se tem să intervină când văd un abuz pe stradă.
Moartea lui Alex Jeffrey Pretti este exemplul perfect al consecințelor. Un act de simplă umanitate a fost pedepsit cu moartea. Iar asta descurajează solidaritatea și transformă societatea într-o adunătură de indivizi izolați, preocupați doar de propria supraviețuire, ceea ce îi face mult mai ușor de controlat de către stat.
MAGA se dezvăluie, în tot acest context, nu ca o mișcare de renaștere națională, ci ca un instrument de dominație pură. Iar „America First” nu mai înseamnă prioritatea intereselor americane, ci prioritatea intereselor unui grup restrâns care a capturat statul. Resursele națiunii, forțele sale de ordine și prestigiul său sunt consumate într-un război intern împotriva unor fantasme, în timp ce structura democratică se prăbușește sub greutatea abuzurilor.
Ceea ce trăiesc americanii acum este faza în care excepția devine normă. Agresiunea ICE, validată de însuși președintele și de șefa Homeland Security, Kristi Noem, nu mai e o deviație de la standard, ci noul standard.
Deci putem să proclamăm că violența a fost instituționalizată în SUA, iar Trump a reușit să importe atmosfera de insecuritate din zonele de conflict ale lumii direct în suburbiile Americii.
La fel cum regimurile totalitare din secolul XX au început prin a testa limitele legii și ale moralității, regimul actual al lui Trump testează rezistența Constituției SUA.
Dacă aceste „mandate administrative” și execuțiile publice aleatorii rămân nepedepsite și devin noua normalitate, atunci America a încetat să mai fie o republică constituțională. A devenit o junglă guvernată de cel mai puternic, unde singurul drept care mai contează este dreptul forței, iar libertatea este doar o amintire tolerată atâta timp cât nu deranjează puterea politică.
Jurnalistul american Jonathan Rauch, într-o analiză dură în The Atlantic, admite că a evitat mult timp să folosească „cuvântul cu F” (fascism) pentru a descrie regimul lui Trump, considerându-l pe liderul de la Casa Albă doar un patrimonialist care vede statul ca pe propria afacere.
Totuși, realitatea recentă l-a forțat să-și schimbe perspectiva și să spună că ceea ce vedem acum nu mai este doar un stil de guvernare haotic, ci o „constelație de caracteristici” pur fasciste.
Rauch identifică demolarea normelor, glorificarea violenței, dezumanizarea adversarilor și politizarea forțelor de ordine drept pilonii noii ordini. Nu mai e vorba despre gangsterism politic, ci despre o doctrină care respinge contractul social, în care justiția este armă de răzbunare, iar milițiile paramilitare precum ICE devin gardienii revoluției MAGA.
Esența acestui nou fascism american, continuă Rauch, stă în crearea unui război total între inamici existențiali. Iar când Trump numește opozanții „vermin” (dăunători) și imigranții „poison” (otravă), el copiază limbajul Reich-ului pentru a justifica eliminarea lor.
Această dezumanizare e mecanismul psihologic care permite agenților ICE să ucidă pe stradă în Minneapolis fără remușcări, căci pentru ei victimele nu mai sunt oameni cu drepturi, ci obstacole în calea purificării națiunii. America a devenit practic un stat hibrid, cu un lider fascist suprapus peste o Constituție liberală tot mai ignorată, unde adevărul este înlocuit de „fapte alternative” menite să confuzeze și să demoralizeze orice rezistență.
În mod normal, într-o lume guvernată de valori democratice, soluția la această derivă ar trebui să vină printr-o presiune externă masivă. Statele occidentale, aliații tradiționali ai SUA, ar trebui să vorbească public, să sancționeze măcar moral abuzurile de la Washington și să atenționeze de deriva iliberală administrația de la Casa Albă. Ar fi momentul ca Europa să tragă un semnal de alarmă asurzitor, avertizând că parteneriatul transatlantic riscă să se rupă dacă una dintre părți devine o tiranie polițienească.
Doar că suntem condamnați să asistăm la o tăcere asurzitoare. Cancelariile europene, să nu ne facem iluzii, nu vor face acest pas, dintr-un motiv pragmatic și cinic: teama de a nu ostiliza și mai mult administrația Trump.
Europa e prinsă într-o capcană a propriei neputințe militare și strategice. Dependentă încă de umbrela de securitate a SUA și de NATO în fața amenințării rusești, UE va alege să închidă ochii la crimele de pe străzile din SUA pentru a nu risca reacții ostile din partea lui Trump și o altă criză care să sugereze dezangajarea SUA din Alianța Nord-Atlantică.
Donald Trump știe perfect acest lucru și folosește NATO ca pe o pârghie de șantaj: loialitate sau abandon. A făcut asta în ultimele săptămâni pe subiectul Groenlanda. Problema e că dacă nu reacționează la abuzurile devenite normă ale administrației MAGA împotriva propriilor cetățeni, liderii occidentali devin complici prin pasivitate la instaurarea terorii în America.
Ei acceptă tacit un „iliberalism pragmatic” la Washington, sacrificând principiile drepturilor omului pe altarul propriei securități. E un troc moral devastator în ideea că se acceptă ca partenerul strategic să își vâneze cetățenii, atâta timp cât ne apără de Putin.
La finalul zilei, cetățeanul american rămâne singur și nu va avea parte de nicio salvare din exterior, pentru că „lumea liberă” a decis că e mai sigur să stea la masă cu tiranul Trump decât să-l înfrunte măcar declarativ prin poziții publice. Această complicitate internațională validează regimul MAGA și îi oferă lui Trump legitimitatea necesară pentru a continua demolarea democrației și transformarea SUA într-o fortăreață paranoică, în timp ce aliații privesc în altă parte, rușinați, dar cu speranța că încă sunt „în siguranță”.
Doar că această siguranță cumpărată cu prețul tăcerii este, în realitate, o iluzie fragilă. Europenii se amăgesc singuri crezând că pasivitatea lor le garantează protecția Articolului 5, ignorând natura fundamental tranzacțională a lui Donald Trump. Iar aici mă gândesc mai ales la decidenții politici de la București, care încă nu au înțeles că pentru actualul lider de la Casa Albă, alianțele istorice nu sunt angajamente sacre bazate pe valori comune, ci simple oportunități de afaceri, renegociabile de la o zi la alta în funcție de „ce îmi iese mie din asta”.
Securitatea oferită de SUA nu mai e un principiu, ci o marfă de schimb, iar prețul ei fluctuează arbitrar, exact ca acțiunile pe bursă.
Așa că tăcerea Europei în fața abuzurilor interne din SUA ar fi o eroare strategică majoră. De ce? Păi prin acceptarea tacită a fascismului incipient din America, liderii occidentali nu își cumpără siguranța, ci doar oferă timp pentru crearea unui monstru care acum abia se naște.
Iar istoria ne e martoră. S-a mai tăcut o dată, iar acea tăcere a dus la aproximativ 80 de milioane de morți, cât au însumat victimele celui de-al Doilea Război Mondial și ale Holocaustului.