Blocajul și contradicțiile lui Nicușor Dan. Președintele a ajuns să limiteze pagubele, nu să controleze criza politică la care a pus umărul

Avem un blocaj, iar el se vede și se simte cel mai bine din modul în care comunică președintele Nicușor Dan. Și o face prin mesaje contradictorii.

Nicușor Dan încearcă să pună toată presiunea pe partide și spune că „suntem toți oameni serioși”, că după două luni ar trebui să existe o majoritate și că el așteaptă o soluție.

Problema e că această formulare sună mai degrabă ca o retragere din propriul joc politic pe care l-a făcut în ultimele luni.

Președintele are dreptate constituțional când spune că partidele trebuie să adune voturile pentru învestirea unui guvern în Parlament, dar NU poate pretinde că el doar așteaptă la Cotroceni rezultatul, căci nu asta a făcut prin cele două desemnări de premier care au eșuat.

Prin variantele Tomac și Veștea, Nicușor Dan a creat contextul politic pentru a se strânge sau nu o majoritate, adică a dat drumul jocului politic. Iar în momentul în care acel context duce la AUR, nu poți să invoci doar limita constituțională, ca și cum nu ai avut nicio contribuție la scenariu.

Mai mult, desemnările au fost și ele în sine niște semnale politice despre cum ar trebui să bată vântul. Însă un președinte fără un partid în spate nu a fost ascultat de nimeni, decât de niște puciști. Și să nu aud aici PSD, căci PSD nu a jucat în tandem cu Nicușor Dan din plăcere, ci din conjunctură.

Președintele olimpic la matematică, văzând că nu i-au ieșit calculele politice, încearcă acum să se întoarcă în rolul de arbitru politic, adică să se auto exonereze de vină.

Evident, vorbește Nicușor Dan despre „responsabilitate” și despre faptul că partidele trebuie să fie responsabile și să vină cu majoritate care să repare blocajul. Numai că acest blocaj nu a apărut din senin, ci a fost alimentat de conflictul dintre Bolojan și PSD pe care Nicușor Dan nu s-a străduit să-l oprească în numele stabilității țării și de nominalizările făcute chiar de el pentru funcția de premier, nominalizări fără o majoritate solidă în spate.

Când spune că „din declarațiile publice se preconiza o soluție de guvern minoritar susținută de o majoritate pro-occidentală”, președintele Nicușor Dan cred că descrie, de fapt, paradoxul în care s-a blocat. Dar ieșirea lui din blocaj se numește acum Sorin Grindeanu. Sau speră să se numească așa.

Mai clar spus, un guvern minoritar care are nevoie de o majoritate ca să supraviețuiască e o formulă politică fragilă din prima zi. Nu e o soluție de stabilitate, ci o improvizație.

Însă președintele pare să fi mizat pe faptul că partidele vor face, în final, ce nu au vrut să-și asume public în toată această criză, adică să susțină un guvern fără să intre în el.

Iar guvernul minoritar PSD, față de un guvern minoritar PNL-USR-UDMR, are mai mari șanse să creeze o majoritate politică prin racolări politice parlamentare începând cu sesiunea din toamnă a Camerei Deputaților și Senatului.

Răspunsul lui Nicușor Dan despre Sorin Grindeanu e una dintre cele mai importante nuanțe ale zilei. Întrebat dacă l-a reevaluat pe liderul PSD, Nicușor Dan nu a zis nici da, nici nu. A spus că, dincolo de opiniile personale, trăim într-o democrație în care puterea e împărțită.

Cu alte cuvinte, asta înseamnă că președintele își pregătește terenul pentru o posibilă acceptare a lui Grindeanu sau a unei soluții PSD, chiar dacă anterior semnalele sale păreau mult mai rezervate. Nu e o reevaluare rostită, dar e o reevaluare pregătită, ca să fim mai clari în atât de multă ambiguitate.

Întrebat de o posibilă suspendare, Nicușor Dan a arătat pentru prima dată că simte presiunea. Spune că suspendarea este o măsură gravă și că nu trebuie trivializată, ceea ce e adevărat, dar apoi introduce ideea că „posibil să fi făcut greșeli” în raport cu cetățenii și simpatizanții.

Asta-i o formulare rară pentru un președinte aflat la început de mandat. Înseamnă că percepe deja o fisură cu propriul electorat. Bine, nu își cere scuze până la capăt, dar lasă să se înțeleagă că înțelege nemulțumirea. Asta cred eu că a vrut să transmită.

Alegerile anticipate sunt luate în calcul

Ei bine, prieteni, CEA MAI CLARĂ DILUARE DE DISCURS a lui Nicușor Dan mi se pare cea legată de alegerile anticipate. Până acum, președintele excludea scenariul. Acum spune că ar fi „o soluție extrem de nefericită”.

Diferența de raportat E ENORMĂ. De ce? Păi când excluzi ceva, transmiți că ai control asupra situației. Când spui că ar fi nefericit, transmiți că scenariul există dej în capul tău, dar nu ți-l dorești.

Alegerile anticipate nu mai sunt scoase din joc, asta a lăsat să se înțeleagă președintele, ci doar prezentate ca un dezastru de evitat. L-am simțit pe Nicușor Dan ca pe un om care nu mai vorbește din poziția celui care controlează finalul crizei, ci din poziția celui care încearcă să limiteze pagubele.

Bine, raportarea sa poate să fie și parte dintr-un joc politic, adică o formă de a arăta pisica partidelor. Concret, să le sperie cu alegerile anticipate dacă nu se hotărăsc să voteze următoarea desemnare de premier pe care o va face.

La întrebarea dacă AUR este un partid pro-occidental, Nicușor Dan a spus foarte scurt: „În opinia mea, nu”.

Ce a încercat să facă aici? Să refacă linia roșie diluată de Adrian Veștea și momentul când s-a dus să cerșească voturi la George Simion.

Problema pentru Nicușor Dan e că linia asta roșie trebuia apărată în momentul în care George Simion a impus public termenul de raportare față de el și a cerut clarificări dacă e considerat sau nu frecventabil de președinte.

Delimitarea atunci trebuia făcută, nu după ce premierul desemnat de Nicușor Dan a ajuns deja să discute cu AUR. De aceea, răspunsul sună corect pe fond, dar tardiv politic. Ce vrea cumva Nicușor Dan să facă un fel de decontaminare după ce imaginea a fost deja contaminată.

Iar când a spus că Veștea nu l-a anunțat că negociază cu AUR, Nicușor Dan a încercat să se desprindă de imaginea politicianului care spală partidul lui George Simion în speranța de a-i fi votat guvernul. Dar e foarte greu să faci asta după ce premierul desemnat de tine a mers la sediul AUR pentru voturi.

Poate că președintele nu a girat formal negocierea și poate că nu a dat un mandat explicit. Dar din punct de vedere politic, desemnarea lui Veștea a creat exact contextul în care AUR a putut să spună: vedeți, acum aveți nevoie de noi.

Iar asta este victoria simbolică foarte mare a lui George Simion, pe care, din nou, președintele o putea opri prin delimitare în acele ore, nu trei zile mai târziu.

Și formularea „el a primit un mandat și mai departe a fost sarcina domniei sale” e corectă în sine, dar extrem de ticăloasă din punct de vedere politic. De ce? Păi președintele spune, practic, că după desemnare premierul desemnat se descurcă.

Numai că într-o criză de asemenea dimensiune, desemnarea nu este un simplu gest procedural pe care îl face președinte. E însăși direcția politică trasată de președinte. Iar dacă desemnezi un om care poate trece doar cu o combinație instabilă de PSD, bucăți din PNL și eventual AUR, nu poți spune apoi că nu ai nicio legătură cu felul în care acel om caută voturile.

În plus, Nicușor Dan spune că, în ambele cazuri, a avut „așteptarea rezonabilă” că va exista o majoritate și că niște lideri și-au schimbat opinia între timp. Aici apare contradicția.

Dacă așteptarea era rezonabilă, atunci cine a garantat-o? Cine a transmis semnalul? Cine s-a răzgândit?

În cazul Veștea, ei bine, răspunsul pare să ducă inevitabil doar spre George Simion, cel care a sugerat că ar putea vota guvernul dacă se discută cu el. Deci problema nu e doar la liderii care s-au răzgândit și nu au votat guvernul, ci mai ales în arhitectura desemnării, făcută peste capul liberalilor.

Nicușor Dan mai spune că ar fi fost neconstituțional să se implice în negocierile dintre Veștea și AUR. Și aici pare că nu a înțeles jocul pe care l-a jucat, căci un președinte nu trebuie să negocieze cu AUR ca să fie responsabil pentru faptul că desemnarea lui de premier a creat oportunitatea ca AUR să fie chemat la masa jocului.

Aici e miezul problemei pe care nu-l sesizează președintele, adică faptul că nu contează dacă a stat sau nu a stat la masă cu Simion, ci dacă mutarea sa a făcut ca Simion să devină indispensabil pentru crearea unei majorități care să învestească guvernul.

---