Bolojan a câștigat votul în PNL. Dar nu a câștigat încă partidul
Am vorbit cu mulți liberali ieri, care ieșeau la baie din ședința de grup în cele aproape 5 ore cât a durat ședința PNL de la Parlament. În PNL sunt acum două strategii.
Pe de o parte, strategia aripii Bolojan, care are cel puțin trei pași principali. Pe de altă parte, strategia aripii anti-Bolojan din PNL, care are și ea în vedere mai mulți pași și așteaptă sprijin din partea președintelui Nicușor Dan și al filialelor din teritoriu, mizând pe ideea că decizia PNL de marți seară în 4 puncte, votată cu 50 de voturi și care presupune că liberalii vor merge în Opoziție, e doar temporară și că, pe lângă Hubert Thuma de la Ilfov, Toma Petcu de la Giurgiu și doi dintre cei 4 prim-vicepreședinți, Cătălin Predoiu și Nicoleta Pauliuc, liberalii din teritoriu vor dori să rămână la guvernare cu PSD și să se verse din nou bani în teritoriu la primăriile neperformante, care diferă de PSD doar prin culoare și au aceleași frustrări legate de Ilie Bolojan: faptul că le-a oprit conducta de muls de la bugetul de stat.
Cei 3 pași ai taberei Bolojan sunt după cum urmează:
Pasul 1: mergem în opoziție. Decizie asta e asumată prin punctul 3 din cele 4 votate în rezoluția de marți seară. Dar e o decizie temporară, care poate să fie schimbată cu o alta favorabilă grupării anti-Bolojan din PNL la URMĂTOARELE ședințe de grup ale liberalilor, în cazul în care semnalul de la Cotroceni e că președintele își dorește PNL la guvernare, chiar și fără Bolojan premier.
Semnalul acesta va fi apoi purtat de liberalii anti-Bolojan în teritoriu, iar liderii de filiale vor începe să coaguleze apoi o masă tot mai mare de sprijin pentru revenirea la masa negocierilor cu PSD.
Deci, mai concret spus, NU S-A LUAT NICIO decizie pe termen lung aseară la PNL. S-a adoptat DOAR o poziție de SPRIJIN TEMPORAR pentru Ilie Bolojan.
Unii liberali anti-Bolojan cu care am vorbit ieri îmi spuneau că o parte din colegi au nevoie de timp să accepte șocul politic. De aceea au vorbit și Predoiu, dar și Nicoleta Pauliuc, despre nevoia de „răcorire” și despre faptul că deciziile nu trebuie luate sub imperiul emoției.
De ce vorbim, deci, doar de o OPOZIȚIE TEMPORARĂ a PNL? Pentru că liberalii au nevoie de resurse, nu de principii. Primarii PNL, șefii de CJ-uri și liderii de filiale care au fost la guvernare în ultimii 7 ani prin conjuncturi politice vor să rămână mufați la privilegiile guvernării și nu sunt interesați de soarta partidului pe termen lung. Știu, sună cinic, dar nu a zis nimeni că politica e elegantă și miroase frumos.
De ce nu vor acești liberali să se alinieze cu totul în spatele deciziei propuse de Ilie Bolojan, aceea de a intra cu totul în opoziție până la alegerile din 2028?
Petru că nu se întrevede nicio campanie electorală prea curând, alegerile anticipate SUNT EXCLUSE, după cum ne-a asigurat președintele (cel care le poate declanșa), iar anul viitor PSD ar trebui să dea premierul dacă se revine la coaliție „pro-occidental” așa cum a zis marți după-amiază Nicușor Dan în declarația Palatului Cotroceni.
Deci, oricât de mult își dorește electoratul care îl sprijină acum pe Ilie Bolojan și ideea sa de a construi în anii următori, până la alegerile locale și parlamentare din 2028 un „pol de modernizare reformist”, PNL NU ARE motive de a intra în opoziție acum. Pentru unii dintre cei care citesc pot părea revoltătoare aceste rânduri, dar din perspectiva realismului politic, speranța fără putere este o formă clară de sinucidere asistată.
Toți oamenii sănătoși la cap și care înțeleg mizele viitorului care așteaptă după colț își doresc o Românie precum își dorește Ilie Bolojan, adică o Românie fără privilegii, fără sinecuri și care crează condiții de prosperitate pentru cetățeni. Doar că guvernarea nu se face cu like-uri pe Facebook, ci cu voturi în Parlament. Iar voturile astea în Parlament sunt fundamental influențate de ce își doresc filialele de partid din țară.
Dacă alegerile erau mai devreme de 2028, mișcarea PNL de a intra în opoziție era una de șah aproape mat. Și mai mult ca sigur nimeni din partid nu l-ar mai fi contestat pe Ilie Bolojan, pentru că i-ar fi condus spre o victorie categorică. Doar că până la alegeri mai sunt doi ani, adică mult prea mult, iar emoția asta de moment, care e pe deplin justificată, va dispărea. Vine vara, preocupările sunt altele, iar poporul orcium are memoria scurtă când vine vorba de a judeca acțiunile politice. Plus că judecata e însoțită de polarizare, propagandă și impactul personal al fiecărei decizii politice.
Și mai trebuie precizat un lucru: ceea ce resimt la nivel de criză a costului vieții locuitorii din urbanul mare, care sunt văzuți sociologic drept electoratul lui Ilie Bolojan, e total diferit de ceea ce resimt la nivel de criză a costului vieții locuitorii din urbanul mic și mediul rural. Acolo măsurile necesare de austeritate după guvernele CATASTROFALE CIUCĂ-CIOLACU au lovit mai tare, iar propaganda AUR a știut să le exploateze. De aia partidul lui Simion e acum la 40%.
Realitatea e că PNL este un partid obișnuit cu puterea, iar opoziția înseamnă pierdere de acces la resurse, la numiri, la rețele locale și la control administrativ. De aceea, strategia lui Bolojan nu este doar o strategie împotriva PSD, ci și o confruntare cu propriul partid. El le-a spus practic liberalilor, în esență, că ori se vor vindeca politic acum, ori vor rămâne captivi într-un sistem care îi consuma lent. Și a doua variantă s-ar putea să-i consume până la nivelul PNȚCD, din punctul meu de vedere.
Pasul 2: lăsăm PSD și AUR să demonstreze că au o majoritate cu care să guverneze. Astea sunt primele două puncte din rezoluția adoptată de liberali marți seară și care presupune la punctul 1 „clarificarea responsabilităţii politice” și la punctul 2 „asumarea guvernării de către noua majoritate creată de PSD”.
Liberalii, cât timp vor sta în această opoziție temporară, mi-a zis unul dintre liderii de partid, vor aștepta să vadă dacă PSD și AUR pot construi o majoritate parlamentară. Asta, potrivit sursele din PNL, e logica după care se ghidează acum Ilie Bolojan. Iar partidul l-a urmat momentan, în ideea că liberalii sunt de acord că nu poți fi doar un partid de demolare și că dacă dai jos un guvern, trebuie să arăți că ai și soluție de guvernare.
Prin jocul ăsta, Bolojan încearcă să mute presiunea de pe PNL pe PSD. Bolojan vrea să vadă cum matematica parlamentară îi împinge pe PSD-iști spre AUR, știind însă că și PSD și Nicușor Dan se vor opune unei astfel de coaliții. Iar această opoziție pentru o astfel de guvernare, speră Ilie Bolojan, îi va forța pe PSD-iști să explice de ce au declanșat criza fără să aibă o alternativă clară.
Unele surse politice mi-au indicat că la vârful PNL e luată în calcul și varianta ca Bolojan să împingă PSD spre asumarea totală a guvernării alături de UDMR și de minoitățile naționale, adică o formulă de guvern minoritar. Astfel, PSD va trebui să gestioneze mai departe probleme economice, să se erodeze politic și să ceară PNL-ului lui Bolojan negociere pe aproape fiecare proiect de lege care ajunge în Parlament.
Însă opțiunea asta ar putea fi blocată de variabila numită Nicușor Dan. Președintele, susțin sursele politice, nu vrea PSD în opoziție, căci ar fi capturat de AUR într-un astfel de caz. Președintele vrea în continuare un fel de cordon sanitar împotriva formațiunii lui George Simon și vede în continuare în PSD un partener.
Mai există și o variabilă secundară care se numește USR. Dacă merge în opoziție alături de PNL, USR-iștii se tem să nu fie aruncați spre irelevanță de un PNL reformist sub Bolojan sau înghițiți cu totul de liberali. Electoratele sunt asemănătoare, dar diferă structural în anumite direcții. USR se teme de pierderea identității dacă se apropie foarte mult de Ilie Bolojan.
În plus, USR e un partid cu un scor mic în Parlament și e, deci, dependent de puterea prezidențială a lui Nicușor Dan. Dacă direcția de la Cotroceni va fi pentru continuarea guvernării fără Bolojan, pariul meu e că USR va accepta lumina președintelui.
Pasul 3: propunem și noi un guvern minoritar PNL-USR-UDMR și vedem și noi dacă vom face o majoritate.
Acest pas nu a fost parafat în rezoluția adoptată marți seară de liberali, dar se poate citi printre rânduri că punctul 4 la asta se referă, căci liberalii spun că îşi reafirmă angajamentele pentru proiectele vitale ale României, cum ar fi PNRR, SAFE și OECD.
Liberalii cu care am vorbit mi-au indicat că dacă PSD și AUR demonstrează, cum se va și întâmpla, că nu pot face o majoritate parlamentară coerentă, PNL poate veni cu varianta unui guvern minoritar PNL-USR-UDMR. Nu ca primă opțiune disperată, ci ca soluție de responsabilitate după ce ceilalți au demonstrat că nu pot livra stabilitate.
Problema e că un asemenea guvern ar fi fragil, dar ar avea un avantaj politic: ar fi clar pro-european. Ar putea fi prezentat ca o formulă de avarie democratică, nu ca o coaliție clasică „în numele stabilității”. Iar mesajul ar fi că nu există o majoritate solidă, dar că s-a definitivat o direcție strategică și că există o compatibilitate pe reforme și se guverna punctual, cu fiecare proiect negociat în Parlament.
Bolojan nu-și dorește un guvern minoritar, căci asta l-ar forța să negocieze fiecare lege, fiecare buget, fiecare reformă, fiecare ordonanță importantă în Parlament. El vrea mai mult opoziție. Varianta asta e însă susținută de liberalii mai de centru, care nu sunt nici anti Bolojan total, dar nici pro-Bolojan. Ei vor doar acces la resurse în continuare. De aceea împing spre ideea de a se propune, după ce trece emoția de moment și primul val de consultări informale, un asemenea scenariu.
Cheia jocului e la Mugur Isărescu în perioada următoare.
De ce?
Păi dacă BNR continuă să intervină pentru a ține cursul sub control, atunci îi oferă lui Bolojan timp politic, căci un EURO cât de cât stabil în raport cu leul reduce panica, calmează piețele, limitează presiunea publică și permite PNL să joace mai dur, inclusiv cu președintele Nicușor Dan. Adică să se țină de varianta opoziției, să testeze majoritatea PSD-AUR, apoi eventual să ofere soluția unui guvern minoritar pro-european.
Dacă însă BNR nu o să mai bage bani în piață din rezerva valutară ca să calmeze cursul, iar euro începe să crească vizibil, jocul se schimbă. Atunci criza politică devine o criză resimțită direct de oameni în rate, importuri, combustibil, inflație și o anxietate economică în baza căreia va funcționa la turație maximă mașinăria de propagandă a PSD. Inclusiv președintele Nicușor Dan poate să le ceară atunci partidelor să ajungă la un compromis.
Ei bine, presiunea publică s-ar muta în acel moment pe PNL, iar liberalii, în frunte cu Ilie Bolojan, vor fi condamnați să găsească rapid direcția spre care o va lua partidul, chiar dacă asta înseamnă compromisuri mai mari.
