Trece sau nu trece moțiunea de cenzură PSD-AUR împotriva premierului Bolojan?
E întrebarea pe care și-o pune toată lumea în acest moment. Și se joacă tare. Prim-vicepreședintele PNL, Ciprian Ciucu, a spus duminică la Antena3 că „lipsesc vreo 5-10 voturi” pentru ca moțiunea de cenzură mpotriva Guvernului Bolojan să pice la votul de marți.
Separat, AUR anunță prin vocea lui Petrișor Peiu că nu le cere parlamentarilor săi votul la vedere la moțiunea de cenzură contra lui Bolojan. George Simion, în schimb, indică hotărât la Europa FM că moțiunea de cenzură va trece. Însă ține să atace PSD, ca și cum nu ar fi semnat aceeași moțiune.
În plus, 7 parlamentari intrați în Parlament pe listele POT și care au semnat motiunea au declarat că nu vor vota „o moțiune fără soluții” care nu e însoțită „ de un un plan economic nou”, ci doar „dorința de a schimba un nume”.
Mai mult, grupul minorităților naționale, condus de Varujan Pambuccian și format din 17 deputați, ar urma să propună ca deputații grupului să nu mai rămână disciplinați în bloc, în bănci, ci să voteze fiecare cum îi dictează conștiința.
Pentru Guvernul Bolojan, asta nu-i deloc o veste bună, căci minoritățile sunt parte a arhitecturii actuale a guvernării și intrau, cel puțin pe hârtie, în calculele de supraviețuire ale guvernului. Faptul că nu există o decizie formală de susținere a cabinetului transformă cele 17 voturi dintr-o rezervă previzibilă într-o zonă de incertitudine.
Întrebarea cea mai importantă acum e cine are de câștigat dacă trece moțiunea și cine are de câștigat dacă NU trece.
La vedere, PSD și AUR pare că trag în aceeași direcție, adică să-l dea jos pe Bolojan. În realitate, cele două partide nu urmăresc același final. PSD are nevoie ca moțiunea să treacă pentru a livra intern ceea ce Sorin Grindeanu a promis baronilor: decapitarea lui Ilie Bolojan, scoaterea USR de la guvernare și renegocierea puterii într-o formulă mai convenabilă pentru PSD.
AUR, în schimb, joacă mult mai cinic. Pentru George Simion, nu este deloc sigur că dărâmarea lui Bolojan este scenariul ideal. Dimpotrivă, cu cât premierul este transformat mai mult în victimă a PSD și AUR, cu atât crește riscul ca în jurul lui să se nască o formă de opoziție reformistă, emoțională și politică care să se lupte cu AUR.
De aici vine și semnalul interesant dat azi de AUR înaintea votului de mâine. Partidul nu le cere parlamentarilor să voteze „la vedere”. Fiecare ales va decide individual cum își exprimă votul.
Iar în politica româneacă, astfel de formule nu sunt niciodată doar chestiuni de procedură. Ele sunt portițe de ieșire. Mai concret spus, dacă vrei să-ți ții oamenii în linie, îi pui să voteze disciplinat, vizibil și demonstrativ. Însă dacă lași votul la latitudinea fiecăruia, înseamnă că pregătești terenul pentru ambiguitate.
Iar ambiguitatea este spațiul perfect în care AUR poate spune, după vot, orice îi convine, cum ar fi faptul că a vrut să dea jos guvernul, dar PSD a trădat.
Există și scenariul vehiculat pe surse, pe care momentan George Simion nu l-a confirmat, dar pe care îl ține în buzunar pentru negocierile din aceste ore. Scenariul constă în a cere PSD marți dimineață, înaintea votului, să îl susțină pe Călin Georgescu ca prim-ministru. Pentru PSD, o asemenea cerere este imposibil de acceptat.
Cu alte cuvinte, Simion i-ar pune lui Grindeanu pe masă o condiție făcută special ca PSD să o refuze. Iar dacă PSD refuză, AUR primește exact muniția de care are nevoie pentru a se retrage elegant din capcana moțiunii. Simion poate spune apoi electoratului său că PSD nu a vrut, de fapt, să schimbe sistemul, că social-democrații au mimat opoziția și că, atunci când a venit momentul unei „soluții suveraniste”, au dat înapoi. Astfel, AUR nu pierde aproape nimic.
SĂ VEDEM ÎNSĂ DACĂ GEORGE SIMION VA folosi această carte înaintea votului. Pariul meu e că nu o va face, dar eu mă pot înșela.
Cert e că dacă moțiunea trece, AUR poate revendica victoria împotriva lui Bolojan. Dacă moțiunea pică, poate arunca vina pe PSD și poate spune că „vechiul sistem s-a protejat”.
Deci George Simion câștigă în ambele situații.
Pentru Sorin Grindeanu, în schimb, miza este existențială. Dacă moțiunea trece, poate spune că a livrat ceea ce a promis, adică a scos PSD dintr-o guvernare incomodă pentru baroni, a lovit decisiv în Bolojan și a creat premisele unei renegocieri a puterii, pe care o va gira președintele Nicușor Dan.
Dacă moțiunea pică, Grindeanu rămâne cu un eșec greu de explicat. Baronii PSD îl vor întreba de ce a scos partidul din guvernare, de ce a împins PSD lângă AUR, de ce a promis că îl dă jos pe Bolojan și, la final, nu a reușit nimic?
În acel moment, nu doar Grindeanu ar fi dat jos din fruntea PSD, ci și gruparea care l-a împins în această direcție, adică cuplul Claudiu Manda/Olguța Vasilescu. PSD ar intra în opoziție, dar nu într-o opoziție ordonată, ci într-o degringoladă internă totală cum nu a mai trăit până acum.
Paradoxal, o moțiune de cenzură ratată ar putea deschide și șansa unei resetări în PSD. Adică un partid scos brutal din zona de confort ar putea fi forțat să aleagă între două drumuri: fie se afundă în competiția toxică cu AUR pentru electoratul frustrat, suveranist și anti-sistem (dar nu ar avea nicio șansă aici), fie încearcă să-și reconstruiască o elită mai frecventabilă, mai europeană, mai capabilă să vorbească despre economie, administrație și modernizare.
În acest al doilea scenariu, nume precum Victor Negrescu, Alexandru Rogobete sau Mihai Ghigiu ar putea deveni relevante într-o discuție despre o altă direcție pentru PSD. Chiar șir primarul guraliv de la Buzău, Constantin Toma, ar putea să fie văzut drept o alternativă de conducere, căci nu a girat puciul împotriva lui Bolojan.
Ilie Bolojan, în schimb, poate ieși întărit în ambele scenarii, la fel ca George Simion, fie că trece sau nu moțiunea. Dar întărirea asta are forme diferite.
Dacă moțiunea trece, premierul devine victima perfectă a unei alianțe PSD–AUR împotriva reformei. Va putea spune că a încercat să facă ordine în stat, să taie risipa, să deranjeze rețelele și a fost dat jos exact de cei care trăiesc din ele. Narațiunea asta îi va aduce un sprijin popular enorm care i-ar face pe PNL-iști să se gândească de două ori înainte să ia decizia de a-l mazili dacă nu mai e premier.
Dacă moțiunea pică, Ilie Bolojan rămâne premier, dar nu un premier oarecare, ci un premier care a supraviețuit tentativei de execuție politică. Iar supraviețuirea, în politică, produce autoritate. Mai ales atunci când adversarii par să fi calculat greșit.
Să nu-l uităm totuși pe președintele Nicușor Dan.
Dacă moțiunea pică, președintele va trebui să explice, chiar și indirect, de ce nu l-a susținut mai clar pe Ilie Bolojan în cele mai grele momente ale guvernării sale. Va împărți valul de ură publică cu PSD.
Percepția publică va rămâne aceea că Nicușor Dan a preferat să medieze cu PSD-ul plecat în opoziție în loc să apere premierul reformist pe care realitatea politică l-a transformat într-un simbol. Într-un astfel de scenariu, Ilie Bolojan poate părea mai curajos decât președintele.
Dacă moțiunea trece, Nicușor Dan va cheama partidele la Cotroceni pentru consultări constituțioale în vederea formării unui nou guvern și va avea puterea să ceară o soluție de compromis sau chiar să impună un premier, probabil negociat cu PSD și o parte din PNL (cea anti-Bolojan).
Așa că marea miză de marți nu este doar dacă Bolojan rămâne sau pleacă. Marea miză este cine reușește să controleze povestea de după vot.
Dacă moțiunea trece, PSD și AUR vor trebui să explice ce pun în loc, iar premierul Bolojan poate deveni figura unei opoziții reformiste cu combustibil public real.
Dacă moțiunea pică, PSD intră în criză, AUR scapă relativ curat și poate da vina pe „trădarea” social-democraților, iar Bolojan câștigă oxigen politic până la votul de încredere pentru miniștri interimari (adică până la început de iunie).
Cât despre PNL, dacă pică moțiunea, ei bine, partidul are șanse să facă reformă cu adevărat în plan intern și să-i înlăture de la conducerea celor 10 filiale neperformante pe PNL-iștii care abia așteaptă decapitarea politică a premierului.
Dacă, în schimb, moțiunea trece, atunci se va reseta jocul, iar liberalii, în dorința lor de a rămâne la putere pe termen scurt, cel mai probabil vor accepta compromisul de a guverna în continuare cu PSD, chiar dacă asta înseamnă că își vor asuma riscul să nu facă pragul electoral în 2028 pentru o asemenea trădare.
Marți, 5 mai, de la ora 11:00, o să aflăm cine a aruncat ultimul cu zarurile.
Între timp, LEUL și-a continuat și azi deprecierea, iar EURO a atins un nou maxim istoric. Într-o discuție cu jurnaliștii de la HotNews, dealerul valutar al unei mari bănci din România a spus că a văzut „ieșiri mari de bani din țară zilele astea”. Adică străinii încep să renunțe la moneda nosstră națională, semn că instabilitatea declanșată de PSD și AUR nu aduce nimic bun pentru buzunarele românilor.
Ani de zile am fost martori la jocurile murdare ale PSD: și pe vremea tandemulhi Ciucă-Ciolacu, PSD nu putea să stea în banca lor și făceau valuri permanent. Acum însă avem si jocurile murdare ale AUR, care depun moțiune de cenzură, îi conving pe PSD să o susțină, iar apoi se retrag strategic.
Se simte de parcă ne uităm la un meci din Liga 1, deși acolo nu se joacă fotbal de calitate, multe echipe au numele unor case de pariuri pe piept, iar unii proprietari de echipe au fost prinși cu valize de bani. Atâta timp cât ne uităm la Liga 1 în halul în care este, o să ne uităm și la manevrele PSD sau AUR ca și cum ar fi politică și nu bambilici.