Bolojan vs. rețeaua de sinecuri din instituții: războiul civil din interiorul statului român

Un conflict care nu se vede la TV sau în online macină instituțiile statului român, unde rețeaua sinecurilor și politrucilor susținuți de mafioții din partide blochează reformele premierului Bolojan.

Suntem într-un război civil și trebuie spus asta foarte clar.

Ceea ce se întâmplă azi în România este greu de spus pe șleau, ca la mine la Giurgiu, fără să riști să fii catalogat drept alarmist, naiv sau chiar nebun.

Țara e în acest moment aproape neguvernată. Știu, pare un paradox, ținând cont că a fost o vară plină de activitate la Palatul Victoria și premierul Bolojan a tot anunțat propunerile de reforme pentru reducerea deficitului bugetar în care ne-au aruncat anii de populism dus la extrem din timpul guvernelor Ciucă și Ciolacu.

Premierul Ilie Bolojan. Foto: Marco Badea/Explicativ

În ultimele zile am vorbit totuși cu mai mulți oameni din mai multe ministere și ce mi-au spus mi-a confirmat temerile. Efectiv se trage de timp, iar multe proiecte sunt blocate, se întârzie intenționat rezolvarea lor, iar o parte dintre miniștri sunt efectiv sabotați de aparatul de funcționari din ministere, care s-a enervat pe reformele lui Bolojan și acum se răzbună.

Am întrebat ce se întâmplă mai exact? Mi s-a răspuns extrem de clar: s-a pornit o revoltă surdă, dar extinsă, a rețelei de sinecuriști, politruci și incompetenți care, de ani de zile, trăiesc din rentă politică în instituțiile statului. Acum, acești oameni joacă totul pe o singură carte: supraviețuirea privilegiilor și dorința de a bloca guvernul Bolojan până când acesta ajunge la implozie, adică apare un scandal atât de mare încât premierul e dat jos.

Deci, asistăm practic la un război civil între un premier de sacrificiu, care a ales să-și asume rolul de reformator și să ia decizii nepopulare, și o întreagă rețea care nu vrea să fie deranjată, darămite destructurată.

Iar războiul ăsta e definit acum de faptul că, în acest moment, se duc lupte de gherilă în aproape fiecare minister și fiecare instituție de stat, lupte care nu se văd public, nu apar la TV sau în presă ori pe social media, dar despre care auzi dacă ai contact direct cu acele instituții.

Evident, sunt persoane care au înțeles dimensiunea dezastrului în care ne aflăm și de ce am ajuns aici. Și sunt gata de sacrificii și de muncă mai multă ca să ieșim la liman. Pe de altă parte, ceilalți sunt gata să lupte până la ultima picătură de sânge pentru propriile privilegii.

Cu alte cuvinte, multe instituții publice locale sau centrale funcționează ca un mic bastion al rezistenței împotriva schimbării anunțate de Bolojan, iar pentru mulți dintre cei care populează aceste structuri, interesul personal și conservarea privilegiilor contează mai mult decât interesul național. De aceea, ei mizează pe ideea că „merge și așa” și că timpul și inerția vor învinge orice tentativă de reformă.

Problema e că multe dintre aceste persoane care se opun schimbării nu văd mai departe de salariul lunii viitoare și de confortul sinecurii în care s-au înfipt. Au bandă scurtă, cum s-ar spune, adică au o educație limitată care nu îi ajută să înțeleagă imaginea de ansamblu cu marile detalii ale contextului, iar din cauza asta au o mare problemă în ceea ce privește percepția corectă a realității. Ei cred, în general, că „așa funcționează întotdeauna lucrurile” și că „partidul rezolvă”.

În realitate, însă, această rețea anti-reformă și anti-românească prin efectele sale pune în pericol nu doar economia țării, ci însăși funcționarea democrației de care și membrii săi beneficiază.

Bătălia e extrem de grea, mi-au spus mai multe surse guvernamentale cu care am vorbit în ultima perioadă și care m-au și îndemnat să fac cumva să trag acest semnal de alarmă.

În tot acest context, NOI TREBUIE SĂ ÎNȚELEGEM că premierul Bolojan nu poate duce această bătălie singur. E nevoie să-l aibă în echipă pe președintele Nicușor Dan și să iasă amândoi să comunice că statul e în plin război civil cu rețeaua de politruci și sinecuriști care se opun reformelor pentru a ne salva economia și democrația, căci fără economie funcțională nu vom mai avea o democrație funcțională, adică nici siguranță socială și nici direcții de dezvoltare pentru români.

Mesajul trebuie să fie direct: România nu se află într-o criză politică obișnuită, ci într-un conflict deschis cu o rețea de privilegii care a paralizat instituțiile, o adevărată Hidră care ne amenință viitorul.

În plus, președintele Nicușor Dan trebuie să o lase mai moale cu naivitatea politică și să pună mâna pe treabă, adică să forțeze numiri noi la vârful serviciilor de informații, inclusiv la SRI și SIE, dar și la SPP, unde generalul Pahonțu a rămas simbolul unei epoci în care serviciile erau mai aproape de jocurile de culise decât de interesul public.

Numirile ar trebui să fie făcute din afara jocurilor politice actuale și să scoată serviciile din logica tranzacțiilor și compromisurilor moștenite din toată această era a tranziției la democrație.

Scurt pe doi, România noastră cea de toate zilele se află azi, la final de august, la o răscruce mare, poate cea mai mare din ultimii 35 de ani. Și acum e momentul să decidem dacă acceptăm că reformele se fac cu prețul unui conflict deschis și ne asigurăm o șansă la o economie funcțională și o democrație viabilă pe viitor, ori lăsăm rețeaua de politruci și securiști care își protejează privilegiile să câștige încă o bătălie și să condamne țara la stagnare?

Răspunsul la întrebarea asta de 1.000 de puncte aparține fiecăruia dintre noi.

Despre PNRR și cum ne-am ratat șansa de a moderniza România

---