Cacealmaua PSD: vrea la guvernare, dar se cere dorit
PSD nu mai are luxul opoziției, dar nu-și asumă nici pe față intrarea la guvernare. Preferă să pară dorit, indispensabil și ezitant, în timp ce negociază la sânge influență în viitorul guvern.
Concluzia mea, după ce am participat la recepția de la Palatul Cotroceni în ziua investirii președintelui Nicușor Dan, e că PSD vrea la guvernare, dar joacă dur și ambiguu ca retorică în aceste zile pentru a obține cât mai mult din negocierile pentru formarea noului guvern (condus cel mai probabil de Ilie Bolojan).
E fix cum mi-a zis un prieten alături de care am stat rezemat pe un colț de masă și admiram împreună atmosfera din Sala Unirii, și mai ales fețele politicienilor prezenți între invitații președintelui Nicușor Dan: „Te uiți la oamenii ăștia, Marco? Toți zâmbesc și se bucură, dar o joacă politic mai ceva decât la o partidă de poker. Uite-te la PSD-iști. Zici că țin cărțile la piept și se uită cu un ochi la restul partidelor ca să le intuiască mișcările”.
Și așa este. Social-democrații au fost prezenți la recepția de la Cotroceni prin câțiva lideri importanți ai partidului, de la Victor Negrescu la Alfred Simonis, lideri de nouă generație care reprezintă aripa pro-europeană a PSD și care l-au susținut direct pe Nicușor Dan înainte de turul doi. Pe lângă ei s-a remarcat și vocea primarului din Buzău, Constantin Toma, care a spus că e nevoie de multe reforme și inclusiv ca PSD să intre la guvernare.
La modul cel mai politic cu putință, PSD-ul testează zilele astea apele ca să vadă dacă își poate revendica un loc la masa deciziilor în viitoarea guvernare, unde vor trebui să stea cel mai probabil și cu USR-iștii, dar și cu noua aripă a PNL, reprezentată de Bolojan, una care nu e atât de compatibilă ca veche aripă coordonată de Bode, Boc, Flutur și Rareș Bogdan.
Să ne uităm puțin la situație: Alfred Simonis spune că, în calitate de președinte al CJ Timiș și al Uniunii Consiliilor Județene din România, privește „cu încredere mandatul noului președinte Nicușor Dan”. Apoi Marcel Ciolacu spune că „a fost bun discursul lui Nicușor Dan în plenul Parlamentului” și că ar trebui cu toții „să punem umărul și să realizăm prioritățile țării”.
Însă în spatele acestor aplauze și laude de fațadă se află o miză cinică: PSD vrea să fie cerut la guvernare. Nu să vină pe ușă, ci să fie rugat să intre în Palatul Victoria pe covor roșu. De-aia joacă zilele astea la cacealma și mimează nehotărârea, dezbaterea internă și consultarea cu primarii.
În realitate, PSD urmărește să obțină portofolii grele în viitorul guvern, un șef de serviciu de informații și, mai ales, bani. Bani pentru teritoriu, pentru primăriile roșii, pentru CJ-urile roșii și pentru rețeaua care menține partidul viu chiar dacă a pierdut alegerile.
Și PSD știe că Ilie Bolojan și Nicușor Dan pot visa la reforme fiscale, dar fără sprijinul lor în Parlament, lucrurile se complică politic pentru noua putere de la București, în care și-au pus speranțele peste 6 milioane de români pe 18 mai.
Iar în tot acest context, Sorin Grindeanu, din poziția de președinte interimar al PSD, e vârful de lance al acestui joc la cacealma: într-o zi pune condiții, în alta vine cu „mandat deschis” la negocieri, apoi anunță că s-ar putea consulta cu primarii ca să decidă dacă partidul vrea, de fapt, guvernare sau opoziție constructivă. Ultima din urmă e o fumigenă politică.
Atenție mare la detaliul ăsta, căci aici nu vorbim despre indecizie la nivelul central al PSD, ci de un test pe care îl fac: Cât de mult vrea Nicușor Dan stabilitate? Și cât e dispus să plătească pentru ea?
Cam astea sunt întrebările pe care le pune pe masă PSD, dar fără să și le asume public în mod direct.
În tot acest context, președintele Nicușor Dan a punctat ferm în prima zi de mandat: „Reformele fiscale sunt inevitabile. În fața interesului național un partid nu poate să spună NU”. Asta e replica pe care o dă un președinte conștient că timpul nu curge în favoarea lui și că piețele financiare, investitorii și cetățenii români au nevoie de guvern acum, nu de un joc de glezne prelungit până ajunge un partid în poziția de a dicta scorul de pe tabelă.
Iar tot jocul ăsta reprezintă, inevitabil, și un test de nervi pentru Nicușor Dan, care trebuie să aleagă în următoarele zile de discuții cu partidele între negocieri prelungite pentru a obține sprijinul PSD sau să cedeze primul și să ofere PSD-ului ceea ce cere doar pentru a evita haosul politic, economic și social.
Scurt pe doi, PSD joacă pe două fronturi. Pe de o parte, mimează responsabilitatea la București, dar în teritoriu își ascute cuțitele pentru împărțirea puterii. Și pentru PSD-iști nu-i vorba doar de un loc în guvern. Ci de ceea ce vor putea face în viitorul guvern.
Căci pentru PSD e important cine controlează finanțele, transporturile, dezvoltarea, spre exemplu, acolo unde sunt banii. Ei vor să controleze decizia, adică cine semnează și parafează în numele statului contractele și fondurile. Adică vor să aibă banii pe mână și accesul de a-i împărți cu rețeaua din teritoriu a partidului.
Altfel spus, adevărul e unul dur și clar, și PSD-iștii îl știu foarte bine: partidul nu are luxul opoziției. Numai că în acest moment nu are nici curajul responsabilității pe față. De aceea preferă să joace poker cu viitorul țării, sperând să-i citească mișcările lui Nicușor Dan. Problema pentru PSD-iști e că și Nicușor Dan pare dispus să joace tare pentru a nu deveni ostaticul vechilor reflexe din politica românească, care se bazează pe șantaj parlamentar.
În orice caz, prieteni, acum că a trecut emoția din ziua învestirii noului președinte, putem să ne așezăm cuminți la locurile noastre și să vedem cum se vor desfășura negocierile. În următoarele săptămâni vom afla dacă România va avea un guvern de reformă sau un guvern de compromis. Până atunci e clar că PSD se cere iubit de către Nicușor Dan și Ilie Bolojan. Și o face în stilul care a consacrat acest partid: cu zâmbetul pe buze și pumnul sub masă!
