Libertatea care îl poate izola: miza politică reală a președintelui Nicușor Dan
Acesta e un text ca poză de moment despre cât de complicată e misiunea președintelui Nicușor Dan de a păstra România pe linia de plutire.
Acum că s-a mai dus din entuziasmul binemeritat că ne-am salvat ca popor, să ne întoarcem la calculele politice dure, căci pe viitorul președinte Nicușor Dan îl vor aștepta niște negocieri și decizii grele.
Și să discutăm pe cel mai vehiculat scenariu pe care îl avem pe masă pentru formarea noului guvern: PNL + USR, cu susținerea din opoziție a PSD și UDMR + grupul minorităților naționale.
Foto: Ioana Moldovan/ photojournalist (ioanamoldovan.com)
Acesta e cel mai fezabil scenariu în acest moment. De ce? Păi, la PSD e haos, și pentru că se alege un nou lider, ei bine, cel mai probabil se va profita de această degringoladă internă pentru a motiva intrarea în opoziție. PSD-iștii nu sunt proști și știu când trebuie să facă un pas în spate doar ca să-și salveze doar ei pielea. Lasă țara cu probleme financiare enorme după guvernarea Ciolacu, iar decontul tuturor măsurilor pentru atenuarea crizei va trebui suportat de următorul guvern, deci probabil de un eventual cabinet Ilie Bolojan.
PSD-ul, în schema asta, are timp să se reconstruiască până la următorul ciclu electoral din 2028. Va arunca în față figuri mai tinere, probabil, ca Simonis, Victoria Stoiciu, Victor Negrescu sau Bogdan Gruia Ivan, și va mima opoziția lucidă și proeuropeană din Parlament. În realitate, pentru că politica nu se face pe iluzii, PSD va încerca să saboteze și să erodeze cât mai mult guvernarea PNL-USR ca să-și crească din nou capitalul de votanți. Și are istoric de reușite în acest sens.
Nu am pomenit până acum de UDMR. Ei bine, Kelemen Hunor a tras tare ca să iasă Nicușor Dan președinte. Are meritul de a fi cel mai abil politician român, inclusiv prin capacitatea de a-i influența poziția chiar și lui Viktor Orban în ceea ce-l privește pe George Simion. Dar Kelemen știe că viitoarea guvernare va fi de sacrificiu și se va eroda rapid după ce vor începe măsurile de austeritate.
Așa că deja Hunor Kelemen a tras deja semnalul săptămâna trecută și a spus că este exclus ca UDMR să facă parte dintr-un guvern minoritar, căci ei nu sunt aventurieri politici. Mai mult, liderul UDMR a spus și că un guvern majoritar fără negociere cu PSD nu se poate. Kelemen a pus pe masă ideea unei majorități largi în Parlament, care să cuprindă toate forțele proeuropene (PSD, PNL, USR, UDMR + minorități). Dar apoi a indicat că soluția ar fi un guvern minoritar sau cvasi-tehnocrat, pentru o anumită perioadă.
Deci, scurt pe doi, cine vrea să intre la guvernare va trebui să știe că va fi de sacrificiu, și tot rahatul produs de guvernarea PSD-PNL-UDMR se va prelinge pe creștetul și fruntea viitorului guvern girat de președintele Nicușor Dan.
În opoziție, UDMR va aplica aceeași strategie ca PSD, dar mult mai fin. Va susține la modul general guvernarea, dar își va păstra capacitatea de negociere pe marile dosare importante în propriul interes.
Cine sunt cei care cad în capcană? USR-iștii, care abia așteaptă să ajungă din nou la guvernare. Va fi un mare test pentru ei, dar și pentru președintele Nicușor Dan. USR, știm cu toții, are mari probleme de orgoliu politic și de calibrare în ceea ce privește luarea deciziilor, și se prea poate să intre în conflicte constante cu PSD și UDMR și să se ajungă la blocaje guvernamentale generate de fracturarea majorității din Parlament. Și se va întâmpla asta pentru că PSD, mai mult ca sigur, va întinde capcane în care să cadă USR.
PNL-ul se va reabilita sub brandul Ilie Bolojan. Va fi vioara întâi la guvernare, va da premierul și va încerca să pozeze în partidul care își asumă responsabilitatea de a conduce țara în vremuri de criză. Doar că, dincolo de această imagine, în partid vor aștepta la colț lupii mai tineri, care abia așteaptă ca Bolojan să devină hulit de popor după deciziile dureroase pe care le va lua pentru a salva economia țării. Ne putem aștepta și la conflicte între orgoliile liberale și USR-iste. Nu ar fi prima dată când se întâmplă acest lucru.
Și în tot acest context, să nu uităm că în peisaj revine Ludovic Orban, artizanul principal a ceea ce e azi Nicușor Dan ca politician cu victorii politice. Ludovic are încă baza lui de influență în PNL și, cel mai probabil, va avea spațiu de manevră să reconfigureze niște lucruri pe scena politică, poate forțând chiar o fuziune între Forța Dreptei și PNL.
Altfel spus, în tot acest context, Nicușor Dan ajunge la Palatul Cotroceni fără datorii de campanie față de baronii vreunui partid și fără obligații față de vreo clientelă politică. Asta îi oferă o libertate rară în peisajul politic românesc, libertatea aia pură de a-și construi propria putere, nu de a o moșteni.
Însă aici e marea capcană, căci exact această libertate vine la pachet cu o izolare periculoasă pentru președintele ales al României. Pentru că dacă nu datorezi nimănui nimic, nu te poți baza nici pe prea mulți când vine vorba de loialitate politică.
Iar în fața unui Parlament fracturat, traversat de populism agresiv și instincte anti-sistem, libertatea președintelui Nicușor Dan se poate transforma rapid în singurătate și izolare. Adică în lipsă de eficiență politică, fix lucrul pe care nu și-l dorește electoratul care l-a votat.
Așa că, între dorința de reformă reală și pactizarea cu obișnuințele și doleanțele politice ale sistemului de partide care și-au împărțit puterea în ultimii ani, Nicușor Dan va fi mereu între ciocan și nicovală. Între un aparat de stat conservator, adesea anti-reformă prin simplă inerție, și cei care vor țipa că l-a trădat pe „Nicușor cel vechi” de îndată ce va semna o coabitare.
Și tocmai pentru că nu vine cu un partid politic în spate pe scaunul de șef al statului, Nicușor are o singură forță reală de sprijin: strada/societatea civilă. Mai simplu spus, vocea publicului activ, critic, vigilent, dar și nemilos va fi singura care-l va putea ajuta dacă simte că este ignorat.
Și va avea nevoie de acest sprijin mai mult decât de orice alianță parlamentară. De aceea cred că victoria de duminică seară e doar începutul unui lung drum spre vindecare democratică și vom ajunge să obținem și rezultate pozitive doar dacă ne ținem cu toții de treabă.
În orice caz, va fi greu pentru Nicușor Dan să convingă fără să dezamăgească o parte din electoratul care l-a votat cu speranță și iluzia că va schimba totul singur din temelii. Va fi greu să împingă reforme fără să pară că face compromisuri. Va fi greu să țină piept unei opoziții antieuropene care nu are altă miză decât haosul și propria consolidare electorală, fiind acum încurjată și de cele cinci milioane de voturi pe care le are în spate.
Nicușor Dan va urma să fie, timp de 5 ani, președinte într-o Românie ruptă în două și grăbită să creadă în trădare mai repede decât în construcție. Iar fiecare decizie a sa va fi judecată nu doar în funcție de rezultat, ci și de gest, de ton, de fiecare semn că ar putea „împinge căruța” alături de vechea gardă politică.
Ce trebuie să înțeleagă toată lumea, dar mai ales Nicușor e că nu va putea guverna deasupra politicii, cum a făcut Iohannis și Băsescu, dar nici nu-și poate permite să fie înghițit de ea, ca Emil Constantinescu. Va trebui să caute și să găsească echilibrul socio-politic ÎN FIECARE ZI. Iar asta va fi o misiune al dracului de dificilă.
Dacă va reuși să rămână drept, lucid și conectat la oamenii care l-au făcut președintele României nu doar prin vot, ci prin speranță, ei bine, atunci va rescrie standardul pentru ce înseamnă să fii președinte într-o democrație vulnerabilă și plină de carențe precum e România. Dacă nu, va fi doar încă un om care a vrut să schimbe România și a fost schimbat până la urmă de ea. Iar apoi ne va cuprinde cu totul întunericul.
