Corespondență de la München: Cine conduce lumea, cine pierde, cine plătește pentru securitate și cine se adaptează la noua ordine mondială. Tot ce trebuie să știi că s-a întâmplat în Ziua 2
Sala principală hotelului Bayerischer Hof a devenit, sâmbătă, locul unde s-a văzut cel mai clar cum vechea lume, bazată pe protecționismul american necondiționat, a expirat oficial. Secretarul de stat Marco Rubio a avut rolul să amorțească rezistența elitelor europene, oferindu-le iluzia că încă mai pot fi parteneri de dialog, în timp ce fundamentul relației se schimbă iremediabil. Separat, Zelenski a urcat pe scenă trasând o paralelă istorică sumbră cu anul 1938, avertizând că orice încercare de a încheia pacea prin împărțirea Ucrainei este o „iluzie periculoasă”.
Premierul britanic Keir Starmer a proclamat direct de pe scena principală sfârșitul unei ere care a bântuit continentul timp de un deceniu. „Anii Brexit s-au încheiat”, a declarat ;eful guvernului de la Londra, marcând o schimbare radicală de curs.
Starmer nu a venit doar cu promisiuni, ci cu o viziune a integrării profunde, recunoscând că securitatea Marii Britanii este direct legată de cea a Europei continentale.
Discursul său a subliniat o vulnerabilitate asumată: „Nu există securitate britanică fără Europa și nu există securitate europeană fără Marea Britanie”.
Într-o lume tot mai periculoasă, guvernul britanic pare pregătit să facă pași concreți către piața unică europeană în sectoare strategice precum tehnologia de apărare și inteligența artificială, pentru a contracara agresivitatea Rusiei care, în viziunea lui Keir Starmer, va rămâne o constantă a deceniului.
Separat, Ursula von der Leyen a pulsat cu o propunere istorică: activarea clauzei de apărare reciprocă a UE. „Nu este opțională, este o obligație prevăzută în tratatele noastre”, a punctat președinta Comisiei Europene, făcând referire la Articolul 42(7). Ideea de „unu pentru toți și toți pentru unul” a încetat să mai fie un slogan și a devenit o necesitate operațională.
Ursula Von der Leyen a spart și tabuul procesului decizional, sugerând trecerea la majoritatea calificată în loc de unanimitate pentru chestiuni de apărare. Mesajul către Washington a fost subtil, dar ferm: o Europă mai puternică și mai independentă nu slăbește NATO, ci, dimpotrivă, întărește alianța transatlantică prin eliminarea dependenței de tip „excepție” de sub umbrela SUA.
În același timp, Boris Pistorius, ministrul german al Apărării, a admis că perioada în care Statele Unite asigurau gratuit securitatea continentului a fost o anomalie istorică.
„Aranjamentele excepționale nu durează la nesfârșit”, a avertizat el, subliniind că NATO trebuie să devină „mai europeană pentru a rămâne transatlantică”.
Pistorius a lansat și un atac direct la adresa Moscovei, descriind Rusia ca fiind condusă de „putere brută, revizionism și egoism”. În viziunea Berlinului, mingea este acum în terenul lui Putin, care este acuzat că tergiversează negocierile de pace și își sacrifică propriul popor pentru a prelungi un conflict care a forțat Germania să își modifice constituția pentru a se reînarma.
Pe de lată parte, Radosław Sikorski, ministrul polonez de Externe, întrebat ce va face Polonia dacă Rusia trece granița, a răspuns foarte scurt: „Noi câștigăm, ei pierd”.
Sikorski a subliniat că Ucraina nu „crapă” sub presiunea bombardamentelor, amintind că istoria a demonstrat că teroarea aeriană, de la Luftwaffe la RAF, nu face decât să întărească determinarea unei națiuni.
Totuși, Sikorski a lansat un avertisment critic către partenerii americani. El a subliniat că Europa poartă acum povara financiară principală a războiului, în timp ce pachetele de ajutor din Congresul SUA sunt blocate. „Dacă noi plătim, atunci merităm un loc la masa tratativelor”, a spus șeful diplomației poloneze.
Zelesnki a adus vocea frontului în sala de conferință. Deși speră în negocieri „serioase” la Geneva, liderul ucrainean și-a exprimat frustrarea față de presiunile externe. El a punctat un paradox dureros: SUA cer prea des concesii de la Kiev, în loc să ceară de la Moscova. Totodată, a spus că ar putea să se organizeze alegeri în Ucraina dacă se obține un armistițiu de cel puțin două luni.
O prezență extrem de urmărită în a doua zi a Conferinței de Securitate de la Munchen a fost cea a ministrului chinez de Externe, Wang Yi, care a declarat că „omenirea a ajuns la o nouă răscruce”.
Beijingul încearcă să se poziționeze ca o „forță de stabilitate”, pledând pentru multilateralism și avertizând împotriva mentalității de Război Rece. Wang a folosit o metaforă confucianistă „armonie fără uniformitate” pentru a descrie viziunea sa asupra relațiilor internaționale.
Wang Yi a lansat un avertisment sever Washingtonului privind Taiwanul, numindu-l o „linie roșie” care ar putea duce la conflict. Totuși, el a lăsat o ușă deschisă pentru negocieri, menționând că este „încurajat” de respectul pe care Trump l-ar fi arătat față de Xi în declarațiile sale recente, sugerând că Beijingul este gata să navigheze între cooperare și competiție, dar refuză „decuplarea impulsivă”.
Interesant este faptul că diplomatul chinez a susținut cererea liderilor europeni de a fi implicați direct în negocierile de pace pentru Ucraina. Wang a subliniat că Europa nu trebuie să fie marginalizată, o afirmație care a rezonat neașteptat de bine cu pozițiile Poloniei și Germaniei, lucru care a creat o rară punte de consens între Beijing și marile capitale europene.
Marco Rubio a oferit o perspectivă mai nuanțată asupra negocierilor ruso-ucrainene, indicând faptul că discuțiile s-au restrâns acum la cele mai dificile întrebări, cele „aproape imposibil de răspuns”. Această recunoaștere a complexității sugerează că, deși dialogul există, soluția rămâne blocată în detalii teritoriale și de suveranitate pe care nicio parte nu este încă pregătită să le cedeze.
În plan militar, Regatul Unit a demonstrat că „noua aliniere” începe cu acțiuni concrete. Starmer a anunțat desfășurarea unui grup de luptă cu portavion în Arctica în cursul acestui an, o mișcare menită să contracareze expansiunea rusă în nordul extrem și să demonstreze că Londra rămâne o putere militară activă, capabilă să protejeze flancul nordic al Europei.
De la necesitatea reformării ONU, menționată atât de Rubio, cât și de Wang Yi, până la urgența integrării economice britanice în structurile europene, concluzia celei de-a doua zi a Conferinței de Securitate de la München e că securitatea nu mai este privită doar prin prisma tancurilor și a rachetelor, ci și prin controlul lanțurilor de aprovizionare și al dezvoltării inteligenței artificiale și integrării acesteia în toate sectoarele strategice.
Azi e ultima zi, dar Conferința de la München din acest an va rămâne deja în istorie ca momentul în care Europa a încetat să mai aștepte instrucțiuni de la Washington și a început să își scrie propriul scenariu, chiar dacă Rubio a pledat pentru altceva.
Relația cu China rămâne marea variabilă. Deși Wang Yi a încercat să asigure Europa că Beijingul nu este un „rival sistemic”, tensiunile legate de Taiwan și tehnologie plutesc în aer.
Politico sugerează că relația transatlantică a suferit o mutație ireversibilă la ediția din 2026 a Conferinței de Securitate, fiind descrisă de analiști ca un „cuplu vechi care nu divorțează, dar se mută în dormitoare separate”.
Deși liderii europeni au urcat pe rând pe scenă pentru a anunța bugete militare record și nașterea unui „NATO 3.0”, tonul nu a mai fost unul de subordonare, ci de patriotism european tranșant.
Europa pare să fi acceptat, în sfârșit, solicitarea istorică a SUA de a-și asuma propria securitate, mai scrie Politco, însă Donald Trump s-ar putea să nu fie mulțumit de rezultatul final: un continent care își dezvoltă propriile sectoare de apărare, spațiu și tehnologie pentru a deveni imun la presiunile și amenințările venite de peste Ocean.
Tot Politico a mai relatat că un moment de tensiune maximă a izbucnit în interiorul delegației republicane, după ce senatorul Lindsey Graham a expediat cu aroganță problema suveranității Groenlandei, afirmând: „Cui îi pasă cine deține Groenlanda? Mie nu”.
Replica a venit prompt și dur de la senatorul Thom Tillis, care a taxat atitudinea colegului său: „Cei 85.000 de băștinași din Groenlanda sunt cei cărora le pasă”.
Tillis a invocat ADN-ul american care respinge „bătăușii” și a avertizat că retorica de tip „cowboy” și amenințările lui Trump de a anexa forțat teritoriul danez riscă să rupă permanent alianța NATO, forțând aliații să vadă în SUA un partener imprevizibil și periculos.
În contrast puternic cu administrația actuală, o delegație masivă de democrați cu ambiții pentru alegerile prezidențiale din 2028, printre care Gavin Newsom și Alexandria Ocasio-Cortez, a descins la München pentru a oferi asigurări Europei, scrie CNN.
Guvernatorul Californiei, Gavin Newsom, a prezentat administrația Trump ca pe o anomalie „temporară”, promițând că relațiile pot fi reparate. „Lumea ne vede ca pe o bilă de demolat (wrecking ball), dar tot ce a fost stricat poate fi remediat”, a declarat el, subliniind că state precum California rămân parteneri stabili, în special în lupta împotriva schimbărilor climatice, unde SUA sub Trump au „abandonat complet scena”.
Reprezentanta Alexandria Ocasio-Cortez a adus o perspectivă progresistă în discuțiile despre populism și securitate, pledând pentru o întoarcere la o ordine bazată pe reguli și integritatea valorilor.
Ea a criticat dur viziunea lui Trump, acuzându-l că transformă emisfera vestică în propriul său „loc de joacă” și a propus o politică centrată pe clasa muncitoare pentru a stopa ascensiunea autoritarismului.
În mijlocul celei de-a doua zi a Conferinței, analizele oficiale făcute de un grup de eperți din cinci națiuni europene (Franța, Germania, Olanda, Suedia și Marea Britanie) au confirmat „în mod concludent” că liderul opoziției ruse, Alexei Navalnî, a fost otrăvit cu epibatidină, o toxină rară extrasă dintr-o specie de broască din America de Sud.
Anunțul, făcut la exact doi ani de la moartea sa în închisoare, a fost interpretat ca un mesaj clar că Europa nu va uita crimele Kremlinului, subliniind că o astfel de substanță exotică nu putea fi desfășurată decât de structurile de stat ale Rusiei.